Dragostea durează trei ani

Prima dată am auzit formula din titlu la Dan Puric. Acesta critica o țoapă de la televizor, care, pe baza studiilor unor cercetători, a afirmat: Fetelor, dragostea durează numai trei ani! Dar nu despre Puric voiam să vă vorbesc acum, ci despre teoria în sine, că iubirea ar avea viață scurtă. Am întâlnit a doua oară aceeași formulare la Renata. Și am văzut c-a repetat-o, ultima dată chiar azi, pe blogul lui Cudi. Și cum acolo nu mai pot comenta, m-am gândit că pot foarte bine să-i răspund aici.

Osho despre hrană

Prima sutră:

Renunță la hrana otrăvită.

Conform tradițiilor mistice ale Estului, toate lucrurile cu care te identifici  nu sunt altceva decât hrană. Corpul tău este hrană, mintea ta este hrană, sufletul tău este hrană. Dincolo de suflet există cu siguranță ceva ce nu este hrană. Acel ceva e cunoscut ca „anatta”, non-sine. Este goliciune absolută. Budha o numește „shunia”, vidul. Este spațiu pur. Nu are alt conținut decât pe sine însuși; este conștiință lipsită de conținut.

Despre natura iluzorie a lumii

Nu mai rețin exact când am auzit prima dată de maya, concept ce definește lumea în care trăim drept iluzorie. În timp, am aflat că acest concept este o parte esențială din numeroase filosofii orientale complexe, pe lângă care miturile biblice sunt fabule de grădiniță. Iar de aici extragem un element important, și anume că această iluzie nu este întru totul o farsă, așa cum numele ne-ar sugera, deoarece, dacă ar fi așa, de ce s-ar mai fi obosit filosofii să scrie despre ea? De ce ar fi umplut sute de pagini pe tema asta, dacă toate paginile și tot efortul lor sunt, de asemenea, iluzorii?