Nu citesc ziare

Nu știu alții cum sunt, dar eu, când mă gândesc la copilărie, îmi amintesc că aveam în clasele I-IV un coleg de clasă – tiz – pe care toată lumea îl lăuda. Mama mea, colegă de muncă cu a lui, mi-a zis într-o zi că băiatul respectiv citește ziarele cu regularitate, ca un om mare. Pe vremea aceea, dacă n-ați prins-o, nu exista internet, așa că presa se făcea pe hârtie, „la rece”, și când zic presă nu mă refer la cea de ulei.