Bucăți de întregi

Când spun ciot și nu mă refer la sensul lui concret, gândurile îmi zboară adeseori spre Venus de Milo. Din celebra sculptură s-au păstrat trunchiul și capul, soclul și brațele fiind înghițite de dușmanul tuturor zeilor, titanul Cronos. Opera de artă este superbă. Dar nu ar fi și mai frumoasă dacă ar fi completă? Și completitudinea nu ar fi preferabilă chiar și lipsei unei părți corporale ce prezintă diformități? Continue reading

Advertisements

Comentez, deci exist

Fiecare om are ciudățeniile lui. Unii meditează, alții fac masaje, alții storc fructe. Eu nu vorbesc urât. Și nu pentru că m-aș cenzura, ci pentru că nu simt nevoia. Indiferent de starea pe care o am, indiferent că o mașină trece printr-o baltă și mă stropește din cap până-n picioare, indiferent de orice. Nu sunt permanent calm, uneori mă enervez, dar niciodată stările prin care trec nu au tendința să îmbrace cuvinte vulgare. Cum ziceam, ciudățenia mea. Și pentru că acest blog musai să-l reflecte pe posesor, prima regulă pentru comentatori este să se abțină de la vulgarități. Chiar dacă poate ei ar simți nevoia să uzeze de ele. Limba română este suficient de flexibilă, scrieți „penis” și n-o să vă cadă nimic, scrieți „falus” dacă vreți să dați fetele pe spate cu cultura voastră, scrieți „lingam” dacă sunteți continent, sculptați o coloană infinită dacă sunteți artist, puteți chiar recurge la „instalație” sau „instrument” dacă preferați forme aluzive, dar opriți-vă la acest nivel. Continue reading