Articolul de azi este unul simplu, care ia forma unui joc: ghiciți numele filmului din care a fost extrasă secvența următoare! 🙂
Dan C. Mihăilescu se plângea că publicul de pe net simte o nevoie impetuoasă de a interacționa cu autorul, căreia el nu îi face față. Și totuși, ce e atât de dificil în a interacționa cu cei care te citesc? Ăsta e un punct slab al lui Mihăilescu, nu o calitate. Iată o idee foarte simplă pentru un recenzor de cărți: ar putea să citească din când în când câte un pasaj literar, lăsându-și cititorii să ghicească (în comentarii) cine este autorul cărții în cauză.
Quodixit 
Cititorul e regele, ar trebui să o ştie până şi Dan C. Mihăilescu, a cărui scriitură, între noi fie vorba, e una adesea tandru ironică,lucru ce mie îmi place, ce nu îmi place e că îşi dau cu părerea despre scriiturile unora şi ale altora toţi tunşii şi raşii, vorba străbunicii mele, care’s înafara ştiinţei cuvintelor cu totul, dar la fotbal şi la literatură se pricepe tot cititoru’ de pe net, toţi au vocaţie critică, hihi, toţi sunt, ai naibilui ei şi ele, din republica literelor. Nici măcar diletanţi nu sunt.
Nu ştiu secvenţa din ce film este, am greşit peronul.
Ai văzut clipul din articolul linkuit? În care explică de ce se lasă de emisiunea de pe YouTube. Altfel, de acord cu tine, legat de critici.
Un adevăr frust.
“Or, eu sunt un reacționar, un arheofil, un conservator, un maniac al status quo-ului, un om care refuză cu obstinație să aibă pagină de Facebook. Un om care nu s-a uitat pe un site în viața lui, un om care n-a intrat pe Google, care știe doar teoretic ce înseamnă internet.
Or, dumneavoastră, din toate semnalele pe care le-am observat, aveți nevoie să fiți surprinși, hărțuiți, să fiți alintați, să fiți șocați. Aveți nevoie de un partener egal, nu suportați să primiți lecții de la catedră, cum sunt eu, ca un om de peste 60 de ani”
„Cred că sunt prea bătrân, sunt depășit pentru uriașele dumneavoastă așteptări”.
Lucifer, primul sezon.
Lucifer, al doilea sezon. 🙂 Felicitări și bun venit pe blogul meu.