Percepții și distanțe


Pentru că articolul precedent a ridicat niște obiecții, m-am gândit să revin asupra tematicii simțurilor fizice. Omul dispune de 5 organe de simț și, conform ezoterismului indian, nici nu pot exista altele. Acestea sunt: ochii, urechile, nasul, pielea și limba. A nu se citit totul ad-literam. De exemplu, dacă o să-mi spuneți că avem doi ochi și două urechi care, împreună cu nasul și limba, dau 6 organe nu 5, în timp ce pielea nu este un organ ci un țesut, atunci vorbim limbi diferite și probabil nu are rost să continuați lectura.

Fiecare organ de simț este sensibil la un anumit tip de stimuli, pe care îi poate percepe în anumite distanțe. Adică, fiecare organ de simț are o rază maximă de acțiune sau percepție. Ochii bat cel mai departe: seara, pe cer, vedem stele aflate la ani lumină de noi. Explicația este simplă: ochii receptează lumina, ori fotonii pot parcurge distanțe astronomice, dacă nu le stă nimic în cale. Urechea, pe de altă parte, este receptivă la sunete, iar sunetele au nevoie de un mediu de propagare. Asta reduce drastic distanța de la care putem auzi, la imediata vecinătate a Pământului, acolo unde încă există atmosferă. De exemplu, indiferent cât de puternică ar fi o explozie solară, noi n-o vom auzi, pentru simplul fapt că între Pământ și Soare nu există un mediu prin care vibrațiile sonore să se poată propaga. În practică însă, distanța de la care putem auzi este mult mai mică decât limita atmosferei terestre: dacă un avion zboară deasupra Japoniei, în mod cert nu îl vom auzi. Dar dacă zboară la câteva sute de metri deasupra noastră, îi vom putea distinge torsul motoarelor.

Am ajuns la nas: acesta percepe doar mirosuri din apropiere. După cum observați, pe măsură ce avansăm cu prezentarea organelor de simț (alese într-o anumită ordine), raza lor de sensibilitate se restrânge. Indiferent cât de mulți câini ar fi marcat avionul ce zboară deasupra noastră drept teritoriul lor înainte ca acesta să decoleze, noi nu vom simți nici un miros venind dinspre el. Ca să simțim un miros, ar trebui să fim în apropierea lui. Această distanță, deja foarte mică, devine zero în cazul pipăitului: ca să atingem ceva, trebuie ca acel ceva să fie lipit de noi.

Radu Iliescu zice:

Dintre toate simţurile, pipăitul este primul cu care ne începem copilăria, simţul contopirii prin excelenţă, al distanţei zero între cunoscător şi cunoscut, al concreteţei celei mai înalte, al formalizării minime, al indistincţiei. Apostolul Toma Tactilul spune: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu…”. Văzul este simţul cel mai abstract, Merleau-Ponty spune frumos că este simţul care fragmentează lucrurile între ele, decupează realitatea, o dizolvă. Văzul nostru ucide.

Văzul este facultatea cunoaşterii care pune maxima distanţă între cunoscător şi cunoscut, de aceea Toma Tactilul spune: Vreau să parcurg drumul de la distanţare (văz) la contopire (atingere) cu El, ca să pot crede.

Probabil englezii ilustrează cel mai bine caracterul rece și abstract al cunoașterii pe care ți-o dă văzul, când spun „I see” cu sensul de „înțeleg”. De cealaltă parte, atingerea (sau pipăitul) are o încărcătură emoțională mult mai mare. Dar chiar și cunoașterea intimă a atingerii te pune în legătură cu un obiect care încă îți este exterior. Încă nu este vorba de o contopire, și dacă tot am scris acest cuvânt, topirea din contopire mă duce cu gândul la limbă și la gust. Domnul Iisus, ale cărui răni le pipăi, și tu sunteți două entități încă separate. Cred că această ultimă separație sau dualitate dispare cu euharistia, actul în care rupi avatarul divin în bucăți pe care le introduci în tine, asimilându-le, asimilându-L, internalizându-L. Și nu știu cum se face de am ajuns la nondualitate, un termen patentat de orientali.

Ce voiam să spun? A, da: că arta, la fel ca mistica, nu se cere a fi înțeleasă conceptual, raționalizată sau abstractizată, deși nu ne oprește nimeni să încercăm, ci mai ales trăită sau gustată. Motiv pentru care esteții indieni au definit emoția artistică prin cuvântul savoare, un cuvânt corelat cu simțul pe care nici măcar distanța zero dintre subiect și obiect nu-l mulțumește, cerând ca obiectul și subiectul să devină una. Fuziune, contopire, unire, gust. Înțelegere, conceptualizare, raționalizare, vedere. Și între acestea două, tot spectrul experiențelor umane.

Advertisements

5 thoughts on “Percepții și distanțe

  1. Renata Carageani 09.09.2017 / 03:31

    Eu m-am oprit cu cititul după primul paragraf.
    Cred că nu e un articol pentru adulți, ci pentru copii de clasa zero, din moment ce presupui că ar putea veni cineva să numere urechile și ochii la bucată. 🙂
    Dacă-ți spun că pielea e cel mai mare organ al corpului mă treci direct într-a doua?
    Să știi că muguri gustativi sunt localizați și în faringe, și în epiglotă. Iar receptorii olfactivi sunt localizați într-o zonă bine delimitată a mucoasei nazale.
    Dacă faci o introducere în simțurile fizice, cu noțiuni de anatomie, fă-o corect. Dacă nu, treci direct la subiect.
    Mă ia groaza de ce-o să scrii la subiectul pe care ți l-a propus DoarF, că ai de citit câteva kilograme de cărți, ca să vezi cu ce se mănâncă.

  2. Lotus 09.09.2017 / 04:13

    Renata, am scris și eu cum m-am priceput. Pe de altă parte, tu ești ca cea care, văzând o femeie verde într-un tablou, îl ia la rost pe pictor: „Dacă tot ai vrut să ilustrezi un corp uman, respectă-i cel puțin anatomia!”. Unde mai pui că exact în primul paragraf am lansat un avertisment împotriva acestui mod de citire.

  3. Renata Carageani 09.09.2017 / 15:14

    Lotus, când ai scris primul paragraf, ți-ai pus problema că poate îți dă click un cititor care a studiat, măcar, biologia? Cum adică ai scris cum te-ai priceput? Trebuia să intri în detalii anatomice, la care nu te pricepi, ca să-ți duci la bun sfârșit eseul? (Între timp l-am citit. Tratezi problema simplist. Relația dintre receptor și obiectul cunoașterii e mult mai complicată decât modul în care o analizați tu și Iliescu. Fiecare ființă are modul ei de cunoaștere, prin simțul care-i este cel mai bine dezvoltat.)
    Faptul că tu crezi că eu sunt genul care dacă vede o femeie albastră îl apostrofează pe pictor că nu respectă anatomia unei femei mă face să cred că, în ciuda faptului că mă analizezi silabă de silabă, n-ai avut niciodată răbdarea să-mi citești fie și numai o propoziție, până la sfârșit.

  4. Lotus 09.09.2017 / 18:34

    Păi am avut răbdarea să ți le citesc pe cele de mai sus. Și exact asta faci acum. Eu pictez, în proză, niște organe de simț, pe care nu mă interesează să le ilustrez ca în manualele de biologie, fiindcă nu pentru biologi scriu, fiindcă nu despre organele de simț din acele manuale e vorba, în pofida titlului, în pofida cuvintelor, în pofida aparenței. Iar tu te oprești la titlul, la cuvinte, la aparență. Cui îi pasă, pe bune, de „relația dintre receptor și obiectul cunoașterii”, la propriu și-n toată plenitudinea ei? Tu-ți dai seama ce enormități scrii? Cui îi pasă de organele de simț așa cum sunt descrise în manualele de anatomie? Mie nu, lui Radu Iliescu nu, dar ție da, pentru că asta ai înțeles tu din articol, după cum asta ai înțeles tu din Biblie, după cum asta ai înțeles tu din tot. Du-te și spune-le englezilor că sensul de „înțeleg” al expresiei „I see” este o tâmpenie care nu doar denotă că habar n-au de anatomie, de vreme ce vederea este o percepție iar rațiunea un act cognitiv superior, ci și simplifică lucrurile foarte mult! Dar făcând asta, practic îi iei la rost că femeia din pictura lor e verde.

    Articolul nu vizează anatomia organelor de simț, ci câteva sensuri figurate cu care le putem investi, din prisma distanței maxime de la care pot capta ele stimuli.

    Sigur că există și alte perspective din care poți discuta despre organele de simț, una dintre ele fiind chiar menționată de tine, respectiv cea a simțului predominant, care la tine e mirosul. Și sigur că există și alte sensuri figurate cu care putem investi anumite simțuri, după alte criterii. Ele însă nu fac obiectul articolului de față.

Comentezi?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s