În lipsa mea

Ca demiurg de cuvinte, ar trebui să încep prin a-mi cere 1235 de scuze: câte una pentru fiecare zi în care am lipsit de pe blog. Pentru că asta e durata absenței mele, la un calcul simplu. Dacă vă uitați în spate, veți observa că articolul precedent a fost publicat la 27 octombrie 2018. Și a fost unul singur în acel an, căci cel de dinainte e datat cu 18 decembrie 2017 (an în care am fost mai activ).

Arogantul de mine

În ultimele luni, dacă nu cumva ultimii ani, am fost acuzat, pe rând sau simultan, de diverse persoane, că aș fi arogant, manipulator, ofensiv, viclean și perfid. Pe rând dar cel mai adesea simultan. S-a invocat și argumentul cardinalului: când doi oameni îți spun că ești bat, ar fi bine să mergi la culcare. Asta mi-a ridicat anumite întrebări, în speță dacă nu cumva greșesc în dialogurile pe care le port (cu morile de vânt) sau nu manifest inconștient anumite defecte ce altora le sunt evidente.

Adopt pisică frumoasă, fără prejudecăți

Probabil Cudi mi-a băgat sub ochi de prea multe ori pisicile lui Vero, că azi subiectul adopției m-a lovit drept în față. Dar mai bine să vă povestesc de-a fir a păr. Că-i cu păr, nu de pisică, ci de câine.

Nu citesc ziare

Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la copilărie, îmi amintesc că aveam în clasele I-IV un coleg de clasă – tiz – pe care toată lumea îl lăuda. Mama mea, colegă de muncă cu a lui, mi-a zis într-o zi că băiatul respectiv citește ziarele cu regularitate, ca un om mare. Pe vremea aceea, dacă n-ați prins-o, nu exista internet, așa că presa se făcea pe hârtie, „la rece”, și când zic presă nu mă refer la cea de ulei.

Simbolul ouălor pascale

Fiind bărbat, n-am vopsit niciodată ouă de Paști. Și nici înainte de Paști. Sau, mă rog, posibil să fi tăvălit câteva prin vopsea când eram mic, nu mai știu. Cert e că zilele trecute am primit 10 ouă de casă, gata vopsite, împreună cu alte 5 ouă nefierte, într-o cutie închisă. Până azi n-am avut curiozitatea să admir opera de artă, așa că ouăle au rămas închise, în frigider. Astăzi însă, aflând că lumea se întreabă cum mă poziționez vizavi de subiectul ouălor pascale, am purces la deschiderea cutiei și la înșirarea conținutului ei în două vase, după care m-am poziționat deasupra lor, ușor oblic: