Un taur a ucis un bou


Am aflat, de pe blogul lui Zoso, de tristul eveniment de sâmbătă, în care toreadorul Ivan Fandino a fost ucis de un taur, la o coridă din Franța. Trist în primul rând pentru barbaria acestor spectacole, în care taurii sunt mai întâi chinuiți, li se împlântă de obicei niște sulițe în spate, pentru a-i slăbi, și apoi obosiți și omorâți.

Ivan Fandino ucis de un taur
click pe imagine pentru clipul video

De data asta, dintre cele două animale prezente în arenă, a murit cel mai slab fizic, lucru care a stârnit rumoare în rândul bipedelor din tribune. Dar taurul a fost ucis și el ulterior. Taurul nu are, aproape niciodată, nici o șansă.

Înainte de a spera la o lume mai bună, uitați-vă la aceste spectacole și la publicul care le aplaudă. Pentru că ele dau măsura unei bune părți a societății noastre. Și da, totul se petrece într-un mod organizat, în țări civilizate, ca Spania sau Franța.

Advertisements

14 thoughts on “Un taur a ucis un bou

  1. Renata Carageani 20.06.2017 / 18:14

    Dacă voiai să scrii despre corrida, îl citeai pe Hemingway, nu pe Zoso.
    Dar tu, Lotus, chiar ai mărturisit că nu citești cărți, că citești bloguri.
    Asta e rău. E ca și cum ai locui într-o garsonieră confort patru, dar ți-ai cumpăra mașină de 150 de mii de euro.
    Devii enervant în încercarea ta de-a nivela, kitsch-os, orice informație. Și periculos, că ne-o livrezi și nouă, vizitatori de bună credință ai blogului tău.

    • Lotus 20.06.2017 / 21:22

      N-am înțeles nimic din ce-ai scris. Schimbi subiectul discuției de la coridă la faptul că nu citesc cărți. După care îmi spui că nivelez orice informație, scăzându-i valoarea. În paranteză fie spus, cred că tu nu mă citești în cheia corectă, deoarece eu încerc exact invers, să extrag esența din orice subiect abordat. Care esență, în cazul de față, este că acest sport e sălbatic, barbar. N-am înțeles dacă ești sau nu de acord cu asta, pentru că, în loc să te exprimi ontopic, ai lansat un atac la persoana mea. Asta nu mă deranjează cu nimic, opiniile altora despre mine sunt fix problema lor. Dar nici să iau ceva din comentariul tău nu pot. Adică nici măcar nu este o critică constructivă. Așadar, dacă vrei să-ți înțeleg mesajul, fii bună te rog și comentează la subiect, explicându-mi în ce mod am nivelat care informație în cazul de față și din ce unghi privești tu coridele. Nu mă trimite, ca Fire, la diverși scriitori.

    • Lotus 20.06.2017 / 21:27

      Încă un lucru: dacă nu ești capabil(ă) să-ți formezi o opinie despre ceva fără să citești cărți, atunci degeaba citești cărți.

  2. Renata Carageani 21.06.2017 / 17:40

    Corrida e la fel de absurdă ca vânătoarea.
    N-ai înțeles nimic din ce-am scris?
    Tot așa nu înțeleg nici eu din comentariile tale, unde emiți judecăți de valoare (personală), fără să ții cont de subiect
    Altora nu face ce ție nu-ți place.
    Tu ești maestru în a anula sau a aliena subiectul.
    Eu doar am dat un test. L-ai luat drept atac la persoană.
    Greșit!
    Dacă vrei să analizăm corrida, o reminiscență a sălbăticiei bărbătești, onorează blogul cu orice altă bibliografie, nu cu retardatul Zoso.

    Un necititor de cărți poate să fie formator de opinie multă vreme. Și să fie demn de respect. Dar, când simte nevoia să preia pe blogul său o idee despre corridă și dă link spre explodatul Zoso, stai nițel și te întebi: interfața Zoso e prima lui întâlmire cu corrida?
    Câh!

    • Renata Carageani 21.06.2017 / 17:43

      Dacă nu eram, oarecum, într-o relație apropiată virtuală, adică dacă aș fi ajuns accidental pe blogul tău și vedeam că-mi dai link pe Zoso, închideam fereastra.

    • Lotus 21.06.2017 / 18:46

      Corrida e la fel de absurdă ca vânătoarea.

      Nu sunt de acord. Ambele sunt absurde, dar nu la fel de absurde; există câteva diferențe. Prima, vânatul este de regulă mâncat. A doua, animalul vânat este liber, în timp ce taurul este închis și limitat la cadrul arenei. A treia, animalul vânat este în deplinătatea forțelor lui, în timp ce taurul este rănit înainte de coridă. Prin urmare, animalul vânat are șanse reale de a scăpa și, în cazul unei confruntări, șanse mai mari de a ieși victorios. Corida este, așadar, un obicei mai barbar și prin asta mai absurd.

      Tot așa nu înțeleg nici eu din comentariile tale, unde emiți judecăți de valoare (personală), fără să ții cont de subiect

      Păi spune pe loc, atunci când nu-mi înțelegi un comentariu, așa cum am spus eu mai sus, și o să-ți explic.

      Altora nu face ce ție nu-ți place.

      Eu când emit o opinie despre cineva, sunt în măsură să o și argumentez. Că respectivului îi place sau nu opinia mea, asta-i problema lui. Eu nu ți-am cerut să mă mângâi pe creștet sau să te abții de la a mai emite judecăți de valoare la adresa mea. Ți-am cerut să o argumentezi pe cea de mai sus. Dacă ai argumente, atunci ești binevenită să-mi faci și ce „nu-mi place”. 😉

      Eu doar am dat un test. L-ai luat drept atac la persoană.
      Greșit!

      Păi e atac la persoană cât timp nu e argumentat, mă gândesc.

      Dacă vrei să analizăm corrida, o reminiscență a sălbăticiei bărbătești, onorează blogul cu orice altă bibliografie, nu cu retardatul Zoso.

      Renata, Zoso nu e citat pe post de bibliografie. Zoso e citat pentru că la el am aflat de acest accident. Blogul lui a fost punctul de plecare pentru acest articol, și e frumos să-ți menționezi punctele de plecare; dacă toată lumea ar face asta, internetul ar fi mult mai bun. Nu mă interesează opinia lui Zoso pe subiect; i-am pus link pentru că din postările lui am aflat de moartea lui Ivan Fandino. Dacă Zoso n-ar fi scris despre asta sau eu n-aș fi intrat pe blogul lui, n-ar fi existat nici articolul de mai sus. Meritul lui Zoso, cu alte cuvinte, nu este că a emis cutare opinie despre coride, ci că mi-a adus în atenție subiectul coridelor, și pentru asta a primit un link.

      Există un singur blog spre care evit să pun linkuri în articole, chiar și atunci când îmi dă material de gândire, și acela nu este al lui Zoso.

      Un necititor de cărți poate să fie formator de opinie multă vreme. Și să fie demn de respect. Dar, când simte nevoia să preia pe blogul său o idee despre corridă și dă link spre explodatul Zoso, stai nițel și te întebi: interfața Zoso e prima lui întâlmire cu corrida?

      Deci am avut dreptate când am zis că mă citești într-o cheie greșită. Renata, nu am preluat nici o opinie, nici de la Zoso, nici de la altcineva: ceea ce am scris mai sus reprezintă opinia mea pe tema coridelor. Că ea coincide sau nu cu opinia lui Zoso sau a altora nu mă interesează câtuși de puțin, câtă vreme ea este o opinie proprie, gândită de mine, nu preluată de la ei. Și nu de la Zoso am aflat de existența coridelor, evident. Dar de la el am aflat de acest accident.

      Noi doi avem vederi diferite despre semnificațiile unui link.

      Dacă nu eram, oarecum, într-o relație apropiată virtuală, adică dacă aș fi ajuns accidental pe blogul tău și vedeam că-mi dai link pe Zoso, închideam fereastra.

      Ce pot să zic decât că poate ar fi o idee bună ca pe viitor să nu mai închizi fereastra nici în cazul persoanelor de care nu ești oarecum apropiată virtual. 🙂

  3. Renata Carageani 21.06.2017 / 19:00

    Lotus, niște obligații casnice mă obligă la răspuns pe scurt: prefer să dialoghez cu cititorii de carte, nu de blog și, doamne-ferește de blogul lui Zoso.

    • Lotus 21.06.2017 / 19:16

      Iată o prejudecată emisă de o cititoare a lui Cetin! 🙂 A, că nu-l citești pe Cetin decât rar? A, că nu o faci sorbindu-i cuvintele? Deci, există nuanțe. Nu cumva i-ai pus link în vreo două articole recente, cel cu moartea blogărimii și cel cu SIE? După care mă întrebi de ce-l citesc pe Zoso și de ce-i pun link. 🙂 Deci la tine pot exista nuanțe, cu alții ești intransigentă. Tu poți să-l citești pe Cetin din diverse motive, alții nu. Tu poți să-i pui link, alții nu. Cum vine asta?

      Îi citesc pe Zoso și pe Cetin. Uneori intru zilnic la ei, alteori o dată la câteva zile și răsfoiesc tot ce n-am citit de data trecută. Nu îi citesc cu admirație sau pentru a prelua opinii de la ei; nu sunt fată, nu am nevoie de cineva de la care să preiau opinii, mi le pot forma și singur, cu capul meu. Îi citesc pentru că scriu mult și abordează subiecte de interes. Cu alte cuvinte, mai aflu de câte o știre, de câte un eveniment, de care nu aflu de la televizor, că mi-am reziliat contractul de cablu, și nici din ziare, că nu citesc presa. Dacă ai o problemă cu asta, atunci, pe bune, greșești!

  4. Renata Carageani 21.06.2017 / 19:48

    Lotus, Cetin, Zoso, Vasilescu – în liga mică, abordează subiecte care stimulează datul cu părerea.
    Nu trebuie să afirmi, cu mândrie, că nu citești și totuși ai păreri.
    Se vede de la o poștă. Cititul cărților nu te ajută să-ți faci păreri: te ajută să citești cu atenție și răbdare paragraful unui interlocutor. Îți creează disciplina ascultatului, înainte de-a plasa, cu grabă, un răspuns construit dinainte.
    Cititul e o disciplinare a creierului și un bun câștig lexical.
    Eu, în locul tău, aș fi trecut sub tăcere discretă că nu citesc literatură, doar bloguri .Asta ar fi dat măsura lacunei mele și conștientizarea ei.

    • Lotus 21.06.2017 / 22:11

      Care-i problema că abordează subiecte ce stimulează datul cu părerea? Foarte bine. Unele dintre ele mă interesează. De exemplu, astăzi am fost curios să aflu rezultatul moțiunii de cenzură din Parlament.

      N-am afirmat cu mândrie, am afirmat în spiritul adevărului, că-mi ziseseși că am preluat o opinie, ceea ce e fals.

      Da, cititul cărților îți creează o disciplină a ascultatului. Dar să vedem cum au decurs lucrurile în această pagină. Am scris un text despre coride, în care linkul spre Zoso era cu titlu informativ, că la el am văzut știrea, iar tu ai înțeles că eu îi ridic lui Zoso un piedestal. Așa că cine citește greșit? Și nu-i prima dată când intri la mine. Oare dacă aș fi pus link spre pagina de pe Wikipedia a lui Hemingway, ai fi comentat diferit? Te asigur că textul ar fi fost la fel, deoarece opinia mea despre coride ar fi rămas neschimbată, nefiind preluată de la nimeni.

      Cărțile te ajută, pe lângă cele menționate de tine, să-ți formezi o cultură generală solidă și eventual să-ți definești și rafinezi un stil propriu de exprimare. Sigur că ele nu rodesc pe un sol infertil, că degeaba te învață să te exprimi dacă n-ai ce exprima, dar altfel, pot ajuta o sămânță să înflorească, Uite ce frumos pot fi de acord cu tine pe tema cărților, pentru că, dragă Renata, eu n-am zis niciodată că lectura face rău. Am zis doar că nu citesc – iar dacă n-aș fi zis-o, ce s-ar fi schimbat? Cultura mea generală ar fi rămas aceeași. Modul meu de a gândi ar fi rămas același. N-aș fi devenit nici mai cult, nici mai elevat, nici mai bogat în sensuri și subtilități. Singurul lucru care s-ar fi schimbat ar fi fost opinia altora – în particular a ta – despre mine. Ori, în caz că nu te-ai prins până acum, realitatea nu este influențată de opiniile altora despre realitate. Din punctul meu de vedere, a trece sub tăcere un lucru nu te ajută cu nimic. Nu am de ce să mă ascund. Dar – atenție! – faptul că nu citesc nu înseamnă că sunt lipsit de considerație pentru lectură.

      De fapt, eu cred că tu ai o problemă de lectură, în sensul că nu poți citi un text fără să te gândești la autorul lui. Citești textul prin prisma autorului. Ai citit textul meu prin prisma faptului că i-am pus un link lui Zoso. Ce te faci dacă textul este, vorba lui Caragiale, semnat anonim?

      În sfârșit, dacă tot suntem la subiectul bloguri versus cărți, nu demult te-ai declarat încântată de un articol a cărui idee principală era că tocmai că blogul este literatură. Da, știu, nu al lui Zoso, dar Zoso nu e singurul pe care-l citesc.

      Renata, nu poți obliga un om să citească ceva, la fel cum nu-l poți obliga să iubească pe cineva. În rare cazuri, când ești măiastră, poți să-i trezești interesul pentru ceva, după care – dacă prinde, bine, dacă nu, asta e. Ori tu pari a fi revoltată că-l citesc pe Zoso (nu-i prima dată când îmi impuți asta) și că nu citesc cărți. Ok, ăsta sunt eu, ia-mă cum sunt. Dar te rog un singur lucru: nu-mi comenta articolele ca și cum ar fi scrise de Zoso, indiferent de linkurile pe care le vezi în ele. Comentează-le ca și cum le-aș fi scris eu. Și, dacă consideri că sunt defecte, adu-mă pe alea cea dreaptă, arătându-mi punctele slabe din perspectiva pe care o prezint, și care, te asigur, este a mea, nu a lui X sau Y, în loc să mă critici la modul general, pentru felul cum aleg să-mi petrec timpul liber și oamenii pe care, dintr-un motiv sau altul, îi citesc.

  5. Renata Carageani 22.06.2017 / 22:06

    Deja m-ai amețit, Lotus!
    Regret, sincer, că m-am băgat să-ți scriu ceva la textul ăsta al tău.
    Poate nu m-am făcut înțeleasă. Corrida/corida are originea în sacrificiile ritualice. Și azi, se desfășoară după un anume tipic, în mai multe etape. E un spectacol. Crud, dar spectacol cu simboluri, înțelesuri, istorie. Măcar că citeai pe Wiki despre coridă, și tot îți făceai o idee. Astfel încât să nu ajungi la titlul simplist – un taur a ucis un bou. Practic, ai sublimat tâmpenia lui Zoso. De-aia ziceam că nu e rău să citești și cărți. Cărțile te schimbă pe nesimțite, nu în ceea ce privește lexicul, ci în modul de-a recepta realitatea, aia pe care părerile altora despre ea n-o schimbă. Părerile altora nu schimbă realitatea, dar citind ceva mai bun decât Zoso, își schimbi tu percepțiile asupra realității. Mai pierzi din superficialitate, dogmatism, doctrinarism…

    Știam și eu că între vânătoare și coridă sunt diferențe, dar amble sunt spectacole-provocare cu vărsare de sânge la final. Nu era cazul să dihotomizezi atât!

    Dacă e să alegem un subiect prizabil, între cruzime omenească și prostie omenească, aș alege mereu prostia. Inepuizabilă.
    Tot weekendul trecut, pe circa 700 de metri, a stat întinsă o coadă pe 3 rânduri, pe bulevardul Emil Racoviță. Zi și noapte. Tri-coada stătea să pupe brâul Maicii Domnului, la Biserica din capul străzii mele.
    Păi, dacă e să ne luăm după miză, o arenă de 20000 de oameni care stau acolo să vadă cine moare, taurul sau matadorul e mai îndreptățită decât codașii ăștia care stau să pupe un artefact.
    Dar, e doar o opinie. Tu, poate, ai alta.

    • Lotus 23.06.2017 / 01:24

      Renata, dar înțelegi că i-am pus link lui Zoso pentru că la el am văzut știrea? Și că dacă aș fi văzut știrea pe site-ul X, probabil aș fi pus link spre site-ul X, dar conținutul ar fi rămas fix același? Tu mă tot legi de linkul respectiv. Opinia mea nu este o sublimare a opiniei lui Zoso, cum zici, este pur și simplu opinia mea, pe care o aveam înainte să-i citesc articolul și pe care aș fi enunțat-o exact la fel chiar dacă Zoso ar fi aplaudat coridele cu frenezie.

      Acum, la subiect, pentru că în sfârșit mi-ai spus (după atâtea comentarii) părerea ta despre coride: ai dreptate, nu ți-o împărtășesc. Ce contează istoria, tradiția etc? Istoria e plină de obiceiuri barbare. Asta nu înseamnă că e moral și frumos să le preluăm. Iar simbolurile se pot exprima și în forme inofensive. Uite, obiceiul caprei de la noi de sărbători este încărcat de simboluri, dar nu este violent și nici crud. Se pot găsi alte moduri, nonviolente, care să exprime, într-o manieră profund simbolică, temeritatea toreadorilor și ce mai doresc ei să transmită în cursul coridelor.

      Așa că, dragă Renata, am intuit că spre asta bați în primul comentariu, dar acum, că ai și scris-o explicit, îți pot în sfârșit răspunde: nu subscriu la teoria ta și, dacă e identică cu a lui Hemingway, nu subscriu nici la teoria lui. Și nu mă interesează ce scrie pe Wikipedia despre coride. Din punctul meu de vedere, dacă un autor justifică acest obicei barbar, atunci el nu merită citit. Sau hai să zicem că merită citit pentru alte lucruri, dar uite, eu nu mi-aș schimba opinia despre coride dacă l-aș citi pe Hemingway.

      La fel cum Zoso nu mi-a influențat cu nimic opinia (la el doar am aflat știrea), nici Hemingway nu m-ar fi putut determina să pun un alt titlu articolului. Dacă aș fi aflat despre accident dintr-o carte a lui Hemingway, atunci i-aș fi pus link lui Hemingway în loc de Zoso, dar în continuare aș fi scris același lucru. Pentru că, oricât de multă istorie are în spate acest să-i zic sport, a omorî un animal în chinuri doar pentru plăcerea jocului este o barbarie. Iar a intra în arenă cu el, știind că – chiar așa rănit – este mult mai puternic și mai rapid decât tine, te face bou pe deasupra. Iar dacă tonele de cultură te fac să nu mai sesizezi acest lucru de bun simț, atunci cultura are și un efect negativ.

      Dar dacă nu mă crezi (și consideri subiectul interesant), te provoc să prezinți tu, într-un articol de blog, coridele din perspectiva lui Hemingway. Că pe Hemingway nu-l citesc, dar blogul tău – da. Mare lucru să mă faci să-mi pară rău pentru titlul pus aici!

  6. Renata Carageani 22.06.2017 / 23:19

    Ți-am scris un comentariu care a dispărut.
    Pagubă-n ciuperci!

    • Lotus 23.06.2017 / 01:07

      Ți l-am recuperat de la comentarii șterse. A ajuns acolo pentru că făcusem ceva setări greșite la blog. Ți-l citesc și îți răspund.

Comentezi?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s