Albo ca Zăpada cu piticul Renata


Acest articol nu se adresează publicului. Acest articol ți se adresează ție, cea care te-ai semnat, plictisită de multe alte identități, Albă ca Zăpada, și care până acum mi-ai arătat că nu ai decât un singur pitic, dar ăla foarte bine înfipt, de nu se dă deloc dus. Și ai ținut să-mi arăți asta și pe blog și pe mail. Unele comentatoare mi-au sugerat să te amendez pentru plagiatul pe care l-ai comis. Personal nu cred că meriți să-ți dedic un articol, dar aceste comentatoare merită, așa că iată-mă scriindu-l.

xerox

N-o să te amendez pentru că „ai uitat să pui ghilimelele”. N-o să fac acest lucru dintr-un motiv foarte simplu: ca să te amendez, ar trebui să admit mai întâi că exiști. Ori tu nu exiști. Opiniile tale nu sunt ale unei entități umane, ci ale unei cutii muzicale cu cheiță, care repetă, la infinit, același scârțâit lugubru și indigest. Asta pentru cine binevoiește să aplece urechea la ea. N-o să te amendez pentru că, deocamdată, nu am pe cine amenda. Și pentru că nu meriți să fii băgată în seamă.

Dar îți dau următoarea idee: deshide-ți un blog. Deschide-ți ce blog vrei tu și îți promit că, la primul plagiat, te voi lua în vizor și te voi face de cacao. Bine, s-ar putea să îți cer prea mult. E posibil ca pur și simplu să nu ai abilitățile intelectuale necesare pentru a-ți crea un blog pe WordPress, cu tot ce implică el. În fond, nu toată lumea are blog, nu? Abia dacă sunt spre o sută de mii în România, ținute de la fete de 15 ani până la bătrâni, de la țărani până la politicieni. Ce-s ălea? Și, oricum, talentul tău nu are nevoie să se exprime pe un blog propriu. Așa că mai degrabă te văd slugărind toată viața pe blogurile altora, în loc să fii stăpână pe al tău.

Dar eu îți sugerez asta orișicum, to make a point. Fă-ți un blog, unde vei putea s-o înjuri mai cu foc pe Renata. Unde vei fi vizibilă. Aici nu te vede nimeni. Cine te citește, Iosif și Marian? Eu unul nu te iau în serios. Pe un blog scris de tine, te va citi tot norodul. Acolo vei putea să-ți verși toate nădufurile și să dai curs tuturor momentelor de inspirație și creativitate. Iar cuvintele tale vor răsuna pe întreg cuprinsul patriei. Și atunci, când vei plagia, te voi lua la 11 metri.

Numai că atunci când vei avea un blog, parcă nu-ți va mai veni să plagiezi. Atunci când vei scrie câteva rânduri cu cuvintele tale și vei vedea că primești câteva reacții sau comentarii la ele, parcă nu-ți va mai veni să trântești un text care nu-i al tău. Parcă vei dori să fii în continuare apreciată pentru acele două-trei rânduri stângace. Și când vei vedea un articol care-ți place, în loc să-l iei cu copy/paste, vei spune: „Luați de-aici, proștilor, frustraților și căcăcioșilor: ” și ne vei pune link spre acel articol. Iar peste 6 luni nu vei pune doar link, ci vei spune: „Băi, ce tare e faza asta, asta și asta din cutare articol. Dar nu sunt de acord cu astalaltă, pentru că: ”. Iar peste un an vei scrie tu articolul din link. Moment în care te voi băga în seamă și dacă nu plagiezi.

Până atunci, continuă să-ți înșiri gândurile pe blogul meu, ca și cum cineva ar da doi bani pe ele. Până la urmă, și comentariile de la subsolul unui articol au rolul lor bine definit. Sunt un fel de Social Media pentru blogul în cauză, în care comentatorii pun umărul, adeseori inconștienți, la propășirea acelui blog. Mulțumesc că-mi mărești relevanța, chiar în condițiile în care eu te ignor. Sigur, o creștere foarte mică venind de la tine, dar bună și așa. Iar singurul lucru cu care te vei putea consola la schimb va fi existența acestui articol, dedicat ție.

Advertisements

46 thoughts on “Albo ca Zăpada cu piticul Renata

  1. Camelia 14.08.2017 / 00:13

    E cu ironie, ascultă şi interpretează ca atare, fă un exerciţiu comic, dacă tot îşi luă nume de basm comentatoarea ta, căreia i-ai dedicat o postare, chiar mi-e de neînţeles pentru ce. Şi poate o ajuţi să-şi facă blog, ce dacă sunt cam o sută de mii, poate Alba o fi vreo singuratică, singuraticii scriu, poate că e vreo zbuciumată, scrisul temperează, una peste alta, cuvintele ei vor zburda, sunt sigură, vor însemna tot ceea ce Alba va dori.
    Păcat că pe wordpress nu e buton de hăhăială, aşadar haha pentru postare.

  2. Lotus 14.08.2017 / 00:38

    Păi eu n-am vrut să-i dedic, dar m-au luat la rost Renata și dama de ghindă. Iar scrisul temperează, dar înjurarea lui X în fiecare mail și comentariu trimis este mai degrabă un semn de morbiditate decât de temperare. Cât privește blogul, nu văd de ce aș ajuta-o când tocmai i-am dat sarcină să și-l facă singură. Nu a ajutat-o Manowar cu ditamai textul la un comentariu recent?

  3. Camelia 14.08.2017 / 01:43

    Haha, adică există un istoric epistolar, ţi-a trimis hrisoave în care proliferează injurii? Măi, asta poate ascunde o obsesie, iar asta e rodul unei iubiri măcinătoare care clar nu e la o temperatură medicală, ci la una febricitantă. Tot ce se întâmplă se desfăşoară în capul unora, Lotus, să aşteptăm şi să vedem.

  4. Lotus 14.08.2017 / 01:49

    Istoria nu e foarte lungă, dar există. Iar mailurile nu diferă în mod semnificativ de ce-i în comentarii. Unde, iarăși, proferează injurii la adresa Renatei, în mod obsesiv.

  5. Camelia 14.08.2017 / 13:10

    Eu abia aştept să vină şi să zică despre ce scriseşi, să vină aşa, de’o veselie confortabilă.

  6. Renata Carageani 14.08.2017 / 13:28

    Lotus, am găsit pe blogul meu un comentariu în care îl cerți pe Vader că a intrat în discuție neinvitat.
    Ai putea să specifici un singur loc unde faci/facem invitații comentatorilor?
    Nu, nu poți.
    Dublul standard, Lotus! Stăpânul tău.

  7. Renata Carageani 14.08.2017 / 13:57

    Îți admir spiritul pedagogic! Încă nițel și o alăptai pe Nina (nino-nino la cap), o dădeai în călușei, o acompaniai pe drumul spre grădi, cu încurajări materne – fă-ți blog și dacă, într-o zi, ajungi să scrii fără să uiți ghilimelele, te citez chiar eu!

    Mă faci să-mi amintesc cu neplăcere că proverbul „dacă te bagi în tărâțe, te mănâncă porcii” e de mare actualitate pe net.

  8. Lotus 14.08.2017 / 15:45

    Citește și comentariul de deasupra. Omul se rățoia că n-are timp să discute cu mine, în condițiile în care s-a autoinvitat la dialog, atât pe blogul meu cât și în acea discuție cu Elena de la tine. Nu e vorba că pe alții i-aș invita sau nu. E vorba că trebuie să fii puțin zurliu să te trezești dimineață, să-ți calci un costum după care să te duci, din proprie inițiativă, în orașul vecin, pentru ca, odată ajuns acolo, să începi să faci scandal în piață despre cum ăla e un oraș de rahat și tu n-ai timp de pierdut în el. Păi te-a pus cineva să mergi acolo? 🙂

    În concluzie, nu l-am certat, cum ai înțeles tu, că a intrat neinvitat în discuție. Nu mă deranjează oamenii care intră în discuție, altfel poate mi-aș închide comentariile. L-am certat pentru că, odată intrat, se apucă să strige că el n-are timp să polemizeze cu mine. Păi îl pune cineva să polemizeze? L-am adus cu forța pe blog? Sau în acea discuție cu Elena?

    Renata, uneori am impresia că unul dintre noi stă cu capul aplecat într-o parte, astfel încât orice text scris de mine este sortit la a fi citit greșit de către tine. Și poate invers. Nu pot să nu te întreb cât de selectiv și subiectiv poți citi astfel încât să nu realizezi 1) sensul celor explicate de mine mai sus și 2) faptul că, pe lângă comentariul lui, al meu e parfum.

  9. Lotus 14.08.2017 / 15:52

    Imaginează-ți că mâine îți fac o vizită la prăvălie. Intru, cer un produs, schimb câteva cuvinte în contradictoriu despre cum eu știu că produsul respectiv n-are proprietățile descrise de tine, după care încep să fac scandal că eu n-am timp s-o ard cu tine în polemici. Femeie finuță din fire, n-o să-mi spui, în loc să mă dai direct afară sau să suni la poliție, că nu m-a invitat nimeni acolo și că, dacă n-am timp, sunt liber oricând să plec după cum eram liber să nici nu intru?

  10. Lotus 14.08.2017 / 16:10

    Dacă o să ajungă să scrie bine, nu doar fără să copieze. Dacă o să scrie singură un articol ca cel pe care l-a preluat de la Manowar. Atunci da, o s-o bag în seamă.

    După (ne)priceperea mea, cea mai bună rețetă de vindecare a tendinței de a plagia este să încerci să-i trezești celui în cauză interesul pentru scris. Că dacă există o șansă să-l prindă, se va vindeca singur de plagieri. Că ăstea două sunt opuse una alteia, scrisul și plagierea. Și cum altfel să-i trezesc acest interes, dacă nu sugerându-i să-și facă blog?

    În momentul în care ai un blog scris de mâna ta, se produc niște lucruri. În primul rând, ai o responsabilitate, pentru că sunt oameni care te citesc. În al doilea rând, ți-ai asumat o identitate. În al treilea, înțelegi puterea cuvintelor. Așa că plagiatul din postura de blogăr devine un lucru mult mai serios, pentru că acum îl faci cu intenție și înțelegând gravitatea faptei. Că acum deja scrii.

    Deocamdată, Alba e o anodină.

  11. Joanna Rive 14.08.2017 / 16:55

    Alba va rămâne tinoninoanonimă pentru că scrisul ei pare psihotic. Hai că m-am detașat si eu puțin de-ale mele, demult nu l-am mai vizitat pe Lotus dar uite că ți-a rămas coerența și simțul critic. Prea mult timp să te ocupi de alba neagra 😉

  12. Lotus 14.08.2017 / 17:10

    Situația stranie este că unele cititoare consideră că i-am acordat prea multă atenție Albei, în timp ce altele spun că nu i-am acordat suficientă atenție. Cam ca la vopsirea cazanului! 😀

    Bine-ai (re)venit, Hapi! Long time no see, într-adevăr, și nici eu n-am mai prea intrat pe la alții. Dar acum, că m-am eliberat puțin de lanțurile sclaviei moderne, poate că o să rectific eroarea asta.

  13. Motanul doctorului Vader 14.08.2017 / 20:42

    In primul rand, observ ca esti ori marlan, ori prostovan, in caz contrar ai fi evidentiat cuvantul “pitic” in vreun fel, ca sa-si dea cititorii seama ca e vorba, totusi, de un “pitic pe creier”.

    In al doilea rand vad ca iti place sa-ti bati joc de cei aflati in evidenta suferinta, de orice fel ar fi ea. Tu nu esti in suferinta, chiar dimpotriva, dupa cum se vede, deci pot sa-mi bat joc de tine. Tinere, tu ti-ai recitit compunerea inainte sa o publici? “Opiniile tale nu sunt ale unei entități umane”, “nu meriți să fii băgată în seamă”, “mai degrabă te văd slugărind toată viața pe blogurile altora”… apropo, asta intelegi tu prin comentatori? Jenant! Ba, mai mult, “comentariile de la subsolul unui articol au rolul lor bine definit. Sunt un fel de Social Media pentru blogul în cauză, în care comentatorii pun umărul, adeseori inconștienți, la propășirea acelui blog”. Nu, serios, tu esti zdravan la cap? “Mulțumesc că-mi mărești relevanța, chiar în condițiile în care eu te ignor.” Ma faci sa rad, de aia te citesc.

    Uite, sa-ti explic de ce te-am inoportunat, “neinvitat”, cu un comentariu la articolul precedent. Eu citesc multe bloguri, dupa o anumita schema, in primul rand ca sa ma distrez, in al doilea rand ca sa inteleg in ce lume traiesc si sa pot sa ma apar mai bine de prosti. Din pacate, generatia ta, sincer iti spun, este plina de prosti si de impostori, de inadaptati si de frustrati. Este o degradare continua, si recunosc ca si generatia mea e mai subreda decat cea anterioara. Pe tine te-am gasit la Cudi & Ketherius, unde dadeai cu bata in balta zi de zi, neobosit si voios. Ca veni vorba, te anunt ca nu ma simt deloc obligat sa comentez la orice citesc si imi provoaca vreo stare. Cudi imi place, dar nu comentez. N-are nicio legatura una cu alta. Ti-am citit si compunerile de pe propriul blog, te-am studiat cu atentie, am tras niste concluzii, pe care le-as fi tinut pentru mine daca nu m-ai fi enervat peste masura cu tupeul nebun de a te da expert si in versuri de dragoste. Ce idei, ce aberatii, ce spectacol burlesc! De-aia ti-am dat sa examinezi cu profesionalismul si inspiratia nesfarsita care te caracterizeaza si o strofa mai la indemana decat alea in franceza pe care le-ai tradus tu, in lipsa de educatie, cu Google Translate sau mai stiu ce. Dar tu, imediat: trolaj!! Altceva mai stiti, amaratilor, decat troli, blogareala si bulgareala cu ineptii? De carti din hartie ati mai auzit si voi? Mai cititi si voi ceva, macar 2-3 pagini seara, inainte sa va apucati sa va jucati de-a ce va taie pe voi prin cap pe blogurile voastre de rahat? O sa-mi spui, cu suficienta care te caracterizeaza, “nu-ti place, nu citi!” Ba citesc, panaramelor, ca de la voi se presupune ca o sa-mi mananc pensia! Citesc, si imi vine sa va iau la suturi in cur, sa va trimit la munca si, de ce nu, simultan si la scoala, la seral, daca o mai fi!

    Despre “polemici”, iti raspund dincolo, la locul faptei.

  14. Lotus 14.08.2017 / 21:56

    Eu cred că cititorii mei n-au nevoie de ghilimele ca să priceapă un sens figurat. Dar dacă zici că ție lipsa lor îți creează probleme, o să iau în considerare ca pe viitor să le pun.

    Nu știu dacă Alba suferă, dar sper să ia o decizie cât mai inspirată după lectura acestui articol. Cât despre partea cu Social Media din comentarii, am pus acolo link spre blogul lui Radu Alexandru, care explică mai pe larg ce și cum. Faptul că mă întrebi dacă sunt zdravăn la cap înainte să-l fi citit nu face decât să te descalifice în ochii mei.

    Ce importanță are a cui generație cum este? Sau ai obiceiul de a generaliza? Asta presupunând că mi-ai ști vârsta.

    Acel comentariu al tău a fost un trolaj foarte bun. Dacă nu aia ai intenționat, atunci ai fost un trol involuntar. Iar asta, că ai fost trol, crede-mă, e un compliment. Trolul e unul dintre cele mai inteligente și mișto personaje din online, absolut vital pentru sănătatea oricărui text.

    Nu prea citesc, aici m-ai prins. Dar când am comentarii așa de colorate, la ce-mi mai trebuie cărțile? 🙂

  15. Elena 14.08.2017 / 22:27

    Când citeam acest articol mi-am amintit de tine. http://cafeneaualuianael.blogspot.ro/2017/08/cultul-eului.html?m=1

    “Nu am ce să las, pentru că nu simt nevoia să controlez crezul omului, nici să-l calibrez pe convingerile mele, ca să mă validez pe mine.
    Găsește-l în toate discuțiile tale în contradictoriu, acolo unde ții cu dinții de-o simplă idee, doar pentru că-i a ta, iar mai deștept ca tine nu s-a mai văzut, găsește-l în toate pretențiile pe care la ai față de apropiații tăi și față de străini, găsește-l în crizele tale de victimizare, da, crizele, că-s crize de copil răzgâiat care se dă cu fundul de pământ când nu-i așa cum vrea el, găsește-l în toate acțiunile tale care n-au altă utilitate decât hrănirea unei vanități puerile, găsește-l în actele tale de ipocrizie, căci tu știi bine când ești ipocrit, știi, dar nu-ți pasă, că Eul din asta se hrănește, găsește-l în toate discuțiile tale despre tine cu alții, atunci când ești incomod, când înjuri, când jignești, când persiflezi, când flegmezi judecăți de valoare fără măcar să ți se ceară, când critici, când te umfli-n pene,”

  16. Camelia 14.08.2017 / 22:52

    Cred că e trist, dragă Albă ca zăpada cea motanul doctorului Vader, dacă am ajuns să citim bloguri ca să înţelegem pe ce lume trăim şi să ne apărăm de proşti, cre că pentru asta avem de partea noastră experienţa, aia care creşte odată cu anii, că e ceva care cere timp, fiind contactul nostru cu lumea şi rezultatul acestui contact, cu lumea de-adevăratelea, nu cu asta pixelată unde mai fiecare e un personaj într-un rol ales, având verosimilitate şi complexitate foarte puţini.
    Asta cu blogurile e de-o eficacitate limitată sau nici măcar, şi mare grijă la manipilatorii de idei şi oameni, ăştia de par candizi, aşa, dar cu asta e altă poveste.

    Că Lotus a tradus cu ce a găsit la îndemână textul melodiei ăleia care, fie vorba între noi, a fost subiect de miştocăreală la greu în Franţa, în vremea cu pricina, nu înseamnă că e lipsit de educaţie, ci doar că n’a învăţat franceza la şcoală, la alte materii fiind mai priceput, n’am îndoială, alte cunoştinţe are, n-a dat-o în bară cu el funcţia de dezvoltare a personalităţii, aia educativă, adicătelea.

    Mai văd că foloseşti pluralul, cel care încorporează, aşadar întrebarea mea e lesne de ghicit, care sunt ceilalţi destinatari ai cuvintelor tale, cei pe care îi trimiţi la muncă, la şcoală şi la citit, nu neapărat în această ordine?

  17. Lotus 14.08.2017 / 23:08

    Zici tu că Vader e Albă ca zăpada?

  18. Camelia 14.08.2017 / 23:13

    Măh, tu cre’că glumeşti cu întrebarea asta.

  19. Camelia 14.08.2017 / 23:16

    E drept că o chestie e ciudată, virgulele sunt exact acolo unde le e locul, după ultima literă, şi spaţiu după, nu altfel, aşa cum ne învăţase Alba.

  20. Camelia 15.08.2017 / 00:47

    Ştii blogul ăleia care îşi zice gladiola şi se dă frumuseţe răpitoare căreia niciun bărbat nu’i poate rezista, fiind o continuă primejdie pentru celelalte femei? Aai fost una, Curvette, aia a fost desconspirată, îşi zicea escortă de lux, lumea căsca gura la elucubraţiile ei, s-a dovedit a fi o grasă de o sută de kile care lucra într-un spital, înfirmieră sau asistentă, ceva de genul.
    Asta e lumea blogurilor, după cum ziceam. Aici, flăcăi tomnatici şi eve ofilite pozează în fel şi chip, ademenind cu vorbele lor credulii şi naivii. Da’ altceva voiam să zic.
    Tocmai ce am băgat un ochi pe profilul de feisbuc al insei, numai quotes, Camus, Kafka, replici din filme de sfâşie inima, replici din cărţi, ghilimele ioc, de zis cine e autorul nici pomeneală, lumea crede, fireşte, că e zeiţa sporovăitoare, care nu pridideşte să trimită la lectură, punând poze cu rafturi de cărţi, nu ale ei, fireşte. Lumea năuncă, lumea credulă, o urmăreşte, Cameluţa i-a zis că e o hoaţă, şi nişte alte alea, fireşte că lumea credulă, lumea năucă îmi va zice că’s vreo neîmplinită care n’are altceva mai bun de făcut decât să se ia de splendoarea în vorbe. Butaforie, asta’i lumea pixelată, mai mult sau mai puţin, cel mai adesea mai mult.

  21. Marian 15.08.2017 / 07:22

    Lotus , eu n-o citesc pe…BERETTA M9 , Alba ca Zapada sau cum si-o mai spune ! N-o citesc deoarece , asa cum spuneai si domnia ta , nu are un blog propriu unde sa-si expuna ideile , parerile sau batjocurile la adresa intregii omeniri pe care-o considera vinovata , chiar si pentru simplul fapt ca , este dansa nemultumita ca Soarele nu lumineaza doar augusta-i figura . Neavand un blog personal…mi-este greu sa o pot injura ca-n Ferentari asa incat…..Daca mi-am permis sa comentez oarece la cele pe care Beretta M9 sau …Alba ca Zapada , le-a postat pe BLOGUL DUMITALE , a fost doar ca replica la comentariile pe care le-am considerat ….hai sa spunem doar , incorecte postarii de baza , asta-i tot . La fel si cu Iosif desi acesta , are dupa cate am vazut un blog propriu unde …n-a mai postat cam d e multa vreme ocupat fiind dupa cum s e vede , cu drumurile de la Paris Franta la Cavnic…. MM si retur . N-ai fost atent la faptul ca , dupa ce m-am prins de faptul ca aceea ce se ascunde sub nick-urile respective { Beretta , Alba ca Zapada scl. } , nu face decat sa arunce cu bolovani …m-am lasat pagubas de-a o mai baga in seama ? Dumneata in schimb { am mai spus asta dar o repet pentru corecta intelegere a…oricui doreste } ai postari interesante , subiecte asiderea fara sa mai amintesc d e cronicile , d e recenziile facute unor filme . Asta in opinia mea insemneaza intelect , asta insemneaza cultura si de aceea iti bantui blogul ….inca . Acestea sant motivele pentru care te deranjez taman in sufrageria proprie si personala si nu dorinta nestavilita de-ai citii replicile aiuristice postate de Beretta M 9 .

  22. Motanul doctorului Vader 15.08.2017 / 07:41

    Eu cred totusi ca sunt obligatorii ghilimelele. Nici macar tu, care le stii pe toate, nu poti sa fii sigur cine, ce intelege. Blogul cu piticigratis este unul dintre blogurile pe care le urmaresc cu placere, iar articolul respectiv l-am citit si l-am apreciat foarte mult, exact asa este, cum zice el acolo. Atat doar ca ce crezi tu ca e de bine, e de fapt de rau! Acela este un pamflet si o critica! Eu te-am intrebat cat esti de zdravan ca sa afirmi asta: “comentariile de la subsolul unui articol au rolul lor bine definit … comentatorii pun umărul, a d e s e o r i i n c o n ș t i e n ț i, la propășirea …” Ca sa vezi ca nu generalizez, il apreciez foarte mult pe Radu Alexandru, ca ai adus vorba de el, cu care esti coleg de generatie. Da, iti stiu varsta din combinarea tuturor informatiilor pe care le-ai furnizat de-a lungul timpului. Stiu si ca ai fost agent de vanzari, ai lucrat in distributie, probabil bauturi racoritoare, bere si apa minerala. Si, ca veni vorba, faptul ca te-ai eschivat, si te mai si lauzi cu asta, de la indeplinirea serviciului militar OBLIGATORIU, mi se pare destul de relevant pentru ceea ce esti, este o chestie care spune multe despre tine, crede-ma!

    “Nu prea citesc, aici m-ai prins. Dar când am comentarii așa de colorate, la ce-mi mai trebuie cărțile? 🙂” << Asta m-a distrat, daca e o gluma, e buna, serios!

  23. Motanul doctorului Vader 15.08.2017 / 07:49

    Draga pisicuta/fata draguta, da, m-am referit si la tine cand am folosit pluralul. Daca te intereseaza, pot sa-ti ofer ceva de lucru, desi ar mai fi cate ceva de facut si cu scoala. Tu ai putea fi salvata, da, da. Daca vrei si tu, bineinteles.

  24. Camelia 15.08.2017 / 12:55

    Domnu’ cu motanu, la chestia cu şcoala, în ceea ce mă priveşte, n-au prea rămas multe chestii de făcut, un doctorat neterminat şi cam atât, aşa că nu prea văd cam care ţi-ar putea fi oferta, nu că ar fi ceva de interes pentru mine. Grosolăniile păstrează-le pentru altcineva, salvează-te de mediocritate,asta care la tine are carnea proaspătă şi roză, hai că poţi. Şi rămâi pe’aci, eşti decorativ.

  25. Camelia 15.08.2017 / 12:58

    Mătăluţă cam câtă şcoală ai? Ia-o ca pe o întrebare nevinovată, orice şcoală se pune, fie şi aşa profesională, că mai departe de atât nu pari a fi mers.

  26. Motanul doctorului Vader 15.08.2017 / 16:53

    A, nu, respectele mele, esti peste mine, clar! E un usturator 6-0 pentru tine, nici nu-indraznesc sa mai deschid gura cu profesionala mea din Viilor. Mai departe n-am mers ca era la capatul lui 5, sau ce era pe vremea aia, nici nu mai tin minte.

  27. Renata Carageani 15.08.2017 / 16:54

    Camelia,
    Există inconștienți (că proști e puțin spus) care-și fac blog și iau cu copy paste câte un articol de pe câte-un blog, iau pe sprânceană, ce le-a plăcut mai mult. Unele ajung și la 14 postări, până să prindă cineva de veste că i s-a furat textul. Vero a trecut prin experiența asta.
    https://anaveronica.wordpress.com/2017/06/08/blog-nou-furtisaguri-noi/
    Până să vedem noi despre ce e vorba, blogul dispăruse.
    Cred că, dincolo de aspectul moral, oamenii ăștia suferă de o „rană Narcisică” și ar trebui tratați, nu blamați, în primul rând.
    Doamna albă ca zăpada și cu beretă de 9 mm pare un caz mai complicat.
    Poate ar trebui s-o ajutăm? Poate ne-am repezit (eu, mai ales) să dăm cu pietre în ea? Poate a avut vreun iubit care a fugit cu o babușcă și acum extrapolează, vede în orice mamaie sărită de 50 de ani, un real pericol planetar?

    Observi de când tace?
    A pierdut bătălia cu morcovul, cu găina, și nu știe ce dracu să mai gătească azi. 🙂

    Uite o poveste pentru bine-dispunerea ta: pe vremuri când în Ro. nu se auzise de FB, fetișcane superbe și flăcăi vânjoși se dădeau huța pe mirc. Așa cred că-i zicea.
    Tipul de care-ți povestesc, 168 de cm, burtă, chelie, doi copii preșcolari își dă întâlnire cu o superbă de 1,70, 45 de kile, sîni format mere, păr de culoarea grâului copt. Aia care tocmai se descrisese, acceptă întâlnirea fiindcă el zicea că „să nu te aștepți la cine știe ce, arăt ca Ricky Martin, nu-i mare lucru de capul meu.”
    Pe o ploaie torențială, ne îndesăm toți 4 în mașină, să-l ducem pe Ricky la întâlnire, ca să vedem cine plătește apoi băutura: el, fiindcă noi credeam sincer că fata e o sirenă din alte lumi sau noi, fiindcă el susținea că are suta de kile și e o macumbă cu buze negre, ca furtunul de aragaz.

    Tipa era acolo. Ne-am uitat la ea din mașină, în lumina farurilor. N-avea nici măcar umbrelă. Semăna cu un Budha din plumb, stând în picioare. Merele alea de care făcuse vorbire îi acopereau burdihanul, ca două pite obosite, de patru kile bucata. Părul , părul era strâns într-un coculeț cât o mandarină, în creștet. Poate, dacă n-ar fi plouat, n-ar fi fost atât de închis la culoare.
    Dârdâia acolo, în stația de autobuz, oarecum apărată de copertină, așteptându-și Ricky Martinul ei.
    Am băut pe banii noștri, ăia cu sirena. Ricky a băut pe banii noștri, foarte aplicat. Până s-a îmbătat. S-a îmbătat repede, cum se îmbată oamenii deja înveseliți de-o victorie. Eu nu m-am îmbătat deloc. Poate m-aș fi îmbătat, dacă i-aș fi convins pe ceilalți s-o luăm cu noi pe fată, să bem împreună, să vadă și ea ce fel de Ricky bântuie pe net.

  28. Motanul doctorului Vader 15.08.2017 / 17:02

    “Domnu cu motanu’ ” … ah, ce-mi place! Ma unge mai bine ca un absint, jur. Ma simt atat de bine ca ma visez o pantera proaspata si roza, care la randul ei viseaza la o dropie cubaneza, mai tinerica si slabuta, asa, care la randul ei viseaza la un culcus cald si linistit, cu de toate. Deci te-ai lamurit ca sunt baiat, gata cu sporturile de iarna! Chiar ma gandeam, daca nu ma crezi nici de data asta, sa te invit in oras undeva frumos si sa ne devoalam simultan si reciproc la unu!, doi!, trei! Si PAC! La tine rai diafan si la mine, au contraire, motan dolofan cu motor de-aeroplan.

    Raman, cum sa nu raman. Pun si eu umarul, ca un inconstient ce sunt, la propasirea lu’ blogu’ lu’ baiatu’ asta. Mai un clickulet, mai o vorba buna, se aduna acolo, ehehei, bob cu bob.

    Dar nu mai bine ma mut la tine, unde e mai poetic si cu mai multa tandrete, cum imi place mie?

  29. Camelia 15.08.2017 / 17:54

    Aoleu, Vadere, ba nu, nu te muta la mine, că poate îţi place aşa de tare încât n’o mai fi apoi urmă de scăpare. Acum râd, pentru că chiar îmi placi, alege oraşul, dar să ştii că asta cu raiu’ şi cu diafanul e părelnic.

  30. Camelia 15.08.2017 / 17:59

    Renata, Alba va veni, că unde să mai găsească ea un aşa teren de joacă? Cât despre furtişaguri de’astea, ăia de pe blogspot sunt campionii neîntrecuţi ai bricolajului cu materialul altora, ba mai mult de’atât, copiază de pe wordpress bloguri întregi, cunosc câteva fiinţe pe care le monitorizez, o să îţi arât mai pe seară ceva, dacă nu cumva, vorba ta, între timp n’or fi dispărut, acum am răspuns şi am citit pe fugă, cangureşte, voi reciti în tihnă ce mi-ai scris.

  31. Lotus 15.08.2017 / 18:57

    @Vader

    Cine nu poate distinge un sens figurat, n-are decât să nu mă citească. Ai văzut tu vreodată Luceafărul pus între ghilimele? Sau pomul biblic al cunoștinței binelui și răului? Tu confunzi blogurile cu siturile de știri. Recomandare de lectură: Cum să fac să fiu și io.

    Probabil articolul lui Radu l-ai înțeles, dar n-aș zice că și al meu.

    Dacă armata ar fi fost OBLIGATORIE, atunci ar fi trebuit s-o fac și eu, nu?

    Multe din adevărurile pe care le scriu sunt expuse sub formă de glumă. Inclusiv observația de final. 🙂

  32. Lotus 15.08.2017 / 19:01

    Vadere, nu toate pisicile vor să fie salvate de motani. Unele nu se uită la mușchii pe care aceștia și-i etalează și au deja studii și ocupații mai elevate ca ei. 🙂

  33. Lotus 15.08.2017 / 19:14

    Atunci îmi cer scuze că am crezut c-o bagi în seamă. Deci n-ai picat la schemele ei. 🙂

  34. Camelia 15.08.2017 / 20:32

    Lumea asta virtuală e una a aparenţelor, zic asta cu gândul la bloguri, unde fiecare are orice chip vrea şi poate fantaza în voie, mistificând, cele mai înşelătoare măşti sunt în lumea asta în care cei mai mulţi cu deficit de viaţă îşi găsesc refugiu, trist că devin masca şi obrazul, greu să le-o smulgi, şi’s mulţi care îşi folosesc blogul şi cuvintele meşteşugite pentru a prinde în mreje câte o naivă căutătoare în dragoste, cea care îi primeşte dragostea la ea vibrând la sensibilitatea lui precum şi la originalitatea sa expresivă, după cum i se pare, neştiind că cel în care ţipă carnea şi sângele aceleaşi recitaluri de o precizie sintactică le-a susţinut în faţa fiecărei eve credule cu imaginaţie adolescentină pe care a amăgit-o, cuvinte care au luat-o pe fiecare naufragiată în amorul înşelătorului ca un vârtej fierbinte făcând-o să simtă în stomac fluturi diformi, bestia turbată a amorului punând stăpânire pe ea, învingând-o aşteptat, el, înşelătorul, spunându-i, ca un animal rănit, că regretă enorm că a întâlnit-o abia acum.

    Înşelător zic, pentru că adesea ăla e însurat, lucru ţinut dinadins ascuns, că aia de acasă, cu vaginul rece, e veche şi preaştiută, iar pe înşelătorul adam începe să îl enerveze rolul pe care în fiecare zi îl joacă, şi asta cu măiestrie, din el ieşind în fiecare zi atât de obosit şi fără nostalgia după întreg, vicios chinuit şi necenzurat căruia optarea totală îi lipseşte, hipnotizat de orizonturi femeieşti.

    Şi în povestea ta, şi în asta de o zic, e tot despre minciună şi vânzătorii de iluzii, diferenţa fiind că a amicului tău s-a spulberat iute, a ăstora despre care spun eu continuă, ei perpetuând o minciună, cea în care prinsa evă în mreje e nevoită să o creadă, de obicei ea fiind cea pe care iubăreţul a căutat-o viaţa întreagă, neîndrăznind să creadă că o va găsi vreodată.

    Şi’n timpul ăsta nevasta habar n’are cu cine doarme în pat.

  35. Lotus 15.08.2017 / 20:59

    Chiar așa de naive, încât să vă îndrăgostiți virtual, de cineva pe care nu l-ați văzut în afara monitorului, sunteți voi, Evelor? 🙂

  36. Camelia 15.08.2017 / 21:10

    Da, măh, unele sunt aşa, ba mai rău, deşi ştiu că e o poveste cu sfârşitul în început, asta despre însuratu’ cu copii acasă, îi promit dragoste nemuritoare.

  37. Elena 15.08.2017 / 22:24

    Nu toate Evele sunt așa. Și oricum, prostia se plãtește. Unele sunt vrãjite de poveștile de dragoste citite de mici cu prinți și printese care dăinuie pânã la adânci bătrânețe, iar când tocmai veni vremea ca ea sã-și dea seama că Moș Crãciun, Fãt-frumos și Ileana Cosânzeana nu existã, puf apar în calea lor romanele lui Sandra Brown, deschid televizorul și ce sã vezi? Hollywoodul le zice la fel! Fãt-frumos chiar existã și poate apãrea oricând așa că fă-i vânt fraierului care te curteazã timid, tu meriți mai muuult, tu meriți un tip ca în filme. Cu șablinul creat în minte îl aștepți și când colo ce sã vezi? Unul online vorbește de parcã ar fi Fãt-frumos, deja el nici nu trebuie sã munceascã mult căci tu ai țesut de micã la povestea aceasta. El e cel special, the one. Bau! Când cineva te dezamãgește e pentru cã tu te-ai amãgit mai întâi singurã. Oare de ce oamenii aleargã dupã senzațional?
    Exact ca în povestea “Fata babei și fata moșului” fata moșului a ales o cutie mică, modestã, gândindu-se că atât meritã ea în smerenia și modestia ei, deși aparent nu era cine știe ce înãuntru descoperi o comoară, fata babei în schimb a ales o cutie frumoasã, mare, care promitea multe, lãcomindu-se la mai mult decât ar fi meritat ea, gândindu-se că a dat lovitura și când colo înãuntru …erau niște balauri.

  38. Elena 15.08.2017 / 22:33

    Erau balaurii de pe internet care se hrăneau cu Eve fragede, promiteau mult dar înăuntru …

  39. Camelia 15.08.2017 / 22:56

    Elena, balaurii ăia sunt şi acum şi agaţă cu blogul, sunt de’aia cu vorbe vrăjite, în costumaţia filozofiei, care îţi vorbesc din cărţi de parcă ar fi îmbrăcaţi în rafturi, sunt numa’ o poezie, evele, unele reacţionează în numele unei sensibilităţi, cad ca muştele în plasa păianjenului, asta despre ţesătura textelor adamului veşted cu pricina, că de obicei sunt mulţi flăcăi tomnatici, ăştia au un succes al naibii la muieri, precum ziceam, lumea asta pentru ei una compensatorie.

  40. Camelia 16.08.2017 / 13:44

    Şi, Renata, încă un lucru, dacă frazele mele lungi te obosesc, pentru că îmi place să mă întind aşa, marqueziană, n’ai decât să citeşti ce am scris lăsându-ţi privirea să se prelingă peste văz, pe mine propoziţiile scurte mă obosesc, îmi par castrate, ăsta e stilul meu, ăsta e omu’.

  41. Elena 16.08.2017 / 22:37

    Camelia, tu ai avut vreo experiențã neplãcută cu vreun flãcău tomnatic sau iernatic din aceasta? Din categoria balaurul din cutia virtualã frumoasă și interesantã? 🙂

  42. Camelia 16.08.2017 / 22:46

    Elena, pentru că te plac, atât cât te-am putut lua din cuvinte, am să-ţi răspund că m-am ferit să am, urăsc din rărunchi amantlâcurile, pentru că despre asta ar fi fost vorba, dacă n-a fost să fie cu mine, a fost cu alta şi cu alta, asta despre ăia care se mută în dragoste pe cel mai apropiat scaun.

  43. Camelia 16.08.2017 / 22:48

    Uite o melodie pe care o tot ascult de ceva timp necontenit, fără de vreo legătură cu ce am zis pe’acilea.

  44. Elena 16.08.2017 / 23:46

    Și eu te plac, și eu cred la fel ca tine. Gândim asemănător. 🙂

  45. Elena 16.08.2017 / 23:55

    Frumoasã melodia dar parcã cea de ieri dedicată lui Lotus mi-a plăcut și mai mult.
    Tu mereu asculți melodii din acestea emoționante, triste care te stropesc cu melancolie? 🙂
    Se spune că ceea ce ascultăm spune multe despre noi căci nu întâmplãtor unele melodii se lipesc de sufletul nostru.

  46. Camelia 17.08.2017 / 13:24

    Nu-mi spune că melodia asta ţi-a părut tristă.

Comentezi?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s