Despre sfinți, popi și ipocriți


În ultimul ei articol, Renata ne spune că fostul episcop de Huși, Corneliu Onilă, ajuns simplu călugăr în urma unui scandal sexual de proporții, care l-ar fi înfățișat ca având alte preferințe sexuale decât majoritatea enoriașilor lui, este numit în continuare Sfinția Sa, observând contradicția dintre comportamentul răspopitului și titlul de care încă se bucură. Și are dreptate. E ridicol să-l numești sfânt pe cineva care, după toate canoanele religiei tale, este un mare păcătos. Iar problema merge mai departe de atât.

preot

De exemplu, este o exagerare care merge pe filiera mândriei (un alt păcat capital) să-l numești sfânt pe orice preot. Sau Prea-Sfânt, pentru simplul fapt că ocupă o funcție înaltă, cum ar fi cea de episcop. Din punctul ăsta de vedere, titlul de Prea-Fericit mi se pare mai soft și mai acceptabil, deși evident că esența este aceeași. Totuși: sfinți sunt foarte puțini. Îi găsim pe alocuri în Biblie, printre cei care își consacră întreaga viață lui Dumnezeu și ajung chiar să aibă vise, epifanii sau revelații divine, ori sunt umpluți de har și manifestă ceea ce astăzi am putea numi doct „puteri paranormale”. Restul sunt doar preoți sau „slujitori ai Domului”, cum le place lor să-și mai spună. Nici măcar toți cei canonizați ulterior de Biserică nu pot fi acceptați ca sfinți, în sensul cel mai profund al termenului. De exemplu, Ștefan cel Mare a fost canonizat sfânt, deși evident că n-a fost decât un conducător de țară și erou patriot. Iar Biserica nu-i canonizează pe toți preoții. Cum ar putea, atunci, să fie toți sfinți?

Totuși, soluția propusă de Renata în comentarii:

Marian, să fie homosexuali, să fie lesbieni (fac și fetele teologia), dar să nu mai fie ipocriți.
Un preot a recunoscut că nu mai crede în Dumnezeu. Pace lui! Să vină însă și colegii săi, ăia „pe invers”, să recunoască: da, fraților, noi suntem homosexuali, popa din Vălenii de Colț se iubește cu dascălul, ăla din Piscupeștii de Pădure e în freză după primar….

este imposibilă. Adică, nu se poate ca un preot să recunoască, public, că este homosexual sau ateu. Înțeleg că dacă ar face asta, o parte dintre voi l-ar onsidera ok, deoarece nu este ipocrit. Problema e că religia nu-i o simplă meserie/ocupație, ca cea de frizer sau actor, unde să poți recunoaște că da, sunt ateu, sau da, am alte înclinații sexuale decât voi. Religia este o opțiune existențială ce are la rădăcină credința în Dumnezeu și respectarea anumitor principii sau precepte considerate spirituale. Din această perspectivă, un preot care recunoaște că este ateu sau homosexual, chiar dacă lipsit de ipocrizie pentru unii dintre voi, ar fi considerat inapt pentru funcția de preot nu numai de toți ceilalți preoți și credincioși, ci și de însăși doctrina religiei pe care o deservește. Este ca și cum un polițist de circulație ar recunoaște că conduce fără permis sau un judecător ar recunoaște că ia mită. Așa ceva nu se poate, pentru că polițistul rutier e pus să se asigure de respectarea regulilor de circulație (și ca atare zboară dacă el însuși nu le respectă), judecătorul e pus să dea sentințe juste (lucru care exclude conceptul de mită) iar preotul e pus să „păzeazcă cuvântul lui Dumnezeu” (care spune, printre altele, că homosexualitatrea este un păcat). Iar dacă declari că nu crezi în Dumnezeul al cărui cuvânt îl păzești, te pui singur într-o situație paradoxală. Și ipocrizia nu dispare, rămâi în continuare ipocrit. Doar că acum recunoști că ești ipocrit. 🙂 Dacă nu crezi în Dumnezeu, cum îți permiți să predici? Dacă ești homosexual, cum îți permiți să le dai sfaturi de viață intimă celor care-ți calcă pragul Bisericii? Dacă tu nu crezi într-un lucru, cum îți permiți să-l predici și recomanzi altora? Deci nu se poate.

Nu sunt de acord nici cu următorul comentariu al lui Vero:

Renata, popii au fost întotdeauna ipocriţi şi toată lumea şi-a dat seama asta. O zicală pe care o ştiu de la bunica sună aşa: „Să faci ce SPUNE popa, nu ce FACE popa.”

pentru că atunci când spui „popii” te referi la absolut toți, ori eu sunt absolut sigur că nu absolut toți sunt ipocriți. Pentru că, de-un exemplu, am cunoscut pe cineva care nu era. Și pentru că, de-un alt exemplu, am auzit de la alții că au cunoscut pe câte cineva care nu era. Ca să nu mă limitez la exemple teoretice, vă invit să lecturați câteva gânduri ale lui Cudi de acum 3 ani pe tema religiei.

Nu, Vero, nu toți preoții sunt ipocriți, iar la concluzia asta se poate ajunge chiar fără să fi întâlnit nici unul, uzând doar de bunul simț. Religia este o cale care propune bunătatea, curățenia sufletească, iubirea, altruismul, detașarea de cele lumești, spiritualitatea. Este absolut logic și firesc ca o parte dintre cei care dau la teologie să fie atrași de aceste principii, adică să meargă acolo din convingere. Dintre ei, unii vor deveni preoți de vocație. Ne putem întreba care este numărul lor dar nu putem afirma că toți sunt ipocriți și apoi pretinde să fim luați în serios pe subiecte de religie.

Revenind la comentariul Renatei, poate că soluția la situația actuală este tocmai una care să sporească numărul preoților autentici și să-i rărească pe cei cu interese meschine, dacă s-ar putea. Adică, dacă te faci preot, să fii preot pentru că crezi în lucrurile pe care le spui și le urmezi cât poți de bine, nu pentru că funcția îți asigură o viață relativ bună și comodă.

17 thoughts on “Despre sfinți, popi și ipocriți

  1. Camelia 21.08.2017 / 00:37

    La fel şi pentru profesori , şi pentru medici, şi pentru alţii care simt că sunt dăruiţi, că e despre puterea harului şi a datoriilor care izvorăsc din acest har. Ăstora, ultimilor doi din ultimele poveşti cu homosexuali, le-au căzut măştile divine,prin actele lor ofensând Divinitatea, deşeuri biosociale, asta despre anormal, degenerat, exact ceea ce condamnau la homosexuali, din rândurile cărora cu onor făceau parte, captivii simţurilor, stăpâniţi de cu totul alte pasiuni decât cea a Absolutului.

  2. Marian 21.08.2017 / 11:50

    Pai , d’aia ma atrag protestantii si neoprotestantii deoarece , astia or fi ei habotnici , bigoti si cum or mai fi insa SFANT…nimeni nu indrazneste sa afirme despre el insusi ca ar fi si nici cei din jur nu-l trateaza altfel decat ca om…chiar daca-i pastor ! In plus , astia , pur si simplu se disociaza imediat de astfel de oameni atunci cand fac ceea ce fac fie preotii catolici , fie ” fratii lor de credinta ” preotii ortodocsi . Nu-i alunga din comunitate dar nici nu vor mai avea vreodata curajul de-a se apropia d e amvon si de-a adresa cuiva vreo vorba , se autoelimina . Fireste ca , la neoprotestanti nu exista manastiri….

  3. Marian 21.08.2017 / 11:55

    @Camelia Oameni suntem si cu totii gresim insa , sa pretinzi c-al servesti pe Dumnezeu si sa te dedai la asemenea fapte… Acum chiar imi pare rau pentru ca , semnatura mea figureaza pe acel manifest pentru sustinerea familiei traditionale initiat….taman de BOR . La ce ne mai trebuiesc cutume , la ce ne mai serveste traditionalismul ?

  4. Marian 21.08.2017 / 12:24

    “Religia este o cale care propune bunătatea, curățenia sufletească, iubirea, altruismul, detașarea de cele lumești, spiritualitatea. Este absolut logic și firesc ca o parte dintre cei care dau la teologie să fie atrași de aceste principii, adică să meargă acolo din convingere. Dintre ei, unii vor devenii preoți de vocație. Ne putem întreba care este numărul lor dar nu putem afirma că toți sunt ipocriți și apoi pretinde să fim luați în serios pe subiecte de religie.” Daca ar fi cum spui dumneata atunci la a dmiterea in IT al BOR sau la LT al aceleiasi BOR , ar fi oferite maxim 20 de locuri iar la absolvire ar ramane …maxim 2 absolventi . In plus de asta…cine decide daca aia-s cu adevarat ” daruiti ” , cine decide daca ” vrednic este ” ? “Pentru că atunci când spui „popii” te referi la absolut toți, ori eu sunt absolut sigur că nu absolut toți sunt ipocriți. Pentru că, de-un exemplu, am cunoscut pe cineva care nu era ” . Prin anii ’80 mergeam in fiecare Sambata seara dar mai ales Duminica la biserica Sf. Ecaterina { aia de pe coltzul strazii ce duce catre Institutul Teologic } pentru a asculta predicile parintelui profesor Emilian Galeriu . Fireste ca n-o faceam din multa credintza in Dumnezeu ce dadea pe-afara din mine ci , mai curand ca un gest de fronda la adresa ” unora ” 😉 . Al consideram pe parintele profesor Galeriu , in afara calitatilor sale incontestabile de de orator si de lider spiritual …un sfant in viata ! Culmea , dupa ’90 , domnia sa personal a recunoscut { fireste …obligat fiind de dovezi } c-a fost informatorul acelora pe care consideram eu ca-i sfidez , mergand la biserica iar ca domnia sa adica , PREOT PROFESOR …destui . Inainte sa uit : am fost vecin pana prin ’68 cu un tip care ” a dat ” la Liceul Teologic din Bucuresti . Prin ’75 am fost impreuna cu familia lui { crapa fierea’ n mine doar cand o vedeam pe sora-sa ! } la Campina , pe platoul UM 01234… 😉 unde acesta , depunea Juramantul in calitate-ai de proaspat locotenent al Securitatii . QED .

  5. Camelia 21.08.2017 / 16:20

    Marian, să fii sutanist, nu preot, că pentru mine a fi preot înseamnă a fi altceva, să simţi senzaţia de spiritualitate, că te înalţi armonios, că te ia cu beatitudine, că trăieşti serafismul, iar mie astea mi s-au întâmplat cândva, demult, întâlnind un astfel de om împlinit religios, şi să condamni homosexualitatea ca însemnând un păcat de moarte, un desfrâu, pe când tu, ăla care cică a auzit cuvântul lui Dumnezeu, te dedai, că îţi sunt incinse viscerele, acestor patimi carnale pe care le condamni la alţii, al căror suflet zici că va puterzi în iad, mie mi se pare, pe lângă impostură, o mare trufie, trufie şi nepăsare faţă de dumnezeul pe care îl slujeşti.
    De-aia a şi ajuns divinul pentru mulţi material de luat în râs.

    Homosexualii sunt înainte de toate suflete care îşi caută perechea, cunosc astfel de suflete care sunt înălţătoare, doar că în adevărurile tale, dacă sunt altele, n’ai ce căuta unde nu te potriveşti cu ele, că n’ai avea prin ce să te mântuieşti mai apoi, divinitatea, ca adevăr, nu ţi se potriveşte.

  6. Lotus 21.08.2017 / 20:11

    Camelia, da.

  7. Lotus 21.08.2017 / 20:12

    Nu știu cum e la protestanți dar sfinții preoți ai ortodocșilor lasă de dorit.

  8. Lotus 21.08.2017 / 21:15

    Nu are importanță că sunt 20 de locuri la admitere, sau 200. Ideea e că unii merg la teologie din convingere. Ăia 20, poftim, deși eu cred că sunt mai mulți. Dar și 10 să fie, nu mai poți zice că toți sunt ipocriți.

  9. Marian 22.08.2017 / 03:47

    Prietene , fara suparare dar dumneata chiar crezi ca toti aceea ce aplica pentru…Medicina , IMF ” Carol Davila ” bunaoara …aia merg acolo ” din convingere ” pentru a face , ce facea Hipocrates , fi serios , traim totusi in secolul XXI ?! Chiar crezi pe bune ca , toti cei ce aleg Liceul Militar iar unii ulterior Academia Militara , fac asta doar pentru ca mustesc de prea mult patriotism de prea multa iubire fatza de tzara si popor , rogu-te fi serios ?! NICI MACAR 1 % sau poate 1% dintre ei dar ceilalti o fac doar pentru…sti si matale foarte bine pentru ce . Lasa-ma dracului in pace c-a trecut de mult perioada romantica a medicinei sau a militariei d e dragul si din dorinta de-a “” fi pregatit sa-ti aperi tara…de-a muri pentru ea , acum traim in plin capitalism de piata de ce uiti acest ” mic amanunt ” !?!

  10. Marian 22.08.2017 / 03:52

    @Camelia Chiar si pentru ateul declarat din mine , este una sa fi ” sutanist ” si cu totul alta sa fi PREOT ! Unul singur a fost PREOT de-alungul istoriei iar ceilalti…doar servi ! Din acest motiv am si spus ca ” suntem oameni si ca atare , supusi greselilor ” . Divinul nu poate fi pentru nimeni { nici macar pentru atei } ” material de luat in ras ” decat daca cultura alora ” ajunge la genunchiul broastei ” , dupa cum spunea mai nu stiu cand un….raspopit din Humulesti .

  11. Camelia 22.08.2017 / 14:15

    Marian, o spunea, aci, în Amintiri, alea atemporale şi aspaţiale, despre eroul întocmai: “băiat mai mare şi înaintat în învăţatură până la genunchiul broaştei”.

  12. Lotus 22.08.2017 / 16:04

    Unde am zis eu că toți? Am zis că o parte din ei. Prietene, fără supărare, chiar crezi că toți cei care merg la medicină o fac pentru foloasele materiale?

  13. Marian 23.08.2017 / 09:07

    DA !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  14. Marian 23.08.2017 / 09:08

    @CAMELIA RESPECT !

  15. Marian 23.08.2017 / 09:09

    DA SAU…MAI PUTIN DE 1-2 % !!!!!!!!!!

  16. Lotus 23.08.2017 / 18:52

    Păi ori e da, ori e sau. Și nu trebuie să scrii cu litere mari și să pui nenumărate semne de punctuație. Suntem oameni inteligenți, înțelegem și dacă scrii normal.

Comentezi?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s