Te iubesc ca un nebun


Răsfoiam amuzat două bloguri când mi-au căzut ochii pe următorul comentariu:

comentariu cudi

Cudi ne spune că piesa Larei Fabian îi provoacă o stare de disperare. Disperare legată de ce? De rasa umană, rămasă fără speranță? Sau doar de muzica momentului? Cu muzica momentului recunosc că nici eu nu mă împac prea bine. Dar Je T’aime îmi place. Dreptu-i că până acum nu m-am gândit la versuri. De regulă, când ascult o piesă, mă declar sedus de ritmul și melodia ei, de felul în care curg notele muzicale, fără să bag în seamă versurile. Hai să încerc un poptămășim: versurile sunt pentru un cântec ca coperțile pentru o carte. Sau ca titlul. Știți cum ar suna enunțul precedent în varianta nepoptămășistă? Cu coperte în loc de coperți, evident.

Comentariul lui Cudi m-a făcut, de data asta, atent la versuri. N-o să le comentez pe toate, că sunt multe și n-avem suficient timp de emisie. O să mă opresc asupra refrenului, pe care îl invocă și Cudi. Așadar:

Te iubesc, te iubesc
Ca un nebun, ca un soldat
Ca un star de cinema.
Te iubesc, te iubesc
Ca un lup, ca un rege
Ca un bărbat care nu sunt
Vezi, așa te iubesc.

M-am ajutat de diverse instrumente pentru traducere, deoarece nu știu franceză. Dar cred că analogia dintre nebun și îndrăgostit se întâlnește în toate culturile și la toate popoarele. În orice caz, și la francezi. Se spune că iubirea este tangentă cu nebunia, deoarece te face să nu mai acționezi rațional – cel puțin din punctul de vedere al celor din afară, care nu iubesc și care nu înțeleg noul tău mod de comportare. Și asta pentru că inima are rațiuni pe care rațiunea nu le înțelege.

A iubi ca un nebun înseamnă a iubi mai presus de orice. Înseamnă că iubirea îți devine cea mai profundă rațiune de a exista. Înseamnă că iubirea te face să depășești limitele unui comportament riguros, predictibil, dictat de anumite norme și rațiuni, oricât de logice ar părea ele. Un îndrăgostit este o ființă imprevizibilă, pentru că un îndrăgostit este viu. Spre deosebire de el, un gânditor lipsit de dragoste este o ființă rigidă, un automat, un robot, un conformist. Iar lui, îndrăgostitul i se va părea nebun.

A cunoaşte. A iubi.
Încă-odată, iar şi iară,
a cunoaşte-nseamnă iarnă,
a iubi e primăvară.

Iubirea, ca și adevărul, eliberează. De orice condiționare, de orice regulă, de orice limitare. Iubirea te scoate din norme, fie ele și impuse de logica sau rațiunea simplă. Iar „Te iubesc ca un nebun!” este una dintre cele mai frumoase declarații de dragoste pe care le poți face unei fete. Pentru că nici o fată nu dorește să fie iubită „călduț”.

Versurile continuă cu „Te iubesc ca un soldat.” Adică, în interpretarea mea, te iubesc cu responsabilitate. Iubirea este un joc – dar este cel mai serios joc din Univers. Și este totodată un sacrificiu. Soldatul își sacrifică viața pe front, pentru patrie. Îndrăgostitul își sacrifică egoul (viața individuală egoistă, orientată exclusiv spre sine) pentru ființa iubită. Iubirea îl face să moară, ezoteric vorbind, locul lui fiind luat de cel al persoanei iubite. Iubirea este cea mai simplă și ușoară modalitate de a muri, adică de a ieși din tine. Dar dintr-un „tine” limitat, egocentric, care exista înainte, când erai singur. Iubirea este moarte și renaștere. Iar cel care iubește este, asemenea soldatului din prima linie, un erou. Un laș nu poate niciodată să iubească.

Partea cu „ca un star de cinema” m-a lăsat într-o stare reflexivă, deoarece nu i-am găsit o corespondență directă în simbolismul universal. Poate pentru că pe vremea când s-au cristalizat aceste simboluri nu exista cinematograful și nici noțiunea de star. Sau poate pentru că nu este un vers la fel de inspirat ca primele două. Cudi face o legătură cu destrăbălarea, dar oare asta să fi fost și în mintea autorului acestor versuri? Și da, dacă aș citi mesajul unui extraterestru, m-aș întreba ce a fost în mintea lui, ce a vrut el să ne transmită, dincolo de cât de bine a reușit s-o facă. Chiar și eu, membrul unei civilizații cu multe probleme, m-aș întreba asta. Revenind la vers, eu optez pentru alte două posibile interpretări. Prima, o clamare a unei iubiri de film sau de poveste. Te iubesc așa cum numai o producție de Oscar ar putea s-o redea. A doua, a unei iubiri de o asemenea intensitate, încât îi transformă pe cei doi protagoniști în stele, îngeri sau semizei. O iubire în care nu mai poți fi comun, mediocru, obișnuit, o iubire care te urcă pe firmamentul lumii.

Au mai rămas trei versuri, de care ne putem ocupa într-un articol viitor, dacă veți dori.

Frumoase cuvinte. Iar acum, că Cudi mi-a atras atenția asupra lor, piesa îmi place și mai mult. Sigur, se pune întrebarea cât de sensibili la metafore vor fi niște eventuali vizitatori din spațiu. Dar eu cred că tocmai acest bagaj simbolic, artistic și emoțional este cea mai de preț comoară a omenirii, cea mai inspirată carte de vizită a noastră. Și că, dacă până și noi îndrăgim muzica și poezia, cu atât mai mult o vor face niște ființe evoluate, care ne-au găsit înainte ca noi să le găsim pe ele. Iar dacă totuși s-ar fi optat pentru niște mesaje serioase, lipsite de echivoc, atunci o mare parte din exemplele prezentate de Cudi și Ketherius, ca „Fugiți! Fugiți cât mai puteți!” sau „X e protectorul nostru planetar”, sunt de toată jena. Glume, dar cam de nivelul grădiniței. Decât așa, mai bine ceva serios. Dar decât ceva serios, mai bine „te iubesc ca un nebun”!

N-o fi protector planetar, dar, de data asta, Iosif le-a dat clasă tuturor.

Advertisements

121 thoughts on “Te iubesc ca un nebun

  1. windwhisperer 09.08.2017 / 00:18

    Lyrica acestui cantec vrea sa urmareasca musica .
    Putini isi adapteaza versurile ,scrise intai ,apoi musica .
    Dintre” putini” vezi lyrica lui Bob Dylan ,are meaning .( a luat Oscar pentru literatura-socand multi cantareti)
    Vezi lyrica lui Nick Cave…care zice de te trec fiori,nu doar strigate lungi jeeeetttaaimmmee….ca ceva ,doar sa acopere track ul.
    Sorry pentru ” brutalitatea ” exiplicatiei.
    No pun intended .

    • Lotus 09.08.2017 / 00:26

      Sunt de acord că versurile multor piese moderne n-au nici o noimă. Dar versurile comentate de mine sunt chiar frumoase. Poate le-am extras din context, că n-am tradus toată piesa, dar „te iubesc ca un nebun” îți sună aiurea? Mie îmi place.

  2. windwhisperer 09.08.2017 / 00:34

    Okay ! ma refeream la TOT ansamblu…. de gustibis…nihil sine Deo 🙂
    si Christopher * se intreaba… ca un nebun* dar cu … meaninig

    • Lotus 09.08.2017 / 00:55

      Cum ziceam, nu am tradus decât pasajul citat.

      Hai să te întreb ceva: tu după ce apreciezi o piesă, după partea muzicală sau după cuvinte? Și dacă e într-o limbă pe care nu o cunoști, ce faci, îi cauți traducerea înainte să te decizi dacă îți place sau nu? 🙂

    • windwhisperer 09.08.2017 / 01:19

      Cum sa-ti zic mai bine?!!? .
      Cred ca a fost intai o francofonie a romanilor ( ma refer la generatia mea- am studiat franceza de placere si rusa obligat) si intelegeam lyrica musicii lui Aznavur , Brel, Adamo… Dalida… imediat iar musicalitatea le incununa.
      Apoi a urmat * copacul cu 30 de etaje* cand eram 30 o data cu Celentano. Lyrica lui era ca …doar este* varul meu * 🙂 ceva gen ( my hubby a facut germana, ) * langa cotul meu * la *a cote de moi*- deci p-aproape 🙂
      Iar acum cand tot romanul e * fluent * in english….cine nu intelege .
      Doar eu la vremea Beatles…. intelegeam cum dadea o minte ce nu stia engleza.
      Nooo, mare mi-a fost mirarea mai tarziu 🙂 cand english e obligatorie , acum 🙂
      Deci , cand o melodie imi susura bine la ureche , le ciulesc, si ascult si ce zice. O apreciez daca maine o pot fredona si EU strigandu-i versurie. 🙂
      De doua zile tot strig * SweettttCarolineeee * si-mi innebunesc familia 😉
      cand ceva e nesigur * google, mom , google* that’s the future….

  3. windwhisperer 09.08.2017 / 00:55

    si ultimul ,. , thx for your time !
    Nick Cave * I do dear , I do*

    *I wish you happy Christmas,
    I do dear, I do
    I wish for you the stars, babe
    and I wish for you the moon

    You can sit and you can drink your champagne
    with your gibbering goon
    I hope he’s being good to you
    I do ,dear, I do

    May no ill wind blow your way
    I wish that you will keep safe
    up there in your litter, babe
    with your ivory and apes

    Things down here are fragmented, frankly,
    they’ve exploded all over the room.
    I think everything’s a little off-centre, babe,
    I do, dear, I do.

    You said that to love me you must set me free, ah,
    That may all be very well
    Still I miss you, baby
    more than words can really tell.

    Sometimes I cannot sleep
    the greatness of my hate for you
    Sometimes I cannot sleep
    for I miss you

    May your day be as bright as the eyes
    of the girl that I once knew.
    May your sun be happy yellow,
    and your sky be baby blue.

    I miss your manic scratches/scratchings(?)
    and your howling at the moon.
    Ten steps behind me,
    with your dust pan and your broom.

    I hope you wish for me
    all the things I wish for you –
    health, hope and happiness,
    the sun and the moon.
    Say hello to the one
    who really don’t have a clue.
    I’ll be calling you soon,
    I think I love you,
    I do, dear, I do.

    thx again .

    • Lotus 10.08.2017 / 00:08

      Da, faine versuri.

  4. Marian 09.08.2017 / 01:04

    M-ai obligat s-o ascult pe Lara Fabian , nu ca mi-ar place in mod deosebit insa chiar am vrut sa si recitesc versurile in varianta franceza desi….stiu franceza cat au uitat altii . M-am folosit si eu de aceleasi ” instrumente ” ca si dumneata { am gasit si varianta literara in limba romana } dar , chiar n-am ajuns la aceeasi concluzii . ” Te iubesc ca un nebun ” pai , un nebun nu poate iubi si n-o spun eu ci aia ce si-au facut o profesie dintr-o pasiune , Zigmund Freud fiind doar unul dintre ei . ” Te iubesc ca un soldat ” …un soldat nu iubeste , soldatul doreste , viseaza , vrea ceva si ia ceea ce vrea dar , nu iubeste ca d-aia-i soldat . Iosif Vissarionovici a fost soldat , Adolf Hitler..a fost caporal . Te iubesc ” ca un star d e cinema ” adica , dupa umila mea parere , ca pe ceva greu de atins si…mi-aduc aminte ca John Lennon a fost ucis de unul ce-l iubea , era indragostit , era obsedat de el . Deci , a iubi ca un nebun , nu insemneaza neaaparat “a iubi mai presus de orice ” caci a pastra doar pentru tine , doar pentru privirea ta ceea ce zici ca iubesti…nu-i iubire ci tot boala cum ar cataloga-o acelasi Freud sau macar raposatul dr. Colino sef al sectiei d e psihiatrie de la ” no.9 “. Iubirea nu este totusi un joc chiar daca-i cel mai important joc din Univers dupa cum afirmi dumneata . Iubirea , dincolo de orice definire stiintifica , nu este altceva decat o alegere si nimic in plus . Ca mori ezoteric vorbind , nu-i adevarat deoarece nu exista iubire care sa dainuiasca….cat lumea . Ommnia leto putrescunt deci…chiar si iubirea . Omul este totusi om , in scurta-i existenta pe acest pamant are dorinte , are necesitati , are vise ce , de cele mai multe ori , fac ca iubirea sa fie exact cum o descria foarte plastic Francoise Villon , si anume ca pe un butoi ce are la suprafata un strat de miere dar , sub acel strat d e miere se afla mult …merde . Adevarul…am vazut de-alungul vremurilor cum te ” elibereaza ” adevarul , iubirea in schimb , te transforma in sclav si , chiar nu-mi doresc sa mai fiu sclavul nimanui indiferent care-i numele Lui ! Iosif…Iosif isi da ” clase ” doar lui si imaginii sale din oglinda unde se priveste dimineata , ma mira ca nu te-ai prins d e asta pana acum . Uite , vezi…alta postare ce-mi place , jos cu palaria pentru Lotus ! Intrebare : esti bucurestean ?

    • Lotus 09.08.2017 / 01:11

      Să înțeleg că a trecut ceva vreme de când ai fost ultima dată îndrăgostit?

      Ai avea dreptate, numai că „nebun” are în contextul respectiv un sens metaforic. Nu e un nebun de-adevăratelea, din ăsta de balamuc, de care scria Freud, ci unul mai cu capul în nori, ca să zic așa. Unul pentru care, brusc, lucrurile materiale, banii, jobul etc au încetat să mai fie principalul scop în viață, așa că toți ceilalți îl consideră puțin sărit de pe fix. Pentru că el trăiește acum într-o altă realitate, a iubirii, care îl face să simtă și să se comporte altfel decât omul rutinat, sec, gol pe dinăuntru, înscris în convențiile sociale. „Te iubesc ca un nebun” nu trebuie analizată prin prisma psihologiei, ci prin aceea a poeziei. Ai încurcat domeniile. 🙂

      În lumina celor de mai sus, în realitate numai nebunii pot iubi.

      Nu sunt bucureștean. Iar Iosif spune uneori, mai mult intuitiv, chestii mișto.

    • Marian 09.08.2017 / 10:22

      Prietene…au trecut peste 40 de ani , ani grei , ani in care INTOTDEAUNA m-am intrebat daca ACEEA a fost cu adevarat …iubire ! Macar atat lucru am inteles si eu si anume faptul ca , versurile au si oarece metafore in ele . Pur si simplu am facut comparatia dintre …iubirea mea din ’70 , iubirile altora de-atunci din Romania si iubirea, pe care-o clameaza versurile , atat d e frumos aranjate pe linia melodica interpretata de Lara Fabian . Nu neg faptul ca , indragostitul face uneori si gesturi ce n-au nici o legatura cu ceea ce-ar face un om ….hai sa spunem , un om cu mintea capului la el in acele momente insa , ca ne place sau nu : totul tine doar d e psihic . Pacat ca nu esti bucurestean , asi fi avut si eu cu ce-i da peste nas lui Iosif care , o spune el saracu niste lucruri misto insa…le spune intuitiv , asa cum bine ai intuit 😉 . ” In realitate numai nebunii pot iubii ” . AI mare dreptate caci…trebuie sa fi putin nebun ca sa transformi o fiinta oarecare traitoare pe acest pamant , intr-o icoana . Cum spunea si Joe Cocker : ” Nóublie pas que mourir ” . Din nefericire TOTI uitam ca vom muri , cu exceptia lui Iosif fireste 😉 .

    • windwhisperer 09.08.2017 / 22:23

      Sa fii nebun ,e doar cand n-ai minte , esti inconstient ,nu-ti pass a de ce o fi sa urmeze .Ceva la ” iubito ,hai sa ne- aruncam in valuri”…..
      Dar asta se intampla cand esti fraged . Cu cat avansezi -in in viata si devii precaut or calculat/a….” intai cariera apoi fat frumos
      Si cal alb …..” timpul nu sta in loc si ajungi misanthrope,nu mai ai trebunuinta….
      And is soooo sad .

    • Lotus 10.08.2017 / 00:15

      @Marian

      Dacă trebuie să te întrebi dacă a fost sau nu iubire, probabil n-a fost.

      @windwhisperer

      Înseamnă că cu cât avansezi în vârstă, cu atât iubești mai puțin. Dacă întâi cariera și apoi iubirea, înseamnă că întâi egoul și apoi iubirea. Iar aia nu e iubire.

    • windwhisperer 10.08.2017 / 00:33

      ufff. cand esti mai…incolo , nu 19 -21…. preocuparile fura iubirea * nebuna*
      Iubesti cu precautiune, iti faci prioritati, comparatii ( cariera, masina, casa…apoi hai sa ne maritam…. si daca ai uitat sa-ti pui *oole* la banca de* in vitro*,cand te frigi cu supa , sufli si’n yogourt….. si gata cu * nebunia*
      Iubirea aia * la bine si la rau pana….. stii tu ce* e FOARTE rara azi .
      (ti-ai gasit-or nu ti-ai camasa sifonata, or necalcata, gata….divortam – si varianta inversa e valabila – n-ai lasat colacul jos la wc)
      Nu inseamna ca nu te poti indragosti la orice varsta. Dar cu/or din calcul, or c-o moldoveanca , ca face niste parastase , de numa’ numa 🙂
      Sper ca toti aveti simtul humorului la voi… E cald ;)….

    • Lotus 10.08.2017 / 01:00

      Vântule de vară, eu tocmai asta zic, că iubirea este aia de-o trăiești la 19-21 de ani, nu cea pe care-o treci prin sita calculelor de tot felul. Și că iubirea cu precauține, pe care o trăiești după ce înaintezi în vârstă, când începi să te gândești mai mult la școală, carieră, poziție socială, bani etc, este de fapt o pseudo-iubire.

  5. Alba ca Zapada 09.08.2017 / 09:50

    Frumoase cuvinte, interesante versuri, totul in numele dragostei.Da ,dar totul ramane la nivelul vorbelor frumos impachetate.Totul e doar amagire,sperante,asteptari fie din partea lui, fie din partea ei.Totul e la nivel declarativ,dragostea adevarata ptr mine,inseamna materializarea ei la nivelul gesturilor.Totul e fatarnicie si ipocrizie si nu,nu-i vorba de mine, exemplele din jurul meu sunt suficiente.Eu sunt mai rationala asa,nu- mi pierd mintea prea repede .Poate sa fie super frumos,super destept ipochimenul dar, pana nu fac eu asa o analiza finala,nu,nuuuuuuuuu! Il pun pe ”lista de asteptare”.Si cine te-ar mai iubi azi ca un nebun?Cine-si mai pierde vremea azi cu dragostea si nebunia, ca astea merg mana-n mana?.Votez cu linistea sufleteasca,cu calmul,fara nici un fel de angajamente,fara conditionari,fara gelozii inutile,eu sunt genu’ care stau cu valiza dupa usa.Nu-mi convine,am si zbughit-o pe usa,fara explicatii.
    Cam atat, ca iar mi se imputa ca-i prea lung comentariu’,ca IQ-ul unora e prea mic si sunt depasiti de comentariile mele,nu prea le inteleg,au vesnic nevoie de explicatii,de parca ar fi in vreo limba subacvatica,gen chineza,turca,araba.Si acum, tre’sa am si eu dreptul la replica,stimabile,nu-i asa?
    1.Mi-e greu sa-mi asum o identitate fie si virtuala,deoarece mie -mi place azi un nick,maine altu’ si nu derutez pe nimeni,din contra vor fi mai dinamice postarile.Parerea mea.
    2.Si dragul meu,eu nu sunt mama Omida si nici tu nu esti, incat sa ne ‘ghicim’ reciproc mailurile.Adevarul este ca AM FACUT SCHIMB DE MAILURI!!!!!!!!!Corect ,sau fabulez??!!!!!!!!!
    In alta ordine de idei,n-am nici o obsesie ptr.donsoara,pur si simplu e amuzanta si ridicola in acelasi timp cu ce parere avem despre, daca sa te blocheze,spameze,trolleze,wow ,ce de ‘eze’!Fain e ca uneori asteapta si provincia.O minunatie!Si nu ma intereseaza de ce scrii la ea,nu te intreb,nu insist,feelingul meu imi spune ca ai fi usor indragostit de careva de pe acolo:donsoara,Elena,Cudi,Doar F.Feeligul …o sa pun batuta pe el.
    3.Iti las tie placerea cutumelor de pe net,fa-ti rost de-un subler si masoara spatiile.Sa-ti iau si obiectul muncii,pai pe cine mai atentionezi tu si infierezi cu atata vehementa!Nu pot fi atat de Rea,BE MY GUEST!
    4.Intrebarea mea este de ce nu te-ai sesizat si la postul cu sclavia moderna in cele 39 de comentarii la care ai raspuns doar Elenei.In rest showul a fost intre mine,Iosif si Marian.Deci ,cum am mai spus vii cu mindsetul complet de la inceput si nu schimbi regulile in timpul jocului.Asa ai creat un precedent!Atunci nu,acum da!Se poate?????!!!!!!
    In incheiere,va propun sa ascultati o melodie:EVANESCENCE-MY IMMORTAL
    O SAPTAMANA DE VIS CU IUBIRE SI FOCURI BENGALE(profitati de ele,ca ‘jucariile’ au si ele termen de valabilitate)

    P.S. Nu vei fi derutat,imi schimb doar nick-ul,adresa de mail ramane aceeasi,asta ca sa te poti orientata,Bine?

    • windwhisperer 09.08.2017 / 22:32

      Oops ,cred ca am nimerit unde nu mi-e local ,sorry.
      Emotional affairs…:(

    • Lotus 10.08.2017 / 00:21

      @Albă ca Zăpada

      De data asta ai avut un comentariu mai coerent. Legat de partea cu cele 39 de comentarii, nu m-am sesizat pentru că nu le-am citit.

      @windwhisperer

      Ai nimerit bine. N-o cunosc pe Alba, nu avem emotional affairs. 🙂

  6. Iosif 09.08.2017 / 12:02

    Exista suflete pereche,dar se-ntâlnesc atât de greu si rar
    E plin pamântul de baieti si fete,ce se cupleaza în zadar.
    Incompatibili unii pentru altii,atrasi de aparente,înselati de fire
    Dau nastere la vipere si monstrii,lipsiti de empatie, mila si iubire…

    • Marian 09.08.2017 / 18:13

      @ Iosif Pentru ACESTE VERSURI , PENTRU MELODIA POSTATA , ma angajez sa tac din gura la orice aiureala mi-ar pare ca debitezi !!! Respect , chiar n-am crezut ca exista si-o latura frumoasa a sufletului dumitale habotnic pana la satzietate . Intrebare : chiar crezi ca exista suflete pereche printre oamenii ce ” se cupleaza in zadar / Incompatibili unii pentru altii , atrasi de aparente , inselati de fire /Dau nastere la vipere si monstrii , lipsiti d e empatie , mila si iubire ” ? Pe ce te bazezi { vorba lui …Moromete } facand aceste afirmatii mai ales ca , nici macar aia doi , Adam si Eva…nici macar aia n-au fost suflete pereche caci , banuiesc ca n-ai uitat ca , inclusiv ei doi au dat nastere unui monstru ?

    • Iosif 09.08.2017 / 20:03

      @Marian.Nu-L poti percepe si/sau cunoaste pe Dumnezeu decât prin Hristos,iar pentru a-L cunoaste e necesar sa-L cauti,sa-L crezi,si sa-L urmezi,luptându-te cu sinele,(EGO-ul) cu propriile-ti sentimente firesti,mostenite genetic,instinctele celor cinci simturi (carnale) care vor cere mereu sacrificarea valorilor sufletesti în favoarea satisfacerii simturilor primare,slabind ‘omul launtric’ al sufletului ,fortificând întarind,trupul material pamântul,aceasta ‘închisoare’ în care Sufletul este închis vremelnic din pricina neascultarii stramosilor nostrii,înselati de “sarpele cel vechi”are prin minciuna milenara,din generatie în generatie,continua sa însele lumea întreaga,repetând aceeasi minciuna ; “…veti fi ca Dumnezeu…” (citeste si întelege daca vrei cu adevarat)

      https://biblia.resursecrestine.ro/geneza/3

      P.S. Mie mi-au trebuit zeci de ani de cautari pentru a-L cunoaste si gasi,pe Hristos,însa în final m-a gasit EL pe mine,iar de atunci suntem prieteni si frati de cruce,de care ori de câte ori sunt apasat prea tare,o ia EL si mergem iar voiosi si,fericiti pe Cale…
      SUFLETELE PERECHE nu se regasesc decât în HRISTOS !

    • Iosif 09.08.2017 / 22:37
    • windwhisperer 10.08.2017 / 01:03

      what Is and what isn’t, I’m all orders of BEING
      ( suflete pereche , exista)

  7. Elena 09.08.2017 / 18:58

    Ai adus odă iubirii, Lotus. Frumos articol. Și totuși, eu prefer iubirea unui om bun decât cea a unui (om) ne-bun. 🙂

    • Lotus 09.08.2017 / 19:30

      De ce „totuși”?

    • Elena 09.08.2017 / 22:20

      Adicã tu ai ținut o pledoarie frumoasă dar eu sunt mai în asentimentul a ceea ce a zis mai jos Colorbliss.
      Iubirea poate exista și în variante mai blânde, calme, calde, izvorâte din bunãtate, bunã înțelegere, etc. Cele nebune, pãtimașe, etc, nu sunt chiar genul meu. 🙂
      Și Marian are dreptate, un nebun adevãrat nu iubește, el are obsesii pe care le confundã cu iubirea. Deși da, fiecare simte iubirea în felul lui și după măsura sufletului sãu.

    • Lotus 10.08.2017 / 00:50

      Dacă știam că termenul „nebun” va ridica atâtea probleme, l-aș fi explicat mai bine.

      Oamenii obișnuiți trăiesc și se ghidează după un set de reguli și norme ce decurg din modul în care înțeleg ei lumea. În momentul în care cineva descoperă o nouă realitate, mai profundă, superioară, va înceta să se ghideze după vechile reguli și va începe să trăiască după un alt set de legi, corespunzătoare noii realități descoperite. Iar pentru cei din afară, acel cineva poate părea ușor nebun. Această nouă realitate poate fi iubirea. Această nouă realitate poate fi Dumnezeu.

      Sfinții au fost deseori priviți de către oamenii obișnuiți drept nebuni. Dacă vei face un sondaj cu întrebarea „Ce părere aveți despre renunțarea la familie și retragerea pentru toată viața într-o peșteră, în scopul rugăciunii”, vei primi o mulțime de răspunsuri de tipul „Este curată nebunie”. Pentru că omul care nu l-a descoperit pe Dumnezeu nu poate înțelege acțiunile și prioritățile unui pustnic. La fel, omul care nu iubește nu poate înțelege comportamentul și prioritățile unui îndrăgostit. Cum adică să renunți, de exemplu, la carieră, pentru a fi alături de cea pe care o iubești? Curată nebunie.

      Dar asta nu înseamnă că nebunul din iubire sau nebunul din dor de Dumnezeu ar fi niște agitați, incapabili de calm sau de stări de pace și liniște interioară. Chiar dacă, uneori, ei dispun de mult mai multă energie decât omul obișnuit și pot trăi stări de iubire sau de aspirație către divin foarte intense. Aia nu înseamnă, însă, că nu pot fi calmi sau că sunt niște agitați. 🙂

    • Elena 10.08.2017 / 21:53

      Eu nu pot sã asociez nebunia, de oricare fel ar fi ea, cu iubirea. Mai degrabã aș asocia iubirea cu bunãtatea. Se spune cã cine iubește e cel care oferã. La cel care iubește remarci gesturi/fapte/cuvinte izvorâte dintr-o bunãtare imensã, din miezul sufletului sãu.
      Când cineva face un gest, o faptã rea sau spune ceva rãu, eu remarc absența iubirii.
      Iubirea și bunãtatea sunt ca douã gemene nedespãrțite.
      Când iubești ești atent sã nu rãnești persoana iubitã, sã o impresionezi plãcut și sã o faci fericitã.
      Când vãd cazuri de violențã fizicã sau verbalã într-un cuplu deduc cã acolo nu este destulã iubire, e poate sentimentul de posesiune, de a avea un partener, poate niște rațiuni egoiste, o obsesie, orice altceva sau poate sindromul Stockholm.
      Cât despre pustnici, ei așa simt. Simt o iubire fațã de Dumnezeu, știu cã aceastã lume e trecãtoare și cã nu aparțin acestei lumi și se pregãtesc pentru momentul când vor pleca din aceastã lume- pentru ei asta e ceea ce conteazã.
      Când sufletul îți permite sã iubești mai multe persoane simultan, permite infidelitatea, e la fel cum sufletul unui criminal permite sã ucidã, alții nu pot, ceva îi oprește, ceva îi face incapabili de acest gest, pe când alții ucid animale cu dezinvolturã și deasemenea și oameni. Unii nu au nicj regrete și nici remușcãri, am vãzut un caz cutremurãtor pe tv5monde. Sufletul unui om, evoluția sa, ceva din interior nu te lasã sã faci anumite lucruri. La fel cum un gay simte sã iubeascã o persoanã de același sex, probabil la fel și poliamorezii permit inimii sã se împartã în mai multe iubiri, deși nici una nu e o iubire adevâratã, e doar nevoia de diversitate. La fel cum unui gurmand îi place diversitatea culinarã.

    • Lotus 11.08.2017 / 00:41

      În primul rând, cele două (nebunia și bunătatea) nu sunt mutual exclusive. La fel cum un om poate fi simultan înalt, vesel, deștept, punctual, bun, perseverent etc – iar tu poți alege oricare calitate a lui să o discuți, iubirea poate fi și ea descrisă în mai multe moduri: ca „nebunie”, bunătate, exaltare, altruism etc. Așadar, nu-i obligatoriu să legi iubirea de o singură chestie, cum ar fi bunătatea, și să spui că nu poate fi nebunie de vreme ce tu ai dedus că este bunătate. Cele două perspective pot coexista.

      În al doilea rând, în articolul de față ne interesează paralela dintre iubire și nebunie, nu dintre iubire și bunătate. Că așa sunt versurile pe care le analizăm. Nu înțeleg de ce duci discuția pe un alt făgaș. Faptul că nu poți vedea iubirea ca pe o formă de nebunie (metaforică) este problema ta. Defectul tău, dacă vrei. Orișicum, ăsta e subiectul articolului, nu conexiunea dintre iubire și bunătate. Când o să scriu un articol cu titlul „Te iubesc cu o bunătate infinită”, atunci o să discutăm despre bunătate. Tu, practic, mai sus ai încercat să schimbi subiectul discuției.

  8. Renata Carageani 09.08.2017 / 19:38

    🙂
    Lotus, versurile alea au fost scrise repejor, cât ține o țigară superlong.
    Nu e nimic de analizat. În franceză, fonetic, nebun rimează cu lup, soldat rimează cu cinema, cu rege, cu negația din versul acela idiot cu bărbatul care nu sunt (adică dacă era bărbat adevărat n-o mai iubea sau cum?!)
    Sintagma te iubesc ca un nebun e cea mai banală și mai uzitată. E declarația de dragoste oficială a celor cu puteri limitate de a-și exprima în cuvinte sentimentele.
    La versul cu soldatul ai dat-o-n bară. Soldații nu iubesc responsabil, iubesc cu lăcomie, cu violență, cu nerăbdare, fiindcă starea normală a soldatului e de abstinență sexuală și, când are ocazia să iasă din regimul ăsta… înțelegi? O ia pe repede înainte pe duduie, fără flori, lumânări și viori.
    La starul de cinema ai avut tot dreptul să te oprești, cred că nici autorul nu știe ce-a vrut să zică.

    • Lotus 10.08.2017 / 01:18

      Nebun rimează cu lup, dar de ce nu s-au ales alte două perechi de cuvinte care rimează? Iar faptul că „te iubesc ca un nebun” este, zici tu, un clișeu, bun, dar de ce? De ce a apărut clișeul ăsta? De ce s-a conturat și solidifcat el? De ce a trecut proba timpului? De ce nu avem un clișeu care spune „te iubesc ca un însetat” sau „te iubesc ca un filosof” sau „te iubesc ca un bețiv”? De ce fix ca un nebun? Hai că răspund eu: pentru că are un sâmbure de adevăr. Un sâmbure și jumătate.

      Bărbatul care nu sunt, poate pentru că „iubirea te face să cazi în genunchi și să spui: Doamne, nu sunt demn!” Am uitat cui aparține citatul. Poate pentru că iubirea te face insignifiant ca persoană. Pentru că îți facilitează accesul la ceva mult mai mare decât poți tu să cuprinzi în mod normal. Pentru că te conectează la o realitate superioară, care te depășește și bulversează. Pentru că abia atunci când iubești înțelegi adevărata ta dimensiune limitată, a unei „muște de-o zi”, în cuvintele lui Eminescu.

      Sau poate pentru că atunci când iubirea apare, tu, ca entitate individuală și separată, dispari, făcând loc unui cuplu androginal, universal, care depășește conceptele limitate de bărbat și femeie. Pentru că devii, dintr-o jumătate (bărbătească), un întreg. Iată de ce!

      Soldații nu iubesc cu responsabilitate, dar soldații fac altceva cu responsabilitate, și anume își apără țara. Te iubesc cu aceeași responsabilitate și putere de sacrificiu cu care soldatul își apără patria, nu cu care soldatul iubește! Puterea de sacrificiu a soldatului este pentru țară. Puterea de sacrificiu a iubitului este pentru iubită. Ideea e că ambii se sacrifică.

    • Marian 10.08.2017 / 12:11

      Lotus fara suparare dar , soldatii nu-si sacrifica viata pentru nimic . Soldatii executa niste ordine { caci alminteri…ai ia mama dracului } si-atat . Daca in urma executarii acelor ordine se mai intampla sa si moara , asta e : ” GHINION ” , vorba lui KWJ insa de a ici si pana la sacrificiu este totusi oarece diferenta . Sacrificiul se face d e buna voie , dupa dorinta ta si nu la ordinul sau dorinta cuiva . Cei care iubesc cu adevarat isi doresc in fiecare secunda sa nu fie nevoiti sa-si probeze iubirea in fatza nimanui…asta daca iubesc cu adevarat . Iubirea adevarata { chiar si aceea despre care imi exprimam anumite indoieli c-ar fi adevarata iubire } n-are nevoie de demonstratii , n-are nevoie d e sacrificii . Oricum , cei doi sacrifica fara sa stie , cate ceva din sufletul lor .

    • Lotus 10.08.2017 / 12:34

      Mariane, ăștia de-i pomeniți tu cu Renata nu sunt soldați, ăștia sunt epigoni. Ia de-aici niște soldați adevărați: Scrisoarea III. 😀

      Dar ai zis bine la sfârșit. Cei doi sacrifică câte ceva, fiecare pentru celălalt. Și soldatul de pe front sacrifică ceva. Că poate ar prefera să citească blogul meu la o bere, chestie care i-ar solicita intelectul, în loc să piardă vremea în linia întâi. 🙂

    • Marian 11.08.2017 / 21:04

      Lotus….n-ai nimerit : nu-l pot suferi pe Eminescu iar Scrisoarea III…ma deranjaza auditiv si vizual de fiecare data cand a-mi aminteste careva de ea !

    • Lotus 11.08.2017 / 21:49

      Dar avea sau nu dreptate legat de eroismul soldaților noștri din trecut? Că asta e de fapt ce voiam eu să-ți arăt: că soldatul român era un erou în vremurile lui Ștefan cel Mare și Mircea cel Bătrân.

    • Marian 12.08.2017 / 12:20

      Lotus fratioare dar…nici Mircea cel Batran si nici Stefan cel Mare n-aveau soldati ca…n-aveau de unde ! Aveau lefegii { adica mercenarii despre care-ti spuse doamna Carageani } si oaste d e stransura adica aia pe care-i plateau altii , carora aia le erau obligati intr-un fel sau altul . Cursul tinut in anul de gratie 1971 de catre Constantin Daicoviciu a fost oprit de catre … ” activul d e partid si d e stat ” , taman pentru ca spusese aceste mari adevaruri { atentie nu doar aceste adevaruri fusesera spuse de catre Constantin Daicoviciu } despre acesti doi domnitori pe care , proletcultismul adus la rang de arta al acelor vremuri precum si , nationalismul absolut imbecil al lui Ceausescu ai transformase deja intr-un fel d e dumnezei ai acestor meleaguri . Fireste ca , inclusiv el Ceausescu Nicolae , era un DUMNEZEU…pe-atunci . Chiar crezi ca , atunci cand Alecsandri spunea despre aia ce se duceau sa moara in 1877 la Plevna , Smardan sau Oituz chiar credea in ceea ce s punea ? Propaganda frate , manipulare sau…ai aflat matale ca Alecsandri s-ar fi dus s a traga cu flinta asupra vreunui pashalac ?

    • Lotus 13.08.2017 / 02:22

      Și faptul că de atâtea ori au încercat turcii să ne cotropească și n-au reușit tot propagandă e? Numără bătăliile lui Ștefan cel Mare cu turcii și înfrângerile, înainte să-mi dai un răspuns.

  9. Motanul Doctorului Vader 09.08.2017 / 20:30

    Prealuminate Lotus, sunt Zorilă, credinciosul motan-serdar al necruțătorului Domn Doctor Vader, om mare și frumos, vlăstar de împărat . Mărite Lotus, Dumnezeu să dee puterii tale încă ani îndelungați! Am primit poruncă de la stăpânul meu să-ți aduc slovă să deslușești, să-I luminezi cu binecuvântata ta înțelepciune. Stăpânul meu, slăvită fie-i urma pe lume, a scris mesaj pe telefon la iubita lui care trebuia să se întoarcă dintr-un blestemat și nedorit city-break, de la Londra, oraș de pierzanie și de rahat, dimpreună cu soțul ei nevolnic și grosolan, un bufon pe nume Pokemon.

    Stăpânul meu a scris așa:

    “Avionul mic, ca o rândunea,
    Să-mi aducă iute pe iubita mea!
    Vulpea mea vrăjită vine să te ia,
    Să mi te răpească, prea-puicuță rea!”

    Au trecut de atunci patru ore și douăzeci de minute, mai mult decât zborul și decât bagajele, și niciun răspuns…
    Stăpânul meu te roagă să-i arăți ce s-a întâmplat, a fost slova rea sau oamenii sunt răi?

    • Lotus 10.08.2017 / 01:31

      :)))))))))))))))))))

      De departe cel mai tare trolaj de pe blogul de față.

    • Renata Carageani 10.08.2017 / 06:56

      Jupâne Zorilă, Doctorul și Stăpânul matale are ștofă de poet. 🙂
      Măăăi, așa de măiestrit sună „Vulpea mea Vrăjită”…

  10. colorbliss 09.08.2017 / 20:57

    Am avut ocazia să ascult cântecul ăsta live anul trecut și trebuie să admit că, cel puțin așa pe scenă, Lara Fabian reușește să se conecteze la public și îți transmite niște emoții faine – nu aș fi dat prea multă atenție cântecului înainte de asta nici eu. E un cântec uman, cred. Are forță, emoție, versuri simple și, da, cam clișeice, care reușesc să ajungă totuși la mulți oameni.

    Personal, sunt plictisită de cât idealizăm iubirea asta nebunească, pasională, intensă (da, ca dintre starurile de cinema) – fără a înțelege că emoțiile vin și pleacă, trăirile intense – prin definiție – au durata de timp limitată. În ce se transformă nebunia asta frumoasă când intensitatea trăirilor scade, când nu mai ești ca un soldat pe teren nesigur și nu mai duci vreo luptă interioară sau socială care să-ți înnobileze dragostea?

    „Spre deosebire de el, un gânditor lipsit de dragoste este o ființă rigidă, un automat, un robot, un conformist. ”
    Sunt de altă părere 😛 Cred că un gânditor lipsit de dragoste sau de orice alte atașări și dependențe umane are cele mai multe șanse să fie cu adevărat liber în gândire, căci nu e îngrădit de propriile-i pasiuni, de sentimente ce-l leagă de o altă persoană. Sigur, poate fi și o ființă rigidă, un conformist și ce mai spuneai tu. Și se întâmplă asta cel mai adesea, I’ll give you that 😛 Pentru că trăim într-o societate care te învață că tu ești definit de relațiile pe care le ai cu ceilalți, că iubirea ar fi un scop în viață, iar lipsa ei e ca o deficiență personală. Cei care trec peste ideile astea, se eliberează întru totul și pot fi cu adevărat creativi și liberi. Iar atunci, abia atunci, iubirea vine ca un „bonus” în viață, nu ca ceva ce astupă o lipsă.

    Oricum, interesantă analiză pe versuri. Suntem obișnuiți să facem asta cu poeziile, e mai interesant așa pe cântece 😀

    • Lotus 10.08.2017 / 01:44

      Pe scenă orice artist reușește să se conecteze la public.

      Un nebun nu este numai cel care trăiește intens, pasional. Tot nebun este și cel care se ghidează după un alt set de reguli decât ale noastre. Cel care are alte priorități, aparent (pentru noi) absurde.

      Eu credeam că trăim într-o societate care te învață că banul are prioritate. Care te învață asta concret, nu declarativ. Și că toate aceste promovări declarative ale iubirii nu sunt decât o consecință firească, o gură de aer, o reacție (sigur, exprimată uneori mai manelist, pe nivelul maselor) la această lume dură în care trăim. Adică, totuși, o căutare a esenței, o încercare de regăsire a principiilor profunde.

      Zici tu că iubirea ar trebui să vină ca un bonus, nu ca ceva ce acoperă o lipsă. Și că societatea te învață că lipsa iubirii este o deficiență personală. Eu cred că iubirea chiar acoperă o lipsă. Adică că omul are nevoie de iubire, la fel cum are nevoie de apă, aer, hrană sau locuință. Nu are nevoie de o vilă cu piscină, dar are nevoie de un acoperiș. Și nu are nevoie de Emilia Clarke, dar are nevoie de o iubită (sau iubit, după caz).

    • Marian 10.08.2017 / 12:12

      @COLORBLIS EXCEPTIONAL ….MAI MULT DECAT ADEVARAT !!!!!

    • colorbliss 10.08.2017 / 13:11

      Lotus, nu orice artist reușește să se conecteze la public, cu atât mai puțin la un public care nu e alcătuit 100% din fani declarați, de aceea am apreciat-o pe Lara Fabian la momentul respectiv.

      E adevărat că societatea asta ne învață și să fim pragmatici, materialiști, consumatori. Iar la extrema cealaltă ne vinde vise nerealiste despre iubiri idilice. Sunt două extreme, cea din urmă poate tocmai ca o reacție la cea dintâi, așa cum ziceai și tu…
      Nu blamez oamenii care promovează declarativ iubirea aceasta, ci faptul că devine o iluzie comună la nivel de societate, una care nu are legătură cu iubirea din viața de zi cu zi, ci doar cu iubirea neîmplinită, la care tânjim, pe care o ridicăm undeva pe un piedestal, și uităm să o ancorăm concret în realitatea cotidiană. E simplu: privește în jur și vezi cât de multe iubiri se sting, se transformă în ceva urât și/sau monoton, câte relații disfuncționale sau contextuale. Și totuși, cred sincer că oamenii ăștia s-au iubit la un moment dat, în ceva mod. Mă întristează însă că societatea (= noi) nu ne învață să iubim voluntar, să iubim ca o inițiativă proprie, atunci când biochimia nu mai funcționează, oxitocina nu se mai produce extra, nevoia de iubire dispare tocmai pentru că e satisfăcută, nebunia aia frumoasă devine obișnuință, etc.

      Văd că polarizezi ca exemple pseudo-nevoile financiare și nevoia de iubire. Nu asta aveam în cap când ziceam că iubirea ar fi frumos să vină ca un bonus, nu ca un răspuns la o lipsă.

      Mi-e greu să explic asta, sper să iasă în cuvinte. Cumva, faptul că am o nevoie / o lipsă, iar cineva vine și îmi oferă iubire, iar eu la rândul meu ofer iubire, iar lipsa respectivă se astupă, nu îmi dă siguranța că iubirea aceea ar fi fost acolo dacă eu nu aș fi simțit nevoia respectivă. Și la un moment dat, dacă iubirea vine ca un răspuns la o nevoie / lipsă, nevoia dispare, nu? Nu mai e nevoia acolo, căci e satisfăcută. Dar atunci care sunt resorturile care îmi țin iubirea vie, dacă nevoia a dispărut, tocmai prin satisfacerea ei? De-asta „mor” marile iubiri în căsnicie. Nevoia e satisfăcută și asigurată „până când moartea ne va despărț”i etc. Mă rog, și din alte motive :))

      De-asta mi-am dorit o iubire care să vină ca „bonus”. Care să vină atunci când eu sunt autosuficientă pentru propria-mi fericire, când pot iubi viața fără a condiționa lucrul ăsta de iubirea unei alte persoane. E tot o iubire, dar una generală, dacă vrei, pentru tot și toate.
      Când știu că nu am nevoie de iubire, dar totuși e prezentă, e aici, mă cuprinde nu din nevoie, ci pur și simplu, îmi pare mai autentic. Însă e doar modul în care funcționez eu și în care mai pot simți iubirea ca pe ceva trăire autentică, ca fiind independentă de nevoile personale, egoiste, umane, poate disperate, de idealuri și scopuri în viață etc. ale fiecăruia dintre noi.

    • colorbliss 10.08.2017 / 13:12

      Mda, am lungit-o groaznic, scuze :))

    • Lotus 10.08.2017 / 15:20

      Prefer comentariile lungi.

      La partea cu conectarea aveam în vedere faptul că audiția unei piese într-un grup creează o stare de euforie mult peste ce ai simți ascultând acea piesă de una singură. Cumva e mult mai ușor să intri în starea aceea, să ți se pară wow.

      Eu nu văd lucrurile chiar așa, cu extremele. Eu văd iubirea ca pe un filon esențial, care ține de cele mai profunde straturi ale sufletului nostru. Și la nivelul ăla, când e activă, se manifestă ca în acele prime luni, când plutești. Că ulterior ne plafonăm nu-i vina iubirii, ci a noastră, că nu știm să o îngrijim – de exemplu cultivând starea de nou, retrăind emoția începutului, făcându-i iubitei tot felul de surprize, întreținând starea de mister, fiind dezinhibați și liberi d.p.d.v. erotic șamd. Deci această iubire, pe care noi o gustăm pentru câțiva ani și apoi de regulă o pierdem, este din punctul meu de vedere un ax fundamental al nostru. O chestie foarte profundă, la care, din păcate, nu avem acces decât parțial, sau pentru un anumit interval de timp. Ea este o energie care izvorăște din eul nostru esențial. Undeva la periferie, avem cu totul altceva – o lume dură, pragmatică, materialistă. Și atunci este firesc ca omul să tânjească după ceea ce intuiește că l-ar face fericit, după acel eu profund, după acea iubire pierdută sau încă negăsită, dar intuită. Dacă omul acela e un artist de geniu, va crea, pornind de la tema iubirii, o capodoperă. Dacă e un om obișnuit, va da share unui citat de-al lui Poptămaș. Dar atât în spatele capodoperei respective cât și la originea clișeului cu iubirea idilică se află acel fir care ne-a catapultat odată sau care ne-ar putea catapulta din nou într-o altă realitate, ce n-are nimic de-a face cu lumea rece în care trăim.

      În concluzie, această iubire idilică nu este o iluzie, ci un fir care ne leagă cu eul nostru profund, dar de care, din păcate, nu ne putem ține (de obicei) decât un timp limitat. Să încerc o analogie: lumea obișnuită este o închisoare. Iubirea îți permite ca, pentru un timp limitat, să ieși afară și să fii liber. După care pierzi această stare și revii în celulă. Dar evident că de atunci înainte vei tânji după libertatea pe care ai gustat-o. Așa că cântecele deținuților despre libertate, indiferent că sunt formulate mai bine sau mai prost, indiferent că sunt în ritmuri clasice sau de manele, nu sunt iluzii, nu sunt amăgiri. Sunt expresii ale unei căutări.

      Nu am zis că omul are nevoi financiare. Să nu confundăm scopul cu mijlocul. Banii sunt o chestie pur artificială, nimeni de pe lumea asta nu are nevoie de bani.

      Am înțeles ce spui spre final, dar nu în sensul ăla ziceam eu că iubirea este o nevoie. În primul rând, nevoile personale nu sunt egoiste. O nevoie nu poate fi egoistă, este absurd. Faptul că ți-e sete este o chestie egoistă? N-are nimic de-a face cu egoismul sau cu altruismul, este o nevoie și atât. Organismul are nevoie de apă. Că tu, fiindu-ți sete, poți să bei, în mod egoist, sucul fratelui tău, asta-i altceva. Asta ține de răspunsul tău la nevoia respectivă. Dar nevoia în sine nu este egoistă. Omul poate fi egoist.

      Spre deosebire de hrană, pe care o poți cumpăra de la magazin pentru a-ți potoli foamea (și deci pentru a-ți acoperi nevoia de nutrimente), iubirea este o nevoie a sufletului și cu sufletul nu poți face troc. Deci nu se pune problema să faci troc cu iubirea. Nu poți spune: gata, acum vreau să-l iubesc pe X, pentru a-mi acoperi nevoia de iubire. 🙂 Dacă faci așa, rezultatul va fi orice, numai iubire nu. Cu toate acestea, sufletul are nevoie să iubească și să fie iubit, la fel cum corpul are nevoie să inspire și să expire. Fără aer corpul moare. Fără iubire, vei fi mort pe dinăuntru. Vei duce o existență seacă, rece, lipsită de viață. Cam în sensul ăsta ziceam că iubirea-i o nevoie. Te face viu și îți dă un sens.

    • Renata Carageani 11.08.2017 / 06:49

      Colorbliss, eu te înțeleg perfect. Și aici, și în comentariul următor. E grozav că poți gândi așa de înțelept la vârsta tinereții. [M-am uitat pe blogul tău! 🙂 ] Dar te înțeleg fiindcă ne despart minimum 20 de ani. La 30 de ani aș fi fost oripilată la gândul că iubirea ar putea fi și altceva decât scop în sine. 🙂
      „Trăiesc numai pentru el/ea!”
      „E TOTUL pentru mine!”
      „Nu concep viața fără el/ea!”
      Doamne, există o vârstă minunată când rostești enormitățile astea cu toată sinceritatea. Și citești nedumerire și îngrijorare în ochii părintelui tău, căruia nu-i vine a crede că tu așa te simți, ca un cauciuc înțepat într-un cui, fericit că un petic cald astupă spărtura. Că dragostea nu e o „Vulcanizare”, e o prăjitură.

    • Lotus 11.08.2017 / 19:36

      Renata, să nu confundăm iubirea cu ființele spre care ți-o îndrepți. Dacă nu mai poți trăi fără el/ea, un anumit el/ea, atunci nu ești dependentă de iubire, ci de el/ea.

      Hai să luăm cazul tău. După ce ți-ai pierdut mama, ți-ai adus pisic. Iar acum îți reverși iubirea asupra lui. Și scrii articole în care pui tot felul de poze cu pisicul tău. Prin asta, nu ești cu nimic diferită de îndrăgstitul extaziat de la 20 de ani. Pisicul e acum o parte importantă a universului tău.

      Când am zis că iubirea este o nevoie, nu am avut în vedere strict iubirea de cuplu. Cum ar arăta viața ta fără pisic? Probabil mult mai searbădă.

  11. windwhisperer 09.08.2017 / 23:49

    Lyrica , musica si credinta .

    Ce alegeti ? Quasimoto ? Frollo or Phoebus ??? (pe numele lor adevarat : Garou,Daniel , Patrick.)
    Povestea * gradinii lui Esmeralda*…cine arunca primul piatra??? 😉

    • Lotus 11.08.2017 / 20:16

      Tu, asta nu e muzică, e teatru în versuri! 🙂 Foarte frumos.

  12. Camelia 10.08.2017 / 00:39

    Alea cu teiubescul ca lupul, ca regele, ca omul care nu’s sunt nişte juxtapuneri de clişee de’o coerenţă şubredă, chestia cu teiubescul ca un soldat e metaforică, chipurile, şi vrea să ilustreze disciplina faţă de superiorul militar, o imagine inedită desemnând femeia, aia cu starul de cinema, care’i prototipul fiinţei adulate n’are nicio noimă, în opinia mea, că iubeşti ca un nebun e nasol, că apoi dacă se lasă cu deznădejdi, asta face ravagii.

    Şi, oricum, nimeni nu iubeşte peste fire.

    • Lotus 10.08.2017 / 01:54

      Eu n-am mai auzit până acum de „te iubesc ca lupul” sau „te iubesc ca regele”. E adevărat că prin asta s-ar putea să-mi mărturisesc lipsa de cultură și nu faptul că aceste formulări nu par a fi clișee, dar orișicum. 🙂

      Știi care e ultima arcană majoră? Nebunul. Sigur, acolo are un sens mult mai înalt decât de îndrăgostit. Pentru îndrăgostit există o carte separată.

    • Lotus 10.08.2017 / 02:16

      mișto piesa

    • Renata Carageani 13.08.2017 / 06:03

      Acu am ascultat/văzut clipul.
      Lotus, Camelia ți-a dat un exemplu de text bun, inteligent scris, căruia i s-a făcut muzica și nu invers, cum e făcută piesa Larei Fabian, o jelanie fără cap și coadă, unde ea bălmăjește niște cuvinte care rimează, deși ar fi putut să cânte cu la-la-la, cu ma-me-mi-mo-mu, că tot la fel ar fi fost.

    • Lotus 13.08.2017 / 07:50

      @Renata

      Probabil ai dreptate. Pe de altă parte, uită-te de la ce a pornit articolul. Cudi a spus că expresia „te iubesc ca un nebun” nu are sens. Indiferent de cât de inspirată a fost utilizarea ei în piesa Larei, pe care piesă nici nu m-am obosit s-o traduc integral, pentru mine această expresie este chiar frumoasă. Și asta m-am chinuit să argumentez în articol. Dacă o întâlneai în alt context, de exemplu unul literar, ai mai fi argumentat împotriva ei? Cudi, din cât am înțeles eu citindu-i comentariul, da.

      Cât despre faptul că e jelanie, asta ține de afinități. Rețin că nici muzica de relaxare de acum ceva vreme nu ți-a plăcut. Și aia era fără cap și fără coadă. Mie îmi place linia melodică.

  13. Camelia 10.08.2017 / 01:39

    Te iubesc ca un nebun pentru că dragostea e o nebunie care nu se supune niciunei logici. Şi mersi pentru indiferenţa avută pentru cuvintele mele, promit să nu se mai întâmple, eşti îînebunit doar după comentariile unei singure persoane, dacă ea nu e pe’aci, nimic nu e, încă o dată m-am convins de asta.

    • Lotus 10.08.2017 / 02:07

      Care indiferență? De abia acum am terminat de citit și răspuns la comentarii. Ale tale sunt ultimele, deci ăsta e ultimul meu răspuns. Uită-te la diferența de timp dintre două comentarii de-ale mele și ai să vezi că am mers cursiv, fără să te ignor.

      Mai sus ziceai că nu-ți place cu nebunia, că riști să o pățești. Ce zici acum este exact ce am încercat să evidențiez eu în articol. Așa că nu pot decât să îți dau (și prin asta să îmi dau) dreptate. 🙂

  14. Renata Carageani 10.08.2017 / 07:37

    Lotus, se vede că în 2006, când s-a desființat stagiul militar obligatoriu, tu nu aveai încă vârsta de cătănie, fiindcă soldatului nu e instruit în spiritul responsabilității, ci al supunerii fără crâcnire. Ordinul se execută, nu se discută și nici nu se trece prin filtrul judecății personale. Responsabilitatea soldatului e supunerea.
    Aia cu patriotismul e din montajele literar-muzicale de la Cântarea României și din filmele americane. Ca să nu mai zic că cei mai buni soldați, profesioniștii soldăției, sunt mercenarii. Și patria unui mercenar e instinctul de supraviețuire+solda.

    p.s.: de ce nu închizi comentariile când scrii ceva, dacă tot n-ai nevoie de alte păreri și crezi că ale tale sunt singurele posibile?

    • Marian 10.08.2017 / 11:59

      @Renata Carageani Oare chiar atat d e tanar sa fie Lotus ? Totusi multe din spusele sale imi par mai mult decat echilibrate ceea ce-mi indica o persoana ce…macar vreo treizeci de ani si tot ar fi fost aproape obligatoriu sa-i aiva .

    • Lotus 10.08.2017 / 12:22

      @Renata

      Ba aveam, că nu-s atât de tânăr pe cât mă crezi tu. Ce n-aveam era cheful de armată. Drept care am ocolit-o cu grație. Oricum, piesa e franceză, așa că aprecierile la adresa soldatului român sunt lipsite de relevanță. 😆

      Eu aș zice că soldații de profesie sunt cei mai buni. Mercenarul este un caz particular. Și ăia neaoși, când e vorba de apărare. Sau cel puțin așa era în trecut. În sfârșit, poate că versul complet e: „te iubesc ca soldatul din filmele idilice americane”! 😀

      Revenind la lucruri mai serioase, adică la post scriptum: tu ți-ai schimbat până acum vreo opinie în cursul dialogurilor dintre noi? Pentru că atunci când îmi spui că sunt inflexibil pleci de la premiza (fie ea și inconștientă) că adevărul este mereu de partea ta (așa încât ar fi trebuit să-mi schimb opiniile, nu?). Adică mă acuzi de o chestie de care chiar și tu te faci vinovată. Eu sunt dispus să-mi schimb opiniile la o adică, dar până acum nu m-ai convins. 🙂

  15. Iosif 10.08.2017 / 10:56

    Dragilor,nu va mai bateti capul sa definiti ori sa întelegeti iubirea,daca nu v-ati rastignit fierea simturilor primare,mostenire genetica moarta. Este necesara metamorfoza corpului muritor ,iar aceasta se realizeaza DOAR prin “crucificarea” sinelui,EGO-ului… 🙂

    “Am fost rastignit împreuna cu Hristos si traiesc…dar nu mai traiesc eu,ci Hristos traieste în mine.Si viata pe care o traiesc acum în trup o traiesc în credinta în Fiul lui Dumnezeu,care m- iubit si Sa dat pe Sine Însusi pentru mine.
    Nu vreau sa fac zadarnic harul lui Dumnezeu; caci daca neprihanirea se capata prin Lege degeaba a murit Hristos.” – Ap.Pavel –

    • Marian 10.08.2017 / 11:54

      @ Iosif Vezi ca ma tin d e promisiune si tac ? Totusi…crapa fierea-n mine daca , macar de data asta nu-ti spun ca , GRESESTI IOSIF ! Daca nu esti om , daca nu traiesti si bune si rele { mai mult rele decat bune } pe acest Pamant , daca iti reprimi ” simturile primare , mostenire genetica ” atunci la ce-ti mai trebuieste afectiunea cuiva { caci si asta …tot iubire poate insemna uneori } indiferent d e sexul aluia /aleia ? Iar daca doar tu esti singurul care iubeste….atunci abia asta insemneaza acea chestie cu , ” te iubesc ca un nebun ” ! Lasa-l in pace pe Ap. Pavel caci…ala era scopit asa incat , cum aiva ala de-a face cu dorinta , cu necesitatea absoluta a sexualitatii normale la oameni , cu iubirea in orice caz ? Si-a dedicat in cele din urma viata lui Hristos…a fost alegera lui insa, trebuie sa recunosti ca , nici prea multe variante nu prea avea saracu ! Si-o intrebare Iosif : matale ti-ai ” rastignit fierea simturilor primare , mostenire genetica moarta ” ? SI-atunci…la ce te mai duci in Starssbourg , nu-ti este mai bine aici ” in pestera d e stanca pe-un munte paduratic ” ?

  16. Marian 10.08.2017 / 12:19

    Mi-amintesc ca , prin anii ’94 -95 parca , am vazut pe RAI 1 un concert al Giannei Nannini iar tipa { din punctul meu d e vedere o Jannis Joplin a macaronarilor } purta un tricou pe care era inscriptionat : GOT IS A WOMEN . Oare inscriptia respectiva n-o avea si oarece adevar in ea : daca Dumnezeu este totusi….femeie !?? Ce zici Iosife ?

    • Lotus 10.08.2017 / 12:28

      Cică într-o zi, Eva s-a adresat divinității:
      – Doamne! Ai creat această lume vastă și m-ai pus regină peste ea. Este minunat și nu vreau să par nerecunoscătoare, dar uneori mă simt singură…
      Atunci Dumnezeu i-a răspuns:
      – Voi crea pentru tine Bărbatul. El va fi o ființă arogantă, cu simțul competiției, ambițioasă, având senzația că lui i se cuvine totul. Aceste lucruri sunt necesare, deoarece el își va pune abilitățile în slujba ta, muncind pentru a te întreține și a te face fericită. Va considera că el este șeful dar va fi subjugat de cel mai mic zâmbet al tău. Îl voi mai dota cu un corp atletic, cu o minte de afacerist și cu dorința de a face permanent dragoste cu tine.
      – Doamne, sună minunat! a spus Eva încântată.
      – Există totuși un chițibuș. Va trebui să-l lăsăm cu impresia că el este piesa principală a creației. Faptul că în realitate lucrurile stau invers va rămâne micul nostru secret. Așa, ca-ntre femei…

    • Marian 10.08.2017 / 17:36

      Lotusule…am dat click pe rate up de vreo patru ori insa , al dracului n-a afisat decat unul . Considera ca ai un minim de….100 de up-uri de la mine pentru chestia cu Eva !!!!!

    • Lotus 10.08.2017 / 18:02

      Probabil nu te lasă să dai de mai multe ori la aceeași persoană, pentru a nu manipula numărul de voturi. 🙂 Ceea ce e mișto.

    • Iosif 11.08.2017 / 09:25

      Biblia,cartea lui Dumnezeu este scrisa de oameni,însa este o capodopera paradoxala,atemporala gândita si conceputa de EL pentru NOI…

  17. Alba ca Zapada 11.08.2017 / 09:24

    Avand cutumele astea de rahat in cap, parte de la parinti, parte de la societatea asta care nu vrea sa depaseasca viteza melcului, ne aliniem ca oile, ca niste roboti programati si cipuiti, ca niste vite la gurile abatoarelor stiind ca dincolo de taisul satarului nu este decat banal si mediocritate, docili la cozile de pe treptele primariilor. Camere de luat vederi in jur, pozari profesionisti pentru care arta fotografica nu este altceva decat o inadaptabilitate materialista, copii cu pungi de orez, fracuri enervant de mici si rochite roz cu posete minuscule, mame si matusi boite pe fata cu ruj sangeriu si farduri mov, tati si unchi cu costume cu doua randuri de nasturi si maneci ce le acopera degetele, tigani cu galeti cu apa in care, daca nu arunci bani, e ca si cand ti-ai fi semnat condamnarea la saracie, cu totii, holbandu-se la tine, la actorul din piesa ce a rulat continuu, in bucla, de generatii si generatii. Langa tine, tot in rolul principal, protagonista unui serial de telenovela mai celebra decat seriile interminabile sud-americane, o fatuca, stresata pentru ca parul nu-i sta cum a vrut, ca rochia i-a fost agatata de un toc neatent si ignorant, o actrita ce si-a uitat rolul si dialogul cu partenerul ei de scena. Ne prefacem ca aia e ziua noastra, daca nu cea mai fericita, macar cea mai importanta din traiul banal caruia noi ii zicem „viata”.
    Pe parinti i-am inteles. Barbatul anilor 70-80 avea cam 4.000 salariu, ceva similar zilelor noastre, dar avea muuult mai putine cheltuieli. Deci, il durea la epolet de ziua de maine! Femeia ii calca camasa in fiecare dimineata, ii punea cravata, il saruta si dus era. Barbatul anilor 70-80 avea timp sa-si cumpere ziarul, avea timp sa-si bea nechezolul, o freca la birou toata ziua sau o ardea prin depozitele cu marfuri. Pe la 3 dupa-amiaza, nu-l mai prindeai la lucru.
    Femeia anilor 70-80 pleca pe la 9 de acasa si se intorcea tot pe la 3. Batea toata ziua in calculatoarele alea mari cu cifre verzi si toata ziua ascutea creioane pentru a trece cifre umflate in contabilitati la fel de umflate. Asta in ultima saptamana din luna. In rest, completa rebusuri pe banda.
    Se intalneau astia doi acasa pe la 3-4, mancau, si-o trageau si apoi ieseau in oras. Ori la o terasa, ori la un restaurant, ori in vizita pe la rubedenii sau prieteni, aveau timp de toate. Isi petreceau vietile lor de cacat, dar traiau. Piese amestecate de rummy se auzeau printre blocuri intortocheate in care parinti si unchi, mame si matusi, vecini si prieteni se strangeau si, cu rasete puternice, se bucurau de inchiderea unei canaste de fildes.
    Acum, desi societatea asta nu evolueaza si se misca mai incet decat un melc, viteza noastra de trai este teribila. Toti se falesc cu companii multinationale, cu joburi peste joburi, cu promovari de cacat, pe aceiasi bani, dar, na! promovarea e promovare: mai multa munca, mai multa responsabilitate te fac mai important in firma: „intelege si tu, compania trece prin vremurile astea de criza”. Si tu intelegi, dar te falesti! Pleci la 8.30-9.00 si te intorci la aceeasi ora, dar seara. Nu-ti mai arde de nimic. Nici sa i-o tragi nevestei, nici sa iesi prin oras, nici sa-ti mai iei ziarul, nimic. Nevasta-ta, la fel, nici sa-ti calce camasa, nici sa faca de mancare, nici sa se lase trasa de barbat’su, nici sa mai mearga pe la prieteni, de nimic. Nici prietenii nu mai sunt multi; „ca ala, nu vezi ma ca nu mai da un telefon, eu de ce sa-l sun?!”
    Vine week-end-ul si iti propui multe: sa iesi in parc, la teatru, la concert, la meci, la dracu’sa te ia! Femeia, si ea, sa se epileze, sa se coafeze, sa-si cumpere niste haine… In timpii astia morti ai vietii tale de cacat au intervenit doua componente esentiale: televizorul si laptop-ul, cu o a treia componenta ce vine tare pe turnanta: iPhon-ul… E ceva de groaza cu astia de au iPhon-uri. Bai, suna, nu suna, e mail, nu e mail, pana nu dau ei de cateva ori cu degetul pe display-ul ala la fiecare 5 minute, nu se simt bine. Sunt obsedati si obsedanti!
    Ca joaca Steaua cu Mioveni sau Chiajna, iti bagi in ea de nevasta si mai omori doua ore (traiasca UPC – fan forever!). Ea, la fel, ca e Burlacul, ca e Master Chef-ul vietii… mai omoara si ea cateva ore. Lunea ai fotbal cu baietii, marti are ea sala, miercuri e Champions League, joi aveti dead-line la serviciu, vineri… ce rost mai are? Aproape ca singurele discutii se limiteaza la importantele joburi, etalon al treptei sociale la care te afli sau la task-urile administrative: „ai platit curentul? Dar cablul?”
    La dracu’, de ce sa stai impreuna, nu stai o viata de acum incolo? Pai, uite ca nu stai… Si te trezesti intr-o zi ca nici nu mai stii cine e aia de langa tine, ea nu mai stie cine esti tu si, poc!, din senin, „cred ca ar trebui sa luam o pauza in viata, sa ne dam seama ce simtim unul pentru celalalt”. Asta cu pauza, la intelectuali, zice-se, mi se pare cea mai mare utopie: ce dracu sa te gandesti? O mai iubesti sau nu? La intrebarea asta se raspunde automat. Ai ezitat, la revedere, inseamna ca deja ai raspuns. S-a terminat! Next level…
    Next level? Lol! Aici incep rahaturile alea grele. Ce te faci daca ati facut credit impreuna la casa? Trebuie sa imparti ceva ce, culmea!, nu e al niciunuia dintre voi. Mi-a trimis un amic intr-o zi niste poze cu scanurile la o lista de partaj. M-am blocat! Fratilor, va jur, papuci, presul de cauciuc din baie, umerase… lol! Zici ca era lista de inventar al unui magazin cu toate produsele la 3 lei. Cred ca le mai am prin mail, ca dovada!
    Pana in 89, femeia isi stia lungul nasului. Nu dorea si nici nu-i placea sa fie egala barbatului. S-a distrus dracului generatia asta! Toate vor sa demonstreze ceva. Toate vor sa conduca, sa fie lideri, sa castige multi, multi bani. Pentru asta, trag ca vacile, sa nu spun boii, la jug. Au devenit stresate, apasate, urate, robotizate. Au telefoane Blackberry si sunt disponibile oricand, oriunde. Daca le suna din Israel, ies din sala de teatru pe hol si vorbesc o jumatate de ora. Revin apoi si te intreaba ce s-a mai intamplat.
    Barbatul, si asta, devine, pe zi ce trece, un labagiu nefericit. Un batut de soarta, pierdut in zile si in vremuri, neadaptat si inadaptabil la societate, un imatur, o femeie a anilor 80. Isi petrece ore intregi pe laptop, in retele, cu jocuri de rahat, de strategii sau fotbal pe Play Station. Uita de femeie, uita de el, uita de tot.
    Schimbul asta de sexe, mult mai vizibil in Occident si, cu precadere, in lumea catolica in care Iisus este pistol cu apa pe langa Fecioara si, in consecinta, femeia ocupa un loc important in familie prin componentele ei, mama, sotie, fiica, sora, isi face simtita prezenta din ce in ce mai pregnant si in societatea romaneasca, desi nu pe linie religioasa, incat, in maxim 10-20 de ani, ne vom intreba cu totii: la ce bun casatoria? Care sunt avantajele ei? De ce vrea omul mai mult decat concubinaj? Din cauza preconceptiilor? Din cauza cutumelor? La ce bun daca iti petreci aproximativ 2-3 ore pe zi in cuplu? Banuiesc ca nimeni nu calculeaza timpul in care sforai ca un porc langa ea.
    Primul sarut? Orgoliul unui adolescent. Mersul pe motor? O frica terifianta. Saritura cu coarda? O frica inconstienta. Romania, cand a batut Argentina la Campionatul Mondial? O bucurie imensa. Cand ai luat la facultate? Bucuria unei evadari. Prin urmare, cand ai fost fericit? Niciodata! Nici pe treptele primariei, nici in biserica.
    Multe femei mi-au spus ca au fost „intr-adevar fericite” dupa ce au nascut. Hmm… Ezit sa le creditez, mai ales ca, pentru femeie, fericirea este un cuvant uzual. Sau, daca ar fi sa creditez ideea, folosirea adverbului „intr-adevar” imi certifica faptul ca, pana atunci, nu au fost niciodata fericite. Nici pe treptele primariei, nici in biserica, nici atunci cand s-au indragostit de tine, nicicand…
    Stai pe treptele primariei, pe covorul tau rosu, de ziua ta, cea mai fericita zi in care tu te prefaci ca esti cel mai fericit, lumea din jurul tau se preface ca este fericita si arunca cu orez si flori in tine si nu gandesti nimic. Nu gandesti pentru ca e prea tarziu. E tarziu si pentru tine, si pentru partenera ta de scenariu. Nu ganditi pentru ca sunteti fericiti. Mai tarziu, mult mai tarziu, peste ani, vei incerca sa-ti amintesti momentele de fericire din viata ta si nu vei putea, pentru ca nu stiu cum dracului a fost creata fiinta asta pe pamant, dar asa de bine isi aminteste momentele de tristete, de furie, de rautate, incat te intrebi, in mod logic, daca nu din ele a fost creata.

    WEEKEND RACOROS SI PLIN DE IUBIRE!

    • Iosif 11.08.2017 / 09:51

      @ ALBA CA ZAPADA. O expunere mai pragmatica a realitatii cotidiene în care se deruleaza,functioneaza si in(e)volueaza societatea umana mondiala,nu am întâlnit de când haladuesc pe wp. Genial ! Felicitari!
      Sa FII iubit/a,binecuvântat/a si fericit/a,oricine si oriunde ai FI !
      Week end super,tuturor.

    • Motanul Doctorului Vader 11.08.2017 / 19:23

      Preaslobodă Albă ca Zăpadă, stăpânul meu Domn Doctor, milostiv nouă, îți trimite prin mine vorbă că i-a plăcut ce-ai scris și că ai încercat sa nu fii hicleană. Și dacă ar putea te-ar îndemna la un coniac mare si bun, lăudat să fie!

    • Lotus 11.08.2017 / 20:30

      Albo, în primul rând, uite că se poate să scrii și coerent, și spațiat. În al doilea, mai sus ai descris normalitatea zilelor noastre. Iar una din soluțiile de a ieși din această normalitate este iubirea – cea autentică, nu din obligație, nu din obișnuință, nu din frică. Și tocmai de aceea, dacă iubești (cu adevărat), devii, pentru omul normal, caracterizabil în cuvintele tale de mai sus, nebun. Pentru că iubirea te extrage din această platitudine, din această robotizare, din această viață seacă descrisă de tine, și te face viu. Idee care, de altfel, se află în centrul articolului de față.

    • Marian 11.08.2017 / 21:48

      @ Alba ca Zapada , Fedora ….Beretta M9 Sa-nteleg ca educatia { si aceasta-i tot o cutuma } capatata in acei ” 7 ani de-acasa ” de la parintii dumitale o consideri de rahat ? Pe cale d e consecinta , inclusiv parintii….Sa sti ca intre anii ’70-’80 nu exista inca salariu ” d e baza ” care sa depaseasca 2500-3000 de lei iar cheltuielile…erau cam aceleasi mai ales daca , aia doi aveau si o progenitura sau doua . Luai bani mai multi doar daca munceai pe rupte cate zece sau douasprezece ore plus….DUMINICA altminteri….nu . Desi ma jurasem ca nu-ti voi mai cadea in plasa si sa mai schimb vreo vorba cu dumneata , fac un efort si , incercand sa-mi inving sila iti raspund acum caci …pur si simplu imi este mila d e dumneata . Ai o imagine DEFORMATA asupra barbatilor si femeilor anilor 70-80 , imagine pe care ai capatat-o d e prin filmele alea d e prost gust produse d e Casa pe Productie unde era Corneliu Leu director si regizate de ” geniile regizorale ” romanesti ale acelor ani . De-asemenea ai o parere absolut obtuza pana si-asupra barbatilor si femeilor timpurilor de azi , probabil ca , uitandu-te in oglinda ai vezi pe toti fix ca pe acea imagine virtuala dar inversata aratata d e ….”mirror , mirror on the wall ” . Una peste alta , esti exact ca multi dintre inadaptatii acestor vremuri ce arunca vina eshecului lor ca oameni , asupra oricui doar asupra lor nu , caci niciodata ei nu sant d e vina ci doar…societatea . Daca-ti aduci aminte , in urma cu vreo cateva zile pe cand ne ” duelam ” a intervenit unul ce-avea nick-ul JOINT care , ma intrebat daca am luat niscai cocaina si ….daca n-ar fi cazul sa-mi schimb dealerul . Acum , fara suparare insa te-ntreb eu : ai luat ” oarece ” ? Schimba-ti dealerul caci …are marfa amestecata !

    • Marian 11.08.2017 / 21:49

      @Iosif Bine ma pocaitu’ lu peste , in loc s-o sfatuiesti d e bine , in loc sa-i arati c a greseste tu…o feliciti ?

    • Lotus 11.08.2017 / 22:03

      @dama de ghindă

      Lol. Și m-am gândit la început dacă nu cumva e preluat. Dar din ceva carte. Și, pe măsură ce am continuat lectura, ipoteza unui citat din ce în ce mai lung s-a risipit. Nu mi-a trecut prin căpățână că-i preluat de la Manowar. Adică de pe un blog pe care-l poți găsi în câteva secunde.

    • windwhisperer 13.08.2017 / 01:40

      Wow ,trist ,pragmatically, realist actualitatii de azi ..unele mamici n-au spus press des pruncului,te iubesc …..

  18. Alba ca Zapada 11.08.2017 / 12:10

    Iosif,
    Am vrut sa fiu impartiala si fata de voi si fata de noi.
    Ce se intampla dupa’ true love’?Si da, noi ne amintim de toate relele, furiile,
    etc.
    Pupici Iosif si toate cele bune!
    Weekend placut si tie!
    Weekend racoros si iubire!

    • Marian 11.08.2017 / 21:53

      @Alba ca Zapada …Fedora , Beretta M9 Daca poti relua comentariul…subliniaza rogu-te acele pasaje in care-ti arati impartialitatea .

  19. Iosif 11.08.2017 / 18:17

    Esti tare super “ALBA CA ZAPADA”,iar “cei sapte piticii” îti transmit sapte “pupici !:)

  20. Renata Carageani 12.08.2017 / 05:51

    Lotus, numai limbajul licențios te deranjează?
    Furtișagul e o îndeletnicire onorabilă?
    E chiar atât de greu să pui două părechi de ghilimele și linkul oferit de dama de ghindă pe textul celei care semnează, cu un umor nebun, Albă ca Zăpada, deși ea e galben-maronie, ca excrementele de câine pe trotuar, după ce se topesc zăpezile?
    Îți dai seama ce jenați se simt acei comentatori care i-au înălțat ode, neștiind că laudă o hoață?

    • Motanul Doctorului Vader 12.08.2017 / 07:51

      Exact!

    • Motanul Doctorului Vader 12.08.2017 / 17:37

      Si daca tot au ramas fara obiect, n-ar fi mai bine daca am elimina si odele? Recunosc ca a mea ma face sa ma simt aiurea. Lotus, chiar te rog sa stergi comentariul meu!

    • Lotus 13.08.2017 / 02:56

      @Renata

      După părerea mea, nu-i vorba de un furtișag, că n-a dispărut articolul de pe blogul sursă, ci de o minciună, că și-a atribuit niște merite pe care nu le are. Și tu cam ce crezi, o susțin sau nu? Dar o pedeapsă mai bună decât lăsarea comentariului exact așa cum este el, ca dovadă nemuritoare a faptului că „a uitat să pună ghilimelele”, nu cred să existe. Tu, practic, îmi ceri ca prin editarea comentariului s-o disculp. Nu, lasă să vadă oricine intră aici, acum și pe viitor, acest comentariu. Iar dacă există persoane care o să rămână extaziate în urma citirii lui dar o să treacă ca hipnotizate peste replica damei de ghindă de mai jos și peste discuțiile noastre de aici, atunci puțin îmi pasă ce au de spus acele persoane, deoarece opiniile lor oricum nu contează. Mulțumesc frumos, dar blogul meu – indiferent de cine comentează pe el – nu este scris pentru proști, iar o persoană inteligentă care parcurge șirul comentariilor n-are nevoie de editările pe care le sugerezi tu.

  21. Alba ca Zapada 12.08.2017 / 08:49

    V-am testat perspicacitatea!
    Din cand in cand uit sa pun ghilimelele de rigoare!
    Weekend minunat dragii mei!

    • dama de ghindă 12.08.2017 / 11:01

      Cum s-ar zice: Na-ţi-o frântă că ţi-am dres-o! 😛

    • Renata Carageani 12.08.2017 / 16:04

      Ai tupeu, nu glumă, Duduia Zăpadă! La magazin tot așa faci? Când scapi un pachet de cafea în poșetă, în loc să-l pui în coș și te oprește badea gardul la ieșire, așa-i spui? Că i-ai testat vigilența? Că voiai să vezi dacă urmărește atent monitorul cablat la camerele video sau cască ochii în tavan?

  22. Alba ca Zapada 12.08.2017 / 10:17

    Motanel,
    Spune-i lui Vaderica ca prefer in locul coniacului,Dom Perignon,Cuba Libre si Blue Curacao.Neaparat in ordinea asta!
    Si cred ca doctorila Vaderica e asa un fel de dr.Mengele, asa ca mi-e frica!
    Deci, ma mai gandesc daca sa accept invitatia.
    Tre’sa fac sapaturi in cyber space, dar si aici e o problema, se considera infractiune informatica,ghici , faci vreo cativa anisori buni ptr.distractia asta.

  23. Iosif 12.08.2017 / 16:31

    “ALBA CA ZÄPADA”
    Ignorând frustrarile “piticilor”,necrescuti,nedezvoltati,neajutorati si suparati,pot afirma ca esti o raritate,poate chiar …unica ! 🙂

  24. Camelia 12.08.2017 / 21:08

    Auzi, Lotuse, băgai un ochi pe blogul acelui Manowar de unde Albă ca zăpada aka motanul aka beretta aka ălelalte nickuri a şmanglit articolul, lăsând să creadcă că’s vorbele ei, lui, care i-o fi sexu’, şi mirarea mea fu de ce nu te bagi în acele discuţii de la ultima lui postare, că tu le ai cu astea ce ţin de IT, sunt dintre iubirile tale.

    • Lotus 13.08.2017 / 03:13

      Nu-i citeam blogul. Acum că mi-am amintit de el, poate o să-l bag în reader.

  25. Alba ca Zapada 12.08.2017 / 21:13

    Daca doctorila apeleaza la motanei si alte animale necuvantatoare atunci clar. N-ARE SANGE IN INSTALATIE!
    Acu,’l-a parasit si Craiasa si e-n cautare de aventuri discrete!S-apoi,doctorila te lasi mataluta pacalit de’vulpea cea hicleana’?Cand spui adevaru’si cand o dai in balarii?!
    @Draguta donsoara,
    Nu ai decat sa faci ca trenu’,dar sa stii ca asta nu te face mai breaza decat mine,in comportament,atitudine,vocabular,etc.Imi dau seama ca e un fiasco pe toate planurile,sentimental,dar si profesional.Se vede cu ochiu’liber ca nu mai esti competitivape o plaja din St.Tropez,de Biarittz nici nu poate fi vorba,ca vin din urma fatucile astea de 15-18 ani si adio frisca…
    In alta ordine de idei,te crezi buricul pamantului,cu ce este mai presus o vanzatoare care feliaza mezelurile si cantareste branza si mataluta care vari produsele in traista?Cam pe aici,dr.prescrie reteta si tu executi eliberarea produselor!Ma-nsel eu cumva?
    Bon,referitor la interogatoriul si presiunea exercitata asupra Lotusului,limbaj licentios vs.plagiatul meu(ou si cu otet e putin spus)eu iti spun ca persisti in greseala!Si stii de ce?
    Pana la un punct toate bune si frumoase,va dati dreptate,cadeti la pace si odata te rasucesti si sari la jugulara bietului om!Lotusul mi se pare ok,are opinii de bun simt,sanatoase as zice eu,este corect ,nu mi se pare un escroc sentimental.Probabil in viziunea ta,eu as fi o posibila amenintare in drumul tau spre inima lui.Stai linistita ,Lotus nu este decat un bun amic virtual,ma tolereaza pe blogul lui,iar eu il accept asa cum e.Sper si-mi doresc, sa-si gaseasca pe cineva care sa-l merite cu adevarat!De ce s-ar schimba?Ptr.cine?Merita efortul?Si acum ca ne-am reglat conturile si rautatile au fost de ambele parti,imi permit sa-ti dau cateva ponturi ptr.a tine un ‘el’ langa tine.
    Si ptr,ca eu nu doresc moartea pacatosului,parerea mea e ,ca tu ar trebui sa faci o schimbare,barbatii sunt ca niste copii mai mari,au sensibilitati pe care noi nu ni le putem imagina,au nevoie de atentie,de comunicare,de o ea care sa-i inteleaga,sa-i sustina,sa-i menajeze,o vor cauta pe mama in orice femeie!Cam asta ar fi comportamentul pe care trebuie sa-l avem,sa nu ne apuce mirarea daca-si vor lua campii si vor dezerta din caminul conjugal!Noi suntem mai puternice,noi dam viata,noi trebuie sa stim sa cautam drumul spre sufletul lor,sa-i intrebam daca se simt bine in relatie, sa depistam cauza si sa vedem ce solutii gasim!
    Uite, il rog pe Lotusica sa mareasca ochii,sa te aiba in vedere si sa puna si razele X pe mataluta,tu esti o fata buna,mai le cumpara sarmanilor o merdenea,medicamente,e gospodina,e titrata,hai te rog cupleaza-te cu Ren.Hai ,ca e o partida buna,are casa,are Opel,are umor si nu-i chiar asa de rautatica cum vrea sa para,hai, nu mai sta pe ganduri!
    O seara frumoasa cu multa iubireeeeeeeee!!!!!!!

    • Lotus 13.08.2017 / 03:23

      Dacă are Opel, atunci m-ai convins! Pe de altă parte, o urmărești de ceva timp, de vreme ce o cunoști mai bine ca mine. Dacă m-ai fi întrebat, n-aș fi știut să-ți spun ce mașină are.

      Hateriță de profesie, sau numai cu ea?

    • Renata Carageani 13.08.2017 / 06:10

      Albo, uneori nebunii au farmecul lor, cu condiția să nu fi fost proști când erau sănătoși la cap. Din păcate, nu te califici la categoria asta. 🙂

  26. Camelia 12.08.2017 / 22:01

    Fără îngăduinţa Lotusului, ţi-aş putea răspunde, Albo, că acea de care zici să devină ţinta privirii lui i-ar putea fi mamă, asta dacă l-ar fi făcut în tinereţea cea crudă,atunci când dă colţu’ ierbii ei, şi nici nu cred că Renata vede în tine vreo posibilă ameninaţare, că nicmeni nu’i pe’aci să agaţe cu blogul, cu unele excepţii, fireşte, dar alea nu fac obiectul discuţiei pe’aci, de’aci.
    Îmi place cum te joci pe-aci, ai arenă cât cuprinde dar când e de bătut câmpii, deşi detest orice violenţă contra lor, zic să o facem cu graţie.

    • Lotus 13.08.2017 / 03:33

      Am râs la ultima frază, cu violența asupra câmpilor. 🙂

    • Renata Carageani 13.08.2017 / 06:16

      Camelia, există niște unii/unele – adică tot un fel de oameni, dar mai rudimentari care, după ce își vîră degetuțul în poponeț și-apoi îl bagă în gură, au nevoie să repete experimentul de câteva ori, până se lămuresc că ceea ce tot gustă n-are cum să fie dulceață. 🙂

  27. Renata Carageani 13.08.2017 / 06:28

    Lotus, e blogul tău, faci ce vrei pe el, n-ai decât să încurajezi furtul intelectual sub pretextul că respectivul hoț se face singur de râs…
    Totuși, dacă un participant la discuții te roagă să-i ștergi comentariul, o minimă politețe te-ar obliga s-o faci sau măcar să-i explici de ce nu dai curs rugăminții sale. Altminteri, cel puțin pentru unii dintre cititori, devii nefrecventabil.
    Ah, știu, ție nu-ți pasă decât să-ți ții blogul departe de vulgarități în limbaj. Succes!

    • Lotus 13.08.2017 / 08:09

      Renata, nici măcar nu o cunosc pe persoana din spatele nick-ului Albă ca Zăpada. Din punctul meu de vedere lucrurile sunt clare: indiferent cine e, și-a dat arama pe față. Fapt constatat de toată lumea, poate cu excepția lui Iosif și Marian. Nu înțeleg exact ce vrei de la mine: să pun semnale luminoase la intrarea pe această pagină? Să-i dedic un articol? Poate, dacă avea blog, aș fi făcut-o. Ce-mi ceri tu este ca eu să certific o chestie deja clară, evidentă și bătută în cuie. E ca și cum eu ți-aș spune să-ți iei certificat de căsătorie de la notar, ca să știe toată lumea că ești într-o relație cu X, că fără el de fapt relația ta nu există. Iar în cazul unui refuz te-aș acuza că vrei să dărâmi ideea de familie.

      În ce mod încurajez plagiatul? Prin faptul că nu-i dau IP-ul la poliție? Că nu încerc să-i aflu adresa și s-o aștept la colț de bloc și ceas de seară, cu o bâtă în mână? Ce vrei tu să fac, concret? Am luat notă de comentariul Albei și asta a contribuit la impresia generală pe care o am despre ea. N-a fost nevoie să-mi atragi tu atenția pentru asta. Presupun că toată lumea a tras niște concluzii cu privire la acest personaj. Altfel, nu toți sunt obligați să reacționeze în felul tău, iar eu m-am justificat mai mult decât trebuia. Problema la tine nu-i că n-ai înțelege ce-ți zic, ci că nu mă crezi și mă bănuiești de intenții neonorabile.

    • Renata Carageani 13.08.2017 / 08:53

      Băăăi, motanul doctorului Vader te-a rugat să-i ștergi propriul comentariu cu aprecieri la fătuca albă ca zăpada și proastă ca noaptea, nu ți-a zis să-i ștergi ei comentariul! Pe ea las-o, că-i o raritate, nu ne mai întâlnim noi cu așa bunăciune. 🙂
      Până la urmă, ceva bun tot a făcut, l-a popularizat pe Manowar.

    • Lotus 13.08.2017 / 09:19

      N-am nici cea mai mică intenție să-i șterg comentariul. Observă te rog că și eu am scris un comentariu apreciativ la adresa Albei, înainte s-o expună dama de ghindă, comentariu pe care de asemenea n-am nici cea mai mică intenție să-l șterg. Voi aveți niște opinii foarte interesante cu privire la ștersul și editatul comentariilor.

    • dama de ghindă 13.08.2017 / 14:30

      Lotus, e blogul tău şi scrii despre ce vrei, îi gestionezi comentariile cum vrei.
      Dar, după ce ai scris un articol în care ai simţit nevoia să explici că nu admiţi vulgarităţi în comentarii, mai multe articole în care reiei dezbateri de pe blogul lui Cudi & Ketherius sau de pe al Renatei şi, cireaşa de pe tort, articolul ăsta, în care te legi de un comentariu al lui Cudi, de pe propriul ei blog, pentru simplul motiv că nu aveţi aceleaşi preferinţe, dacă nu scrii şi un articol în care să înfierezi comentariile plagiate, ca minunea cu care te-a blagoslovit alba-neagra & comp., e greu să nu se tragă concluzia că plagiatul nu te deranjează, că îl consideri o bagatelă.

      Degeaba iei atitudine sancţionând lipsa spiritualităţii, sclavia mascată şi alte chestii în raport cu care articolele tale oricum sunt o luptă cu morile de vânt, dacă nu faci nimic tocmai acolo unde poţi lua măsuri concrete, adică în privinţa indivizilor care-şi plasează pe blogul tău, cu o nonşalanţă sfidătoare, comentariile plagiate (care duhnesc de la un parsec a furt, fiindcă se potrivesc ca nuca-n perete printre restul intervenţiilor incoerente şi/sau aberante ale aceleiaşi persoane).

    • Lotus 13.08.2017 / 19:27

      @dama de ghindă

      Unu, comentariul tău îmi amintește de Voiculescu, care, la o emisiune a lui Andrei Gheorghe, a întrebat, referindu-se la intelectualii care-l susțineau atunci pe Băsescu (citez din memorie): „Ce au făcut acești intelectuali pentru România? Uite, eu am făcut o fabrică, am creat locuri de muncă etc”. Sau de Ceaușescu, care spunea că arta trebuie să aibă un mesaj educativ, gen. Asta legat de faptul că blogul meu s-ar lupta cu morile de vânt dar ar evita să abordeze problemele stringente, la ordinea zilei, cum ar fi plagiatul.

      Doi, plagiatul nu-i o invenție de dată recentă. N-a început o dată cu comentariul Albei de la mine și n-o să se termine cu el. Nu văd de ce ar trebui să-l abordez acum și pe acest blog, pentru că așa consideri tu.

      Trei, mare parte din articolele dedicate lui Cudi și Ketherius ar fi fost comentarii pe blogul lor, dacă n-aș fi primit ban acolo.

      Patru, nu mă interesează ce concluzii trag alții despre mine. Dar îți pot spune atât: în momentul în care scrii ceva pentru ca lumea să nu tragă o anumită concluzie nu mai meriți să fii citit.

      Cinci, vezi ultima replică acordată Renatei.

    • Lotus 13.08.2017 / 19:46

      @dama de ghindă

      Dintre un comentator al cărui unic comentariu coerent este plagiat și un plagiator care permanent comentează cu cap și coadă, tu pe care l-ai băga în seamă? Nu-mi vine să cred că discutăm încă despre ce ar trebui făcut în cazul Albei.

    • dama de ghindă 13.08.2017 / 20:57

      Lotus, n-am zis nici că TREBUIE să scrii despre comentariul ăla, nici că VREAU eu să scrii despre el. Am spus doar ce concluzii se pot trage dacă treci cu nepăsare peste faza în cauză.
      Dacă nu te interesează ce concluzii trag alţii despre tine, nu-i bai. Puteai să-mi răspunzi rezumându-te la asta. 😛

      Cât despre Cudi şi Ketherius, scriai articole pornind de la ale lor şi înainte de a te bana. Aşa cum scrii acum pe marginea articolelor Renatei, care nu te-a banat.
      Apropo, cu toate că nu-ţi pasă de concluzii trag alţii, ţin să-ţi atrag atenţia că încăpăţânarea cu care continui să gravitezi în jurul cuiva care te-a banat are ceva de-a dreptul patetic. Pare un soi de răzbunare – dacă voi nu mă vreţi, eu vreau să vă toc mărunt, să contrazic tot ce spuneţi,

    • dama de ghindă 13.08.2017 / 21:25

      Erată – “patetic” nu e cuvântul potrivit. “Jalnic” trebuia să spun.

    • Lotus 13.08.2017 / 23:35

      @dama de ghindă

      Păi dacă nu mă vor, să mă ignore. Articolul acesta nu-i despre cum iarăși Cudi se înșală, ci despre cum îndrăgostitul este un nebun. Dacă aș fi văzut comentariul lui Cudi pe alt blog, unde prin blog înțelegem unul autentic, nu scris de Petcu, pe acela l-aș fi discutat. Se face că la Cudi și la Renata intru cel mai des, așa că de acolo-mi vine mai nou inspirația. De cine vrei să scriu? Am scris și de Dama cu camelii, dar acum nu mai are secrete. Cudi este vindecabilă. 🙂

  28. Renata Carageani 13.08.2017 / 08:44

    Despre sintagma „te iubesc ca un nebun”, dacă aș citi-o într-o proză? Păi, am citit-o cu toții, în scrisorica de amor a lui Rică Venturiano: “sunt nebun de amor, fruntea mea îmi arde, tîmplele-mi se bat, sufer peste poate, parcă sunt turbat.” 🙂
    Cum ți-am mai spus și-n alte dăți, limbajul unui personaj îl caracterizează. Caragiale știe, ca orice magistru al scrisului, ce cuvinte să-i pună în gură, ca să priceapă cititorul că avem de-a face cu un tânăr superficial, afectat, semidoct, fante de mahala.
    Prin urmare, în versuri, în proză, în scris sau oral, expresia „te iubesc ca un nebun” îmi spune că am de-a face cu un tip modest mobilat la mansardă, cu vocabular precar, îndopat cu subcultură și telenovele, pe scurt, un manelizat, un vai-de-viața-lui, unul care, până și expresia asta, cu „viața lui”, o folosește stâlcit, e genul care zice: „vai viața lui”, ca orice meltean care se respectă.

    Da, n-am nimic cu cei care adoră jelaniile cântate, nearticulate și incoerente muzical. Gusturile nu se discută. Există, însă, piese aparent monotone, ca cea pe care ți-a trimis-o Camelia, care știu să facă din monotonie o tensiune artistică. Un exemplu e acest Song for Zula care mi-a plăcut.
    Și îmi mai place, la nebunie, Snow Patrol – If I lay here, pe care aș asculta-o în buclă.
    Și e tot de dragoste, dar fără ca un lup, ca un turbat și alte tâmpenii. 🙂

  29. Renata Carageani 13.08.2017 / 12:47

    Lotus, nimeni nu cunoaște pe nimeni în virtual. Excepție fac cei care s-au întâlnit în real, la un suc, și, măcar 50 de minute au lăsat dracului telefonul în poșetă/buzunar, pe post de telefon, dacă mă sună mama să răspund, dar nu mă uit pe fesbuc, fiindcă beau un suc cu omul acesta, în carne și oase.
    În virtual fiecare om e UN SCRIS și nu trebuie să-l reclami la poliția din REAL fiindcă a furat în VIRTUAL. Trebuie să-l amendezi în domeniul în care a acționat. Ca să priceapă.
    Dar tu încurci mediile, confunzi situațiile, în fine, ce e în capul tău, acela coordonat de DUMNZEU E SUS ȘI VEDE, haos se numește. Un haos blând, firește, fiiindcă tu nu muști din viață decât vârfurile de informație.

    • Lotus 13.08.2017 / 19:16

      Nici cu Cudi nu m-am văzut în offline, dar știu cum o cheamă, cu ce se ocupă și pe unde-și duce veacul. Și cred că mai mult decât a lăsat să se înțeleagă din postările de pe blog. Deci s-ar putea spune că o cunosc pe persoana din spatele acestui nick, chiar dacă n-am băut nici un suc împreună. Despre Alba nu știu nimic, altceva decât că universul ei gravitează în jurul tău, de vreme ce nu uită să te menționeze la fiecare comentariu, cu o perseverență demnă de o cauză mai bună. Probabil de la tine m-am pricopsit cu ea.

      De acord că acțiunile din virtual trebuie amendate în virtual. Dar cam ce amendă ai tu în minte? Banarea, de exemplu, este atât o greșeală de principiu, cât și o decizie cât se poate de impractică. Probabil banul tău a adus-o la mine pe blog. Soluția corectă este ignorarea, expunerea sau ridiculizarea. Ultimele dacă chiar vrei să pedepsești pe cineva. Constat că pentru tine Alba are o greutate mult mai mare decât pentru mine. Că este, adică, cineva, care merită băgat în seamnă și amendat. Eventual într-un articol separat. Pentru mine este doar o colecție de nick-uri permutabile. Dacă un om începe să lanseze zvonuri false despre mine sau familia mea, o să-l întreb ce avem de împărțit. Dacă mă mușcă un țânțar, n-o să-mi fac o datorie sacră din a căuta locul unde se ascunde. Tu pari să-i acorzi Albei o importanță mult mai mare decât mine. Ți-am zis, dacă ar fi avut blog, s-ar fi justificat să-i dedic un articol. Așa, nu are sens. Dar dacă dorești, ești liberă să-l scrii tu, doar ai și tu blog. Sau lumea nu trebuie criticată decât dacă se dă în stambă în ograda ta?

  30. NINA RICCI 13.08.2017 / 13:50

    @Camelia,Ren,
    Atata vreme cat donsoara isi da pe blogul personal telefonul si adresa locului de munca ,asta spune multe despre disperarea in care este.O face ca o vaduva in cautare de aventuri discrete.S-apoi ai spus ca Ren i-ar putea fi mama,perfect adevarat,cu precizarea ca unele isi cauta ‘gerovitalul’ acu’ la menopauza.Si, stii ce se spune despre gaina batrana si morcoviorul tanar,iese o ciorbicaaaaaa!!!Wow!
    Ideea este, ca atunci cand spui ca-n 2006,Lotusica era prea tanar,ptr.armata si aici ne dezvaluie donsoara intentia ei de a afla varsta floricicai.Pe altu’il interesa daca-i bucurestean,nu stiu daca si-a schimbat optiunile,in lipsa ‘pitarmositei’,dar…
    Donsoara, pariez ca floricica are 34-35 de ani, nu mai mult,are o relatie oficiala in curs de oficializare,a si are 3 copii in inventar!
    Mai ramane sa faci tu pe cainele politist COSTELsi celalaltu’pe locotenentul CAPSUNA in batalia aflarii identitatii floricicai.La modul profesionist,fireste.
    @Lotus,
    Nu sunt haterita,pur si simplu am o super memorie si retin ce citesc.In alta ordine de idei ,daca tot ai de gand sa vii cu bata la ceas de seara ,sa ma sperii doar , NU SA MA OMORI!Si esti invitatul meu sa- mi reclami IP-ul la politie,sa ai un motiv plauzibil,ce Dumnezeu ori suntem profesionisti,ori nu suntem!
    Si daca vrei sa-i faci pe plac ,sterge-mi postarile,doar mi-am dat ‘arama pe fata’.Acu’stie lumea ce nemernica si ce jigodie sunt!Pai, nu?Interesant ar fi ,cine arunca primul cu piatra,cine se crede fara de prihana!
    O minivacanta de exceptie,cu racoare si mai ales cu iubire(poate fi si ptr aproapele)
    P.S.Si mie imi plac OPEL VECTRA SI INSIGNIA! Deci, are sanse donsoara ,daca ai bifat OPELUL! Esti pe drumul cel bun!

  31. Renata Carageani 13.08.2017 / 20:21

    Eu n-am banat pe nimeni, niciodată.

    Se pare că e cum zice dama de ghindă. Faci mare caz de limbajul licențios, dar nițică șmangleală e ok. Nu-ți strică fengșuiul!
    Poate în viața reală, când vezi un șuț cotrobăind în geanta unei femei, în troleibuz, te faci că te uitai pe geam. Ești din categoria nu mă bag, nu m-amestec, nu e treaba mea.
    Poate, dacă manglitorul poartă o cruciuliță la gât sau are un tatuaj cu Gizăs îți devine oarecum simpatic. Îi găsești și scuze. Fură că e nevoiaș. N-a zis Isus că, dacă ai două cămăși, să dai una celui care n-are? Probabil că există o grămadă de oameni care-și păstrează ambele cămăși, din cauză de ego. 🙂 Atunci, hoțul nu e altceva decât unealta lui Dumnezeu care împarte el cămășile,cum se cuvine.
    Lotus, tu realizezi cât de tinicheloase îți sunt principiile? Cum joci la două capete și ai dublu standard?
    Mă, dacă ție îți place să te trezești dimineața cu pielea ca o conopidă din cauza țânțarilor, că tu nu omori vietăți, că și țânțarii sunt creația Domnului, e fix problema ta. Noi, ăștia mai spurcați la gură, mai fumători, mai mâncători de ceafă și de mici cu moștar, îi cam stârpim pe țânțari. Și, dacă vedem un hoț de portofele în tramvai, îi f… îi troznim una după ceafă sau măcar alertăm călătorii mai vânjoși ca noi.

    Poate o să scriu un text în Gară despre impotenții mintali care uită să pună ghilimele ca să pară mai deștepți decât i-a fătat mama lor, din greșeală.

    • Lotus 13.08.2017 / 23:23

      Speculațiile tale nu mă interesează deloc. Iar chestia cu țânțarul era legată de importanța pe care i-o acorzi unui țânțar care te-a pișcat.

  32. Camelia 13.08.2017 / 20:21

    Da’ pe mine, dragule, nu tot aşa mă ştii, întrebare, cum mă cheamă, ce fac, ce dreg când nu sunt în vacanţă, care mi-e oraşul, care mi’s neputinţele, alea cronice, asta despre fiinţa cu dizabilităţi tehnice care sunt, care fiinţă, de fiecare dată când a avut vreo nevoie sau vreo nelămurire a dat fuga la Lotus, în virtual, şi Lotus n-a fost vreodată să nu îi dea o mână de ajutor, îndrumând-o cu răbdare în toate cele.
    Asta pentru a şti lumea ce băiat de treabă e Lotus.

    Cât despre chestia cu hoţii de cuvinte, nu mai prididesc pe facebook cu de’al de-astea, inse care, pentru a-şi spori numărul admiratorilor, iau pe ruptelea cuvinte de aiurea dându-le drept ale lor, întru uimirea generală, că lumile cad în admiraţie cât sunt de lungi când dau peste eve cu spirit, că doar seducţia stă în spirit, nu?

    Şi’s multe care copiază de pe bloguri fragmente întregi, lăsând să se înţeleagă că ele’s alea cu duhul cuvintelor, şi’s pe urmele câtorva, alea care au mai rămas, că nişte dintre ele mi-au dat block.

    Şi mi-a zis una că şi ce dacă, ea poa’ să facă ce vrea, că’i internet şi acilea e dezlegare la toate cele, dar n’ai vrea să ştii ce i-am răspuns, ca un smerit filolog ce sunt, unul înfuriat atunci, la vremea cu pricina.

    • Lotus 13.08.2017 / 23:26

      Tu, în locul meu, ai fi scris un articol pentru cazul de față?

  33. Camelia 13.08.2017 / 20:24

    Şi’n încheiere, toţi iubesc ca nişte nebuni, măh, da’ numai până data viitoare.

    • Renata Carageani 13.08.2017 / 21:05

      Camelia, clipul ăsta e pentru mine! 🙂 Mulțumesc frumos!

    • Lotus 13.08.2017 / 23:55

      Cred că mi-ai mai pus o dată piesa asta. E faină, relaxantă, dar nu mă dă pe spate, să zic așa. A dat-o pe Renata, și mă bucur că lucrurile au fost așa. 🙂

  34. Camelia 13.08.2017 / 21:31

    Ehei, Renata, cred că multora dintre noi li se potriveşte, da’ asta e, nimeni nu poate face din dragoste anticipare sigură, asta cu teiubescul e un cuvânt definitiv prin care suntem trecători mai devreme sau mai târziu, de obicei întâmplându-li-se mai devreme ălora cu suflet de dezertor.

  35. Camelia 13.08.2017 / 21:41

    Nina cea Ricci, când am zis că Renata i-ar putea fi mamă, ar fi trebuit să înţelegi că nicidecum nu l-ar privi pe Lotus ca pe o fiinţă sexuală, chie nu ştiu de unde şi până unde asta ţi-e concluzia în rezumat, că ar fi în căutare de aventuri, una peste alta, Lotus n-a ascuns nimănui dintre cei cu care a schimbat între patru ochi cuvinte de-a lungul timpului anii pe care îi are, aşa se face că unii îi ştiu şi vârsta, şi numele, şi oraşul în care vieţuieşte, nu cred că face un secret din asta, doar că a ales să nu le urle în gura mare, le ţine într-o intimitate protectoare, şi foarte bine face. Dacă Renata a ales să facă nişte chestii cunoscute despre ea, a avut motive, dar motivul pentru care a făcut-o mă îndoiesc sincer că e cel pomenit de tine.
    Iar tu ai savoarea ta pe acest blog, ai felul tău neîndoios unic, rămâi la el şi nu căuta să fii ceea ce nu te poţi (şi) face.

  36. Camelia 13.08.2017 / 21:45

    Şi încă o melodie, şi mă duc.

Comentezi?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s