Sclavia modernă

Haideți să facem un exercițiu de imaginație. Să presupunem că sunteți unul dintre stăpânii de sclavi ai antichității. Nu vă pasă vouă de drepturile omului, de faptul că și sclavii au un suflet, de legile morale, aveți banii și puterea de a ține în lanțuri niște nefericiți și o faceți, punându-i să lucreze pentru voi și tratându-i ca pe niște animale ce sunt. Totul ar merge bine cu excepția unei mici probleme: suferința pe care o îndură îi face ca, din când în când, să-și mai ceară drepturile și să mai răbufnească în câte-o răscoală. Iar aceste răscoale au potențialul de a fi periculoase, inclusiv pentru viața voastră. În această situație vă puneți, firesc, întrebarea: cum puteți perfecționa sistemul sclaviei, eliminând complet riscul revoltelor? Continue reading

Libertatea mea, libertatea ta

În ultimul lui articol, Ketherius propune ca temă de gândire libertatea medicului care, refuzând eutanasia, încalcă libertatea pacientului de a-și scurta chinul. Nu pot comenta pe acea pagină. Apropo de asta, nu faceți greșeala să-i spuneți lui Ketherius că dă dovadă de prostie! La început va încerca să vă ignore cu detașare remarca, dar ceva îl va tot râcâi în ego, astfel că treptat va ajunge să se răstească la voi, să vă spună că sunteți boi, pentru ca în final să vă interzică dreptul de a mai comenta la el pe blog. Dar să revenim la oile, adică medicii noștri, care ar trebui să nu miște-n front. Continue reading

Problema banilor

Problema banilor este faptul că le acordăm o greutate mult mai mare decât o au. Că încercăm să măsurăm realitatea cu niște hârtii fictive, cu niște convenții ce nu depind în nici un fel de realitate, ci de cursul economic sau de cerere și ofertă. Oare o pictură își schimbă valoarea artistică în funcție de prețul cu care a fost cumpărată? Oare actul erotic gratuit cu iubita ta este inferior serviciilor sexuale contra cost oferite de o prostituată? Și totuși, noi încercăm să măsurăm lumea cu bani. Continue reading

Priviri pseudo-vindecătoare

Nu știu ce-au făcut ăștia de la Vice, de li se încarcă așa de greu site-ul. Dar am reușit până la urmă să citesc articolul indicat de Renata, despre Braco, vindecătorul din priviri. Pe scurt, plătești (da’ cred că 70 de lei, Renato, nu 40, că 30 se dau în avans și 40 p’ormă) ca să intri într-o sală în care va urca pe scenă Braco, care te va privi timp de câteva minute, pe un fundal muzical angelic, vindecându-te și purificându-te. Și cam atât. Ce am observat că are „sfântul” ăsta caracteristic e tăcerea: tipul nu prea vorbește. Doar te privește. Așadar, e ceva de capul lui, sau nu? Continue reading

Despre natura iluzorie a lumii

Nu mai rețin exact când am auzit prima dată de maya, concept ce definește lumea în care trăim drept iluzorie. În timp, am aflat că acest concept este o parte esențială din numeroase filosofii orientale complexe, pe lângă care miturile biblice sunt fabule de grădiniță. Iar de aici extragem un element important, și anume că această iluzie nu este întru totul o farsă, așa cum numele ne-ar sugera, deoarece, dacă ar fi așa, de ce s-ar mai fi obosit filosofii să scrie despre ea? De ce ar fi umplut sute de pagini pe tema asta, dacă toate paginile și tot efortul lor sunt, de asemenea, iluzorii? Continue reading

Asceții trecutului

Pentru omul de astăzi, puținele note păstrate despre asceza sfinților, a călugărilor și a întemeietorilor de căi spirituale și religioase din trecut par povești inventate de Biserică sau de forul spiritual tutelar, menite să ascundă faptul că și ei au fost, până la urmă, supuși slăbiciunilor și viciilor inerente naturii umane. Și totuși, vechile religii și tradiții ezoterice de pe glob propuneau, aproape în unanimitate, izolarea, retragerea din societate, renunțarea la orice atașament lumesc și arderea oricăror dorințe impure pe rugul aspirației către desăvârșire. Continue reading