Astăzi, pe 31 octombrie, s-a serbat Halloween-ul. Ei bine, ieri am dat pe un grup de chat peste o poză cu următorul conținut textual:
Denumirea de haloween este de fapt Hell will win, adică iadul va învinge. Indiferent de ceea ce crezi despre Halloween, vreau să știi că aceasta este cea mai mare zi satanică. Anton Lavey fondatorul bisericii sataniste a afirmat: „Mă bucur că părinții își lasă copiii să îl serbeze pe diavol cel puțin o dată pe an.”
După cum puteți constata, textul de mai sus pare scris de un agramat. Cuvântul „haloween” are un singur l și începe cu literă mică, „Hell will win” începe cu literă mare (ce ne transmite aici subconștientul autorului?) iar explicația cu privire la cine este Anton Lavey (fondatorul bisericii sataniste) a fost intercalată în frază fără nicio virgulă. Dar dincolo de greșelile de exprimare și de etimologie :), conexiunile dintre Halloween și un ritual demoniac sunt legitime. Iată, de pildă, două imagini semnificative despre cum se ține azi această sărbătoare, de pe Wikipedia:
Sub prima poză găsim următoarea descriere (tradusă de mine din engleză):
De Halloween, grădinile, spațiile publice și chiar locuințele pot fi decorate cu unele simboluri tradiționale macabre, cum ar fi: schelete, fantome, pânze de păianjen, pietre funerare și vrăjitoare cu aspect grotesc.
Totuși, sărbătoarea este în esență de factură religioasă. Cuvântul „Halloween” vine de la „All Hallows’ Eve” sau „All Saints’ Eve” și desemnează seara de dinainte de 1 noiembrie, care este „All Saints’ Day” (Ziua sau Sărbătoarea Tuturor Sfinților). După ea urmează (pe 2 noiembrie) ziua celor răposați sau „Luminația”; uneori ultimele două sărbători se confundă. Așadar, Halloween este „Ajunul Tuturor Sfinților”. Și se sărbătorea tradițional prin post, rugăciune, aprindere de lumânări, ofrande de flori etc. Ulterior însă, Halloween-ul s-a răspândit în America de Nord, iar de acolo a ajuns, așa cum îl știm astăzi, cu amprenta lui bizară și demoniacă, în toată lumea.
Bine bine, o să spună unii, dar de ce amprentă bizară și demoniacă? Că e ca un carnaval, nimeni nu e satanist, nimeni nu se crede vrăjitor sau magician negru, probabil mulți sunt atei, așa e obiceiul, copiii merg să se distreze, e fun. Totuși, nu considerați interesant faptul că distracția a găsit calea de a-și scoate capul la lumină și a se manifesta prin aceste simboluri? Dacă admitem pentru o secundă perspectiva ca Dumnezeu și diavolul să existe, și dacă eu aș fi diavolul, deturnarea unei sărbători tradiționale religioase prin înlocuirea elementelor de rit sacru cu simboluri urâte și obiceiuri de frondă practicate de niște inconștienți în numele distracției ar fi exact genul de victorie care să mă facă să mă bat cu mânba peste umăr, plin de satisfacție. De fapt, simbolurile originale nu au fost toate înlocuite, ci uneori doar contaminate sau pervertite, adică întoarse pe dos. De exemplu, ritualul sacru al aprinderii unor lumânări sau candele, de origine religioasă, a rămas, doar că acum aceste candele, care simbolizau lumina divină, sunt aprinse în interiorul unor dovleci găuriți să semene cu niște cranii. Adică, simbolul a fost întors pe dos de către cel care este numit maimuța lui Dumnezeu.
Acum, e necesar să precizez că există o dispută cu privire la sursa primară a sărbătorii de Halloween. E posibil ca creștinii s-o fi preluat de la celți, care aveau niște sărbători ale recoltei, cum de altfel creștinii au suprapus multe din sărbătorile lor principale (de exemplu Crăciunul) peste niște ritualuri păgâne mai vechi. Dar și acele sărbători ale recoltei erau oarecum tot de factură religioasă, doar că încadrate într-un alt context mitologic. Adică, nu cu cranii și vrăjitoare zburând.
Celor care vor spune că aceste cranii și vrăjitoare și jocuri cu amenințări și farse („treat or trick”) specifice Halloween-ului sunt simple simboluri perfect inofensive, la fel de inofensive ca simbolurile creștine, deoarece Dumnezeu n-ar fi existând, o să le răspund că bine, dar cum își explică că dintre niște simboluri inofensive frumoase sau angelice și niște simboluri inofensive macabre, modernii le-au ales inconștient pe cele din urmă? Având atâtea simboluri la dispoziție, unele cu trimitere la lumină și alte cu trimitere la întuneric, toate inofensive (în concepția lor), cum de omul modern a optat, fără ca măcar să-și pună întrebarea asta, pentru cele din urmă?
Oficial, poziția Bisericii Ortodoxe Române a fost de blamare a Halloween-ului, dar mai timid. Am găsit de exemplu un articol din 2014 pe tema asta, dar nimic recent. Neoficial, prin diverse cercuri s-au boicotat manifestările tipice Halloween-ului și chiar a apărut în ultimii ani un eveniment menit să contrabalanseze Halloween-ul, prin așa-numita Săptămână a Îngerilor și a Arhanghelilor.
Pe final, am dat o căutare în WordWeb și am găsit următoarea definiție de dicționar (de limba engleză) pentru Halloween:
The evening before All Saints’ Day; often devoted to pranks played by young people
Cred că definiția de mai sus sumarizează foarte bine paradoxul sau contradicțiile acestei sărbători. Seara de dinaintea Zilei Tuturor Sfinților, îndeobște consacrată unor farse pe care le fac cei tineri. Sau sărbătoare religioasă cu cranii.
Quodixit 