Fiind bărbat, n-am vopsit niciodată ouă de Paști. Și nici înainte de Paști. Sau, mă rog, posibil să fi tăvălit câteva prin vopsea când eram mic, nu mai știu. Cert e că zilele trecute am primit 10 ouă de casă, gata vopsite, împreună cu alte 5 ouă nefierte, într-o cutie închisă. Până azi n-am avut curiozitatea să admir opera de artă, așa că ouăle au rămas închise, în frigider. Astăzi însă, aflând că lumea se întreabă cum mă poziționez vizavi de subiectul ouălor pascale, am purces la deschiderea cutiei și la înșirarea conținutului ei în două vase, după care m-am poziționat deasupra lor, ușor oblic:
Precum se vede, ouăle (cele vopsite) au culoarea roșu-închis spre maroniu, oarecum neuniformă dar fără a prezenta modele clare. Cred că au fost vopsite într-un mod banal de simplu, prin fierbere în coji de ceapă, un obicei popular în zona mea. Altfel nu vă pot da mai multe detalii, că nu m-a interesat să întreb.
După ce le-am scos din frigider și le-am făcut poza de mai sus, eram în continuare în pană de idei cu privire la ce să scriu în articolul de față. Așa că am intrat pe Wikipedia, de unde am aflat că vopsirea ouălor de Paști (sau de Paște? niciodată n-am reținut varianta corectă) este un obicei pre-creștin, ouăle fiind un simbol al învierii. Lucru firesc dacă ne gândim că oul este matricea unei noi vieți, sau mai bine zis al unui nou ciclu al vieții (și probabil ați auzit de metafora oului cosmic în artă, literatură și filosofie mai demult, sau în știință mai recent). Culoarea roșie, adăugată de creștini, figurează, la fel de firesc, jertfa christică. Așadar, ouăle roșii sunt un simbol al învierii lui Iisus, de aceea se vopsesc de Paște.
Vedeți ce frumos se leagă lucrurile dacă te gândești la tâlcul lor? În momentul în care descifrezi sensul figurat al unui simbol, indiferent că acesta apare într-o datină, carte sau pictură, înțelegi ce a vrut autorul să transmită cu adevărat în acea operă sau care este esența acelui obicei și de ce se serbează el în modul respectiv. Iar acest înțeles te îmbogățește spiritual, lucru care, de fapt, constituie chiar scopul oricărui produs artistic sau text sacru. Atunci însă când înțelesul simbolic îți scapă, te vei crampona în aspecte exterioare, legate de formă, care nu te vor îmbogăți sufletește cu nimic, dimpotrivă, te vor face să fii dogmatic și rigid. Îi recunoașteți ușor pe acești oameni: sunt cei care se ceartă cu alții pe tema nuanței corecte de roșu în care trebuie vopsite ouăle, pe formula corectă a Paștelui (este că ați vrut să-mi spuneți cum e corect?) și, ca atei, ridică obiecții stupide la textele scripturilor, cum ar fi că de ce Dumnezeu a plantat un măr în mijlocul grădinii pentru ca ulterior să le spună primilor oameni să nu mănânce din el. Pentru că da, și ateii pot fi la fel de lipsiți de profunzime ca gnosticii sau religioșii, doar nu credeați că ei sunt scutiți?
Sărbători fericite tuturor!
Quodixit 
Simbol, simbolism, simbolistică…
Nici nu știu ce să-ți răspund. Presupun că sugerezi un titlu ca „Simbolistica ouălor pascale”. Dacă da, sunt de acord, dar pe de o parte consider că și titlul actual e bun, iar pe de alta te legi de formă la un articol care incriminează forma.
Sărbători fericite și ție, Lotus!
Ouăle pot fi vopsite în orice nuanță de roșu și în alte culori, pot fi mate sau sidefate, pot fi vopsite cu coloranți chimici sau naturali…
Totul e să nu se crape la fierbere și culoarea să fie uniformă, fără pete. Acuma nici asta nu e chiar obligatoriu. Totuși e de preferat ca, dacă ți-ai pierdut vremea cu vopsit ouă, să iasă cât de cât frumoase. E vreu păcat în asta? 🙂
Cred că e primul articol al lui Lotus în care pune o poză făcută de el.
Acum, că i-am văzut castroanele, putem dormi liniștiți.
Pot fi chiar nevopsite, că nici măcar nu-i obligatoriu să le vopsești, dat fiind că, până la urmă, vopsirea lor este o metaforă, asta dacă integrăm gestul vopsirii în contextul religios. Altfel, sigur că în orice domeniu al vieții e preferabil să ai un lucru bun în locul unuia rău, un obiect frumos în locul unuia urât șamd. Dar eu nu mi-aș bate foarte mult capul cu reușita vopsirii unor ouă ce pot fi admirate maxim câteva zile.
Și înainte de ce nu puteați?
Ești funny, Cudi. 🙂
De fapt a vrut să ne transmită că are și el ouăle lui (a NU se interpreta) iar tu ai remarcat castroanele.
Simbolistică, semiotică, forma lui de zero, putem căuta mii de sensuri dar ouăle de Paște se fac roșii pentru că legenda zice că atunci când pătimea Iisus a curs sânge pe un coș cu ouă a unei femei curioase de evenimentul crucificării lui Iisus. 🙂
De aici tradiția de a le vopsi în roșu. Că acum moda impune să le pictezi sau să le faci curcubeu- e altceva. Semiologia – sângerare.
Copacul din Eden eu cred că are o cu totul și cu totul altă semnificație dar pentru că e una mai rar întâlnită nu o voi expune pentru că “noul” e greu digerat uneori. 🙂
Eu nu m-am prins care-i faza cu castroanele.
Cudi a menționat de castroane prima, eu ziceam că ouăle erau de fapt ‘vedeta’. Castroanele n-au nici o treabă. 🙂
Sărbători fericite, Lotuse!
Ce’s ăia atei?
Zicea cineva pe Facebook că idolatri. Eu aș fi formulat diferit. Ai dreptate, nu există atei, toți se închină cuiva. Diferă doar obiectul adorației și devoțiunii.