Internetul, made in China

Daimon zis și Alex se plânge într-un articol cu imagini ilustrative că aproape toate articolele de pe net conțin imagini ilustrative, care lui nu-i prea plac, dintr-un motiv pe care nu l-am înțeles foarte bine, deoarece i-am citit textul fugitiv, uitându-mă mai mult la imagini. Și se întreabă de ce și ce-i de făcut. Întrebări la care o să încerc să răspund în rândurile de mai jos, nu înainte de a pune deja tradiționala imagine ilustrativă de după primul paragraf: Continue reading

Al dvs scrib

Pentru început, vreau să fac precizarea că, deși sunt de genul feminin, eu nu siluiesc idei! Unii dintre voi poate aveți impresia că siluiesc idei sau răstălmăcesc cuvintele voastre, dar asta numai pentru că nu sesizați anumite subtilități care transpar chiar din modul în care vă exprimați! 🙂 Iar motivul pentru care nu le sesizați nu constă într-o limitare intelectuală, ci în faptul că fiecare e obișnuit cu propriul său univers, în timp ce pentru cineva din afară, eventualele defecte ale universului nostru sunt foarte ușor de văzut.  Peștele nu știe că trăiește în apă, deoarece apa a constituit dintotdeauna universul lui, iar dacă-i vei spune asta, îți va răspunde că-i siluiești mediul. Soluția este să-l scoți pe uscat, dar n-o să-i placă. Continue reading

Albo ca Zăpada cu piticul Renata

Acest articol nu se adresează publicului. Acest articol ți se adresează ție, cea care te-ai semnat, plictisită de multe alte identități, Albă ca Zăpada, și care până acum mi-ai arătat că nu ai decât un singur pitic, dar ăla foarte bine înfipt, de nu se dă deloc dus. Și ai ținut să-mi arăți asta și pe blog și pe mail. Unele comentatoare mi-au sugerat să te amendez pentru plagiatul pe care l-ai comis. Personal nu cred că meriți să-ți dedic un articol, dar aceste comentatoare merită, așa că iată-mă scriindu-l. Continue reading

Comentez, deci exist

Fiecare om are ciudățeniile lui. Unii meditează, alții fac masaje, alții storc fructe. Eu nu vorbesc urât. Și nu pentru că m-aș cenzura, ci pentru că nu simt nevoia. Indiferent de starea pe care o am, indiferent că o mașină trece printr-o baltă și mă stropește din cap până-n picioare, indiferent de orice. Nu sunt permanent calm, uneori mă enervez, dar niciodată stările prin care trec nu au tendința să îmbrace cuvinte vulgare. Cum ziceam, ciudățenia mea. Și pentru că acest blog musai să-l reflecte pe posesor, prima regulă pentru comentatori este să se abțină de la vulgarități. Chiar dacă poate ei ar simți nevoia să uzeze de ele. Limba română este suficient de flexibilă, scrieți „penis” și n-o să vă cadă nimic, scrieți „falus” dacă vreți să dați fetele pe spate cu cultura voastră, scrieți „lingam” dacă sunteți continent, sculptați o coloană infinită dacă sunteți artist, puteți chiar recurge la „instalație” sau „instrument” dacă preferați forme aluzive, dar opriți-vă la acest nivel. Continue reading

Am găsit un penis pe bloguri

După cum spune și titlul, am găsit un penis în blogosferă. Și încă pe un blog cu nume erotic. Posesoarea lui, a blogului, nu a penisului, se auto-intitulează 69 (probabil un fel de reprezentare numerică a simbolului oriental Yin-Yang, bănuiesc eu, că de altă semnificație nu-mi dau seama) și le spune suratelor ei pe final de articol despre ouă roșii că n-are rost să fie idioate din dragoste, deoarece un penis salvator se va găsi mereu. Continue reading