Patimile noastre toate


De ce toate? Pentru că așa vrea Elena, care a zis: „Cum eu ador sã dau porunci, mi-a fost greu să rezist tentației. Așadar dacă ești un om de cuvânt vreau sã scrii despre: Vicii, patimi, câte sunt și ce sunt și cum le poți combate ca să evoluezi spiritual.”. Ba a și insistat, spunând că se așteaptă să-mi ia ceva timp documentarea lor completă. Eu de documentat nu m-am documentat deloc, dar cum asta nu m-a oprit vreodată să scriu pe indiferent ce subiect 🙂 , să-i dăm bice.

betiv

Încep prin a răspunde la întrebarea a doua – „ce sunt” – și cu asta introduc o clasificare a patimilor în două mari grupe, în funcție de sensul pe care i-l dăm cuvântului patimă: de viciu (exemplu: consumul băuturilor alcoolice) sau de suferință (exemplu: patimile lui Isus). Și deja putem întrevede de ce nu m-am documentat și de ce n-o să încerc să prezint o listă exhaustivă a lor. Pentru că, indiferent din ce grupă fac parte, numărul lor este practic infinit. Câte tipuri de suferințe există? Câte stele pe cer? Dar de vicii? Sigur, avem câteva mai puternic reprezentate, cum ar fi patima țigărilor, a jocurilor de noroc sau a hoției, dar orice defect poate deveni, prin repetare, viciu. Mai mult, chiar unele acțiuni ce nu sunt neapărat rele pot deveni, în cazul abuzului, patimi. De exemplu, actul de a mânca este unul bun, sănătos, necesar supraviețuirii organismului. Dar dacă ajungem să trăim pentru a mânca (în loc să mâncăm pentru a trăi), atunci hrana ne devine Dumnezeu iar actul consumării ei – idolatrie sau viciu. Și iată că am găsit un sinonim nou pentru patimă. Alt exemplu? Navigatul pe internet, în multiplele lui variante, poate foarte ușor să se transforme din lucru util în boală de care nu mai putem scăpa. Și așa mai departe. În concluzie, orice faptă sau atitudine care, prin abuz repetat, ajunge să ne înlănțuie, cu consecințe nefaste pentru ființa noastră, poate fi considerată o patimă.

Cele două tipuri de patimi, viciile și suferințele, se află într-o interesantă corelație, în sensul că atunci când vom dori să ne eliberăm de primele, vom trece obligatoriu prin cele din urmă. Pentru a ilustra acest lucru și a oferi un model care să răspundă la ultima întrebare a Elenei, vă invit să lecturați o povestire frumoasă despre adevăr.

În povestea respectivă avem un șef de gară care minte și ia mită. Miciuna și luarea de mită, care îi intraseră în sânge, pot fi considerate vicii. Dacă nu vreți să le acceptați ca vicii, obiectând că, de exemplu, poate omul nu mințea decât în relațiile de serviciu, luați-le ca pe niște simple analogii la ce patimi vreți voi. Șeful de gară obișnuia să mintă și să ia mită pentru anumite foloase materiale, și aici avem deja o primă trăsătură de bază a patimilor: ele implică întotdeauna un pact. Uneori acest lucru este mai puțin evident, victima declarând că nu agreează condiția în care se află, dar întotdeauna, absolut întotdeauna, ceva din ființa ei pactizează cu acel viciu, pentru niște foloase mai mult sau mai puțin evidente.

A doua observație este că pentru cineva aflat în situația șefului respectiv de gară, a deveni onest poate părea de neconceput.

Dacă v-ați obosi să faceți un studiu printre persoanele care prezintă diverse vicii, ați constata că marea lor majoritate fie sunt sigure că nu se pot lăsa de viciul lor, fie îl consideră de importanță minoră și nu-și bat capul cu el, așa încât în ambele cazuri nici măcar nu încearcă să lupte cu el. Foarte rari vor fi cei care luptă activ cu viciul sau patima lor. Așadar viciile sunt întreținute și de o anumită predare voluntară a ta în fața lor – care dacă ar înceta, ar aduce cu sine perspectiva, mai apropiată sau mai îndepărtată, a victoriei. Ar purta victoria în sămânță, la orizont.

În aceste condiții de auto-acceptare a viciului pe care-l ai – pentru că îți dă ceva la schimb și pare imposibil de surmontat, trebuie să se producă ceva, un declic, care să te facă să-ți schimbi perspectiva și să acționezi. În povestirea noastră, șeful de gară s-a întâlnit cu un maestru yoghin, recunoscut în zonă pentru înțelepciunea lui, căruia i-a cerut o practică spirituală. Puteți lua maestrul ca pe o metaforă. Trebuie să se producă o trezire interioară, care să te facă mai lucid cu privire la viciul cu care coabitezi. Nu trebuie neapărat să fie prezent un maestru – trezirea poate veni printr-un prieten. Sau printr-un șoc. Un accident de mașină dacă ai condus bat. O plasticizare a vaselor de sânge, dacă ești fumător. Riscul de a muri poate fi, de multe ori, cel mai bun maestru. Dar ceva trebuie să fie, care să te facă să iei atitudine.

Abia după ce ai conștientizat problema pe care o ai și începi să te lupți cu ea, urmează lungul drum al autodepășirii și patimile prin care trebuie să treci pentru a te debarasa complet și definitiv de acel viciu. Ca să scapi de patimi, trebuie să pătimești. Nu-i ușor și, ca atare, este posibil să recidivezi pe parcurs. Și nu se încheie nici măcar atunci când crezi că s-a încheiat. La împlinirea celor trei luni de respectare necondiționată a adevărului, șeful de gară dorește să vadă cum este să respecți adevărul toată viața. Continuând paralela metaforică, sensul este că nici atunci când crezi că te-ai vindecat nu ai depășit complet viciul. Undeva a rămas o mică rădăcină, o mică tulpină, un germene, care poate da rod în anumite condiții. Probabil că vor trebui să treacă ani până când toate urmele vor fi șterse sau eliminate din sistem, timp în care există oricând riscul să-ți reiei vechile și relele obiceiuri. Contemplând toate aceste dificultăți, succesul ar putea să-ți pară imposibil. Ca și povestea din link. În fond, cine crede în yoghini care pot ghida sau influența destinele altora? Și, oricum, cancerul este ceva ce nu ni se întâmplă nouă. Așa că hai să lăsăm prostiile ăstea și să mai tragem o țigară, că deja tremurăm după cele 5 ore de pauză. Totuși, dacă reușim să o ducem la capăt, și nu la țigară mă refer, toate darurile universului se vor revărsa asupra noastră. Daruri care sunt fructele noii libertăți obținute.

Cam asta despre patimi și vicii. Bine, ar mai fi. De exemplu, corelația lor cu reîncarnarea, sau și mai puternica lor corelație cu vampirismul energetic. Sau cu epoca în care trăim. Dar dacă aș intra și în aceste domenii, aș rămâne cu foarte, foarte puțini cititori. Nu că acum aș avea mulți.

Advertisements

19 thoughts on “Patimile noastre toate

  1. Lotus 26.08.2017 / 23:57

    Elena, tema ta este să descrii o fantezie erotică.

  2. Camelia 27.08.2017 / 00:50

    Viciile sunt totuna cu patimile, şi’s pasiuni distructive, după cum ai zis legat de expresia a da în patima băutului, de’al de’astea, şi sunt cele care îi mistuie pe oameni, că’s stăpâniţi de o forţă tiranică iar asta îi macină treptat, aşadar sunt sunt din categoria impulsurilor afectice dominante şi, ce e mai grav, persistente, cauza lor fiind situaţiile sau oamenii, asta despre împrejurările de viaţă.
    Patima în sens de suferinţă nu cred că intră în categoria asta, a pasiunilor devastatoare, doar dacă se lasă cu iubiri neîmpărtăşite, nu ştiu dacă patimile lui Hristos se potrivesc cu termenul ăsta generic, că nu’s impulsuri dominante, sunt mai degrabă sentimente-stări.
    Mă duc să trag o ţigară, cum ziseşi mai pe la sfârşit, şi nu, nu e un viciu, vicii sunt altele, minciuna cronică fiind printre ele,

  3. Lotus 27.08.2017 / 01:39

    Cred că viciul implică aspectul de cronic. Dar ba da, și țigările sunt, chiar dacă vicii ale corpului, nu neapărat sufletului. Proba cea mai ușoară se poate face încercând să te lași de ele. Dacă e ușor, atunci sunt un hobby. Altfel, sunt un viciu. 🙂

  4. Elena 27.08.2017 / 02:36

    Fantezii erotice

    Mi-a dat temã Lotus să descriu o fantezie eroticã dar o sã fac și eu cum a făcut el cu tema mea: o sã vã scriu ce-mi trece mie prin cap despre fanteziile erotice.
    Ce sunt fanteziile erotice și la ce folosesc ele?
    Fanteziile erorice sunt niște aburi care supraviețuiesc în mintea obsedaților sexual, a grașilor urâcioși care nu compenseazã cu umor și suflet mare și deci prin urmare nu au reușit să-și facã și ei vreo iubitã, a mimozelor care citesc romane scrise de Sandra Brown, citesc “Umbrele lui Gray” sau alte romane scrise de alți autori asemenea, a bãieților care învațã să “iubeascã” din filmele porno și mulți alții. Ei se excitã sau cautã diversitate sexualã care are loc în special în mintea lor când își toarnã cremã în mâini. Au niște mânuțe fine și alunecoase de fac concurențã neloialã fetelor care nu alocã timp zilnic cremelor. Sincer, unii bãrbați sunt mai cosmeticizați decât majoritatea fetelor. S-a întors lumea cu josul în sus și susul în jos. Bãrbații vor sã fie cuceriți, femeile vor sã fie independente și puternice. Dar sã revenim la fantezii: Lotus ia-ți o iubitã! Știu, tu știi sã cucerești, ești un seducãtor înnãscut dar, te rog, pentru liniștea mea citește mai întâi codul bunelor maniere si arta seducție, aprofundeazã, studiazã puțin subiectul și nu ar fi rãu dacă ai cere și pãrerea unui avizat.
    Adonis- îți spune ceva?

  5. Lotus 27.08.2017 / 05:10

    Ce vorbești, fată? Evident că am scris ce mi-a trecut prin cap, că doar n-oi scrie ce a trecut prin capul altuia, dar ți-am respectat solicitarea la virgulă. Mi-ai cerut o definiție a patimilor și o listă a lor. Ți-am dat o definiție, o clasificare și câteva exemple (lista e infinită). M-ai întrebat cum scapi de ele, am descris pașii în detaliu, am folosit și un studiu de caz. Tot-tot-tot ce-a cuprins tema ta, la milimetru.

    Tu, în schimb, ți-ai bătut joc de temă. Nu ți s-a cerut să vorbești la modul general despre fantezii erotice, să spui ce sunt ele și în capul cui apar, ci să descrii una. A ta, a unei prietene, a unui personaj fictiv, nu contează. Unele fete au fantezii erotice cu mai mulți bărbați. Altele visează să fie legate cu cătușe de pat. Habar n-am ce fantasme erotice ai tu, dar tema era să descrii una, într-un material de un articol (adică nu în două rânduri). Sau să inventezi una, dacă impulsul tău sexual este sublim – în sens caragialian.

    So much with „dacă ești un om de cuvânt” – expresie introdusă, bineînțeles, de tine, pe principiul că hoții strigă hoții.

  6. Camelia 27.08.2017 / 13:02

    M-am lăsat, bre, pentru că am avut o motivaţie, chestia aia cu caracter activator, a fost pentru o vreme, apoi m-am reîntors la ţigară ca la o veche dragoste pentru că aşa am vrut.

  7. Elena 27.08.2017 / 13:07

    Se vede că nici unul nu ne-am documentat deloc despre tema dată, și mai mult că nici unul nu a primit ce se aștepta de la celãlalt. 🙂

  8. Lotus 27.08.2017 / 18:42

    Și a fost ușor să te lași?

  9. Elena 27.08.2017 / 18:55

    A doua șansă

    Simțea cum corpul nu o mai ascultã, cum tristețea o acapareazã ca un virus care îi soarbe orice dorințã, pofta de viațã, fãcând-o sã traiascã din amintiri, în patul ei din dormitorul pe care altãdatã îl împãrțea cu iubitul ei soț. Lacrimile îi curgeau din ochi ca dintr-un robinet stricat pe care nu mai poți să-l închizi. Deodatã casa se umple de voci. Sunt copiii care au venit de la școală, de parcã se întorseră de dupã doar 5 minute. Cu ultimele puteri și cu un efort de voințã se duce sã-i întâmpine cu un zâmbet prefabricat ca să-i așeze la masã.
    Seara o găsește cu același suflet golit, fãcând tot ce trebuia sã facã o mamã ca un robot programat să-și ducã sarcinile la îndeplinire.
    Era o searã de basm, stelele luceau mai profund parcã pe cerul senin. Aerul rece adus parcã din mijlocul oceanului îi trezi dorința de a se plimba pe malul apei. Își luã copiii de mânã și pașii o conduserã pe malul oceanului ușor agitat. Un vânticel îi mângâia ca într-o joacã de copil pletele, făcându-i pielea de gãinã pe sub rochița subțire care-i acoperea trupul.
    Deodatã cei doi copiii ai ei„ Ben și Medana, se desprind de ea și aleargă zglobii ca doi mielușei pe o pajiște înflorită. O furã din nou gândurile și, ca într-un vis își amintește de soțul ei, cum se plimbaserã ei doi de atâtea ori și câte zâmbete au împãrtâșit, acele priviri care îi fãcea sufletul să vibreze și sã parã cã vrea sã explodeze fiind mult prea mare pentru corpul ei. Cu ochii în lacrimi, cuprinsă de un dor nebun care îi chinuia sufletul, se oprise sã-și caute copiii cu privirea.
    Îi regãsi aplecați asupra unui bãrbat întins pe plajã, care nu reacționa la agitația de deasupra lui. S-a speriat și alergã spre ei.
    Ajunsã lângâ ei a înmãrmurit, de parcã însuși universul i-a lovit o palmâ peste fațã.
    Medana cu ochii în lacrimi țipã cãtre ea:
    – E tata! De ce mi-ai zis cã a murit? Tu vezi? E doar adormit și puțin beat.
    Căzu în genunchi lângã el și mâinile îi alunecase pe fața lui adormitâ de bãuturã, buzele lui, barba care îi acoperea fața, ar fi jurat cã e soțul ei dacã nu ar fi fost prezentã la morgã și nu ar fi avut bolul cu cenușa lui în grãdina cu flori.
    Cu mâinile tremurânde își sunã psihologul care între timp îi devenise cel mai bun prieten.

    Ușa cabinetului se deschise și ochii ei nerãbdãtori se izbi de privirea lui așteptând parcã un rãspuns:
    -E bine. E un om amnezic, homeless, care își alinâ durerea și disperarea în aburii eliberați de alcool. E un om pașnic, pare sã fi abandonat lupta cu viața. Da, asemãnarea cu soțul tãu e izbitoare, e incredibil. Viața bate filmul.
    – Uite, copiii sunt bulversați, eu am primit un puseu se energie de cum l-am văzut. Asemeni unui muribund care s-a ridicat din patul morții și merge bezmetic prin casã. El mi-a dat un fel de speranțã. Aș vrea sã fac ceva pentru binele lui.
    – Pãi la cum e el al nimãnui și amnezic de ce nu-l iei acasã?
    – E o idee bunã!
    – Am glumit. Nu cred cã e cea mai bunã idee. Ai doi copii, nu poți lua toți homeleșii acasã doar pentru cã îți amintesc de soțul tău. Poate fi purtãtor de viruși, are probleme de memorie, poate are probleme de comportament.
    – Îi vom face analizele și dacã e ok nu văd de ce ar fi eronat sã ajut un om care mă ajutã sufletește, fãrã sã fie mãcar conștient de acest lucru. Simt din nou cum îmi pulseazã viața prin vene, înainte eram un mort viu, tu înțelegi?
    – Mda, dar mi se pare o soluție exageratã. Am putea sã-i facem analizele și apoi poate printr-o regresie sã vedem ce e cu el, câteva ședințe, o hipnozã…
    – Da! Perfecf! Îi poți face o hipnozã prin care sã-i induci faptul cã el este soțul meu? Prefer sã am un soț complet inapt care îmi dã chef de viațã, decât deloc. Dacã soțul meu iubit ar fi supraviețuit imobilizat la pat, sã trebuiascã sã-l îngrijesc toatã viața dar sã-l vãd zilnic, sã știu cã e lângã mine, aș fi fost mult mai fericitã decât sã-l pierd de tot.
    – O sã mã gândesc la ceva, acum nu pot sã-ți zic nimic, spuse psihologul încercând sã pãstreze un aer profesionist când lacrimile parcã îi umezise ochii.

    Supus, ca un soldat care se supune ordinelor unui superior în armatã, se așezã în apa caldã, aromatã cu ceai de mentã, mușețel și cateva picãturi de levânțicã. Apa îl cuprinse ca într-o îmbrãțișare caldã, moale, parfumatã și primitoare, cu atingeri fine care veneau parcã sã-i aline vechile cicatrici lãsate de cei care îl vedeau rãpus și luându-i tot ce avea lãsat de cei cu inimi milostive care îi înțelegeau durerea și neputința din priviri, îl loveau cu bestialitate într-un ritual doar de ei știut al dominanței și puterii lor.
    Ea, se aplecã asupra lui cu beretele de baie plin de spumã, cu atingeri domoale, rãbdãtoare, trecând peste fiecare petic de piele. Îi șamponã pãrul des, crescut haotic, încâlcit, masându-l ușor.
    Cotrobãi între lucrurile soțului dupã mașina de tuns. Îl așezã pe scaun, îl înveli într-un cearșaf și studie cu atenție cum funcționeazã mașina de tuns, dupã care o porni cu încredere. Se auzi un bâzâit care îl fãcu sã tresarã.
    Pãrul cãzut pe gresia din baie descoperise un chip frumos, un bãrbat chiar atrãgãtor, cu trãsãturi masculine, care o privea nedumerit.
    Încercând sã destindã cât de cât atmosfera, se îndreptă spre bar întrebându-l cu ce să-l serveascã.
    – Sunt alergic la alcool. Mulțumesc, dar nu pot sã beau, aș dori în schimb un pahar cu apã rece, dacã se poate, îi spuse el ezitant.
    – Imediat, îi rãspunse ea zâmbind malițios. Deci hipnoza a funcționat, gândi ea. Dacã el crede cã e alergic la alcool cum i-a indus psihologul, înseamnã cã deasemenea crede cã e soțul meu.
    Întorcându-se cu paharul de apă în mână, îl gâsi cu poza ei de la nuntã în mânã. Semãna atât de bine cu soțul ei, Adin, încât probabil credea cã chiar el e cel din pozã.
    Mai aveau două ore la dispoziție ca sã prepare cina, copiii trebuiau să ajungã de la cursurile de dans și muzicã. Îl invitâ să-i ținã companie în bucãtãrie. El s-a oferit chiar sã o ajute. Se completau atât de bine, încât au terminat mai devreme iar mâncarea a ieșit delicioasã. Totul i se părea ca într-un vis din care îi era frică sã se trezească. Astãzi a râs pentru prima oară după mult timp, cu el.
    Au strâns masa împreună, fiecare studiindu-l atent pe celãlalt. Oare ce credea el, de ce nu zicea nimic?
    […]
    După ce culcã copiii, intrase sub duș. Sub stropii de apã„ care alunecau grãbiți pe trupul ei, se lupta cu o mie de gânduri care o invadau. Cum poate viața sã te supunã atâtor teste, să-ți schimbe planurile într-o secundã, să te lovească, să te stoarcă de sentimente care de care mai ciudate?
    Se îmbrãcã în cãmașa ei de noapte din satin subțire, scurtă, cu mici inserții de dantelã și se strecură în pat lângã noul Adin, substitutul soțului ei de aproape o săptămânã, cel care îi schimbase complet viața, îi aduse în dar zâmbetul înapoi, emoția – acel sentiment care te face să te simți vie. El o privea cum încerca sã-și găseascã locul, cum mototolea plapuma și se cuibãrea ca un pui de vrabie când se scaldã-n nisip. Era atât de frumoasã în bãtaia lunii care lumina atât de puternic în acea noapte, ochii ei mari, bunãtatea cu care l-a îngrijit, l-a primit, încât o privea ca vrãjit. Ea închisese ochii când el nu se putu abține să nu-i atingã fața cu o atingere abia perceptibilã, dându-i la o parte o șuvițã rebelã de pãr. Ea, simțind, a deschis ochii zâmbindu-i timid. I-a luat degetul rãmas în suspensie parcã deasupra ei și i l-a sãrutat. Un val de emoție le-a invadat inimile, și aerul deveni parcã insuficient în jurul lor crescându-le pulsul. Buzele lor s-au unit într-un sãrut lung înãbușindu-i parcã un oftat. Avizi unul de altul ca doi îndrăgostiți care s-au revãzut și regãsit după mult timp, se cautau cu mâinile, cu buzele cu lãcomie și dor, instictual, cu ochii închiși, cu simțurile activate la maxim.
    […]

    Text inspirat de conversația cu e-mailul, romanul pe care l-ai citit tu, fabulație.
    Sã nu-mi spui cã am o imaginație bolnavã, știu asta deja. Mai demult am scris un poem în care se regãsea cuvântul “Afrodita”- zeița iubirii și a frumuseții, îți mai amintești?
    Nu am vrut sã-ți rãmân datoare în vreun fel, așa că sãrbãtorind azi și amențindu-l ușor pe Vasilicã, l-am convins să-ți scrie acest text – pe tema pe care mi-ai dat-o. Sper cã nu ți-ai creat speranțe prea mari de la o bãtutã-n cap, care dã dovadã de prostie, și vei gãsi acest text cât de cât mulțumitor. Nu ți se pare ciudat că deși tu mã acuzai de gânduri pãcãtoase deoarece cuvântul “chimie” m-a dus cu gândul la atracția fizicã și nu la una sufleteascã, tu mi-ai dat așa o temã? Cu siguranțã te așteptai sã scriu ceva despre chiloți de dantelã, sex pe nerãsuflate în boscheți, sau în cabina vreunui avion, sau alte astfel de picanterii care sã te amuze mãcar dacã nu sã te excite.

  10. Lotus 27.08.2017 / 19:09

    Eu nu ți-am cerut să te documentezi. Dar ți-am cerut (în scris) să faci un lucru pe care nu l-ai făcut. Eu ți-am respectat cerința scrisă, tu nu.

    nici unul nu a primit ce se aștepta de la celãlalt

    Te-ai ținut tare cu comerțul, cu economia, cu afacerile, cu ăstea. Ți-a trecut vreodată un act prin mână? Dacă faci un contract cu mine în care scrii că îmi dai o sumă de bani contra unui apartament cu două camere situat la adresa X din orașul Y, dar tu te așteptai ca în loc de apartament să-ți dau o cabană la munte, ce crezi că vei primi: ceea ce ai trecut pe hârtie și am semnat amândoi, sau ceea ce te așteptai tu, dar fără să reușești să specifici în contract? Cât de amar poate fi gustul pe care-l lași altora, după ce ei îți oferă apartamentul promis, în timp ce tu le dai o zecime din suma convenită, pentru că tu te așteptai ca acel apartament să fie de fapt o vilă somptuoasă, dar n-ai specificat asta nicăieri când ați bătut palma? Iar după aceea spui că ei nu și-au respectat învoiala? Ce fel de om de cuvânt ești tu, în condițiile ăstea?

    ******************************

    Elena, tu ești o fată sensibilă, naivă, prostuță, comodă și din anumite puncte de vedere superficială. După cum dialogul de mai sus o evidențiază, nu se poate pune bază pe ce spui, iar dacă cineva pune acid, te superi. Faptul că ești prostuță nu-i o problemă. Problema e că, ajunsă pe net, te erijezi în deținătoarea adevărului absolut și te duci pe blogurile altora, de regulă oameni mai deștepți decât tine, unde începi să le dai lecții și chiar să îi jignești, bazându-te strict pe niște feelinguri, care uneori te fac să intuiești realitatea dar alteori te fac s-o dai în bară într-un mare fel. Iar când interlocutorul se coboară la nivelul tău și încearcă să dialogheze cu tine, dai dovadă de nesimțire (de care nici măcar nu îți dai seama, datorită prostiei) și de opacitate.

    Ceea ce trebuie tu să înveți pe net (și în viață, dar acolo e mai greu de sesizat, pentru că acolo ești înconjurată de oameni pe măsura ta) este să adopți o atitudine mai umilă atunci când vorbești cu persoane mai inteligente ca tine și să pornești de la premiza că feelingurile tale te pot înșela, fiind tu departe de perfecțiune. Să ieși din retorica închisă a habotnicului, ce pare lipită de tine, și să te auto-educi, făcând un efort intelectual de a citi cu atenție, răbdare și în mod repetat lucrurile care ți se spun, încercând să le pricepi cât mai bine, înainte de a sări cu răspunsuri la ele. Iar când intri pe blogurile altora, ca idee de bază, să o faci pentru a învăța ceva de acolo, nu pentru a da lecții. Dacă vrei să dai lecții, scrie pe blogul tău.

    Acestea fiind zise, îți doresc o viață minunată.

  11. Lotus 27.08.2017 / 19:27

    Între timp ți-am citit și ultimul comentariu. Așadar, într-un final te-ai achitat de sarcină. E un început. În rest, rămâne valabil ce am zis.

    Problema cu chinmia nu era că tu ai înțelege altceva prin ea, ci că atunci când ți-am zis că eu prin chimie înțeleg o potrivire sufletească, mi-ai zis că răstălmăcesc, deci m-ai făcut mincinos. De ce nu m-ai crezut pe cuvânt, în loc să mă acuzi de răstălmăcire și minciună? Așa de greu ar fi fost să crezi că îți spun adevărul și că eu nu folosesc chimia în sensul în care o folosești tu? Ai preferat să mă acuzi de răstălmăcire și să mă jignești, chiar și după ce m-am explicat de două ori și ți-am dat copy/paste la un comentariu pe care l-ai citit foarte superficial. Practic, discuția cu tine este o pierdere de vreme, că tu nu ești atentă la ce ți se scrie, iar dacă ceva ți se pare suspect, îl jignești pe interlocotor.

    Tot jigniri sunt și speculațiile pe care le faci acum în final, când zici că mă așteptam să scrii despre sex în boscheți, lucru care m-ar fi excitat. Ești o nesimțită să afirmi lucrul ăsta și mă jignești în mod grobian. Și nici măcar nu-ți dai seama.

    O zi frumoasă.

  12. Elena 27.08.2017 / 19:36

    Lotus, înțelege cã suntem doi oameni extrem de diferiți. Asta e tot. Ne facem rãu reciproc, tu când nu îți convine cum primește celălalt informația de la tine sau cã nu îți oferã ceea ce ai așteptat, devii dur și îl calci în cuvinte.

    Mulțumesc pentru tot și îmi pare rău pentru momentele în care te-am fãcut sã te simți aiurea.

    Îți doresc mult bine și o viață așa cum ți-o dorești!

  13. Lotus 27.08.2017 / 19:43

    Răspunsul tău îmi arată că n-ai înțeles ce ți-am spus mai sus. Ca de obicei. Dar e vina mea că am ales să-mi pierd timpul discutând cu tine.

  14. Camelia 27.08.2017 / 21:06

    O, da, am fumat două ţigări sudate şi am aruncat, cu lacrimi în ochi, pachetul la coşul de gunoi, şi pentru că îmi lipsea gestul de a aprinde ţigara, o vreme am decojit seminţe, nu una îndelungată, şi asta a fost tot, pentru vreun an şi jumătate, după care mi-am luat un pachet de ţigări şi m-am dus la cumnată’mea, i-am zis fată, fă o cafea, pentru că odată cu ţigările date deoparte cafeaua era pustiu, ea s-a prins şi a început să râdă, m-a întrebat dacă mi-am luat ţigări şi i-am zis că da, m-a bodogănit cu nişte cuvinte dintre care nu l-am înţeles decât pe ăla care mă făcea tâmpită, mi-am aprins ţigara şi mi s-a părut cea mai scârboasî chestie cu putinţă, gustul şi senzaţia că mi-a luat gura foc. Dar am perseverat, animată de dorinţa de.

  15. Lotus 28.08.2017 / 00:46

    Lol. Păi și de ce nu te lași, dacă ți-e ușor? 🙂 Semințele sunt mai sănătoase. 😛

  16. Elena 28.08.2017 / 02:28

    P.S. Bine, Lotus, dacã te face pe tine sã te simți mai bine, analiza ta e corectã și cum zici eu sunt cea mai proastã de pe terra, cea mai nașparlie, mã erijez în cunoscãtoarea adevãrului, nu doar într-un om care’și expune pãrerea oricât de ciudatã ar fi ea, cea mai cum zici – dar nu uita cã eu sunt oglinda ta, cum le ziceai și tu altora cã te caracterizeazã într-un fel deoarece ei vãd în tine ceea ce ei sunt de fapt. Cu atât mai bine cã dacã’s așa de aiurea nu îmi vei simți lipsa.
    Mai bine ai încerca sã-ți faci ție judecata, sã vezi ce poți îmbunãtãți, decât sã-i judeci pe alții cum sunt și ce defecte au. Sau tu ești perfect și capabil de a arunca cu piatra în ceilalți pãcãtoși? Tu ești cel care scoate răul la suprafațã pentru cã binele îți e greu să-l gãsești. Numai bine!
    Cu empatie,
    Oglinda

  17. Lotus 28.08.2017 / 18:21

    Elena, faptul că eu am fost o oglindă pentru Renata nu înseamnă că oricine este oglindă pentru oricine, în orice condiții. În cazul nostru, tot eu am fost o oglindă pentru inhibițiile tale sexuale. Dar nu mă aștept să înțelegi lucrul ăsta. Pentru că dacă l-ai înțelege, nu le-ai mai avea.

  18. Elena 28.08.2017 / 20:53

    Asta e. Nu putem fi toți perfecți ca tine.

  19. Lotus 28.08.2017 / 21:13

    Vezi că știi? 🙂

Comentezi?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s