Comentez, deci exist

Fiecare om are ciudățeniile lui. Unii meditează, alții fac masaje, alții storc fructe. Eu nu vorbesc urât. Și nu pentru că m-aș cenzura, ci pentru că nu simt nevoia. Indiferent de starea pe care o am, indiferent că o mașină trece printr-o baltă și mă stropește din cap până-n picioare, indiferent de orice. Nu sunt permanent calm, uneori mă enervez, dar niciodată stările prin care trec nu au tendința să îmbrace cuvinte vulgare. Cum ziceam, ciudățenia mea. Și pentru că acest blog musai să-l reflecte pe posesor, prima regulă pentru comentatori este să se abțină de la vulgarități. Chiar dacă poate ei ar simți nevoia să uzeze de ele. Limba română este suficient de flexibilă, scrieți „penis” și n-o să vă cadă nimic, scrieți „falus” dacă vreți să dați fetele pe spate cu cultura voastră, scrieți „lingam” dacă sunteți continent, sculptați o coloană infinită dacă sunteți artist, puteți chiar recurge la „instalație” sau „instrument” dacă preferați forme aluzive, dar opriți-vă la acest nivel. Continue reading