Lucruri pe care nu le poți demonstra


Întâlnim, pe lumea asta, o serie de lucruri pe care nu le putem demonstra. Printre ele:

1. Existența lui Dumnezeu

Faptul că Dumnezeu nu poate fi revelat tuturor este în perfect acord cu esența scripturilor. Pentru că dacă într-o lume atât de întunecată și dezaxată cum este aceasta Dumnezeu ar putea fi demonstrat fără putință de tăgadă, înseamnă că s-ar încălca liberul arbitru al majorității oamenilor din prezent, care ar fi oarecum constrânși de știință să creadă în El. Totuși, faptul că nu-l putem demonstra nu ne taie accesul la El, deoarece nu de teoreme se spune că are Dumnezeu nevoie, ci de credință. Iar peste secole și secole, când știința eminamente spirituală a viitorului va pleca de la axioma existenței lui Dumnezeu, oamenii de atunci vor privi în urmă cu admirație la cei care în vremurile noastre credeau fără să aibă dovezi clare.

2. Iubirea dintre două ființe

Eleanor Arroway, personaj din filmul Contact (regizat de Robert Zemeckis, mai cunoscut probabil pentru Naufragiatul), este un om de știință care nu crede în Dumnezeu pentru că nu are dovezi despre existența lui. Adică exact tipologia descrisă la punctul anterior. Și cum opușii se atrag, Eleanor este îndrăgostită de un teolog, consilier spiritual la Casa Albă. Cei doi au un dialog foarte interesant și, aș zice eu, elocvent pentru subiectul nostru de față. Dar mai bine vă las să-l urmăriți singuri:

3. Intenția cu care ai realizat o anumită acțiune

Putem realiza o aceeași acțiune dintr-un număr de varii motive. La exterior, acțiunea este aceeași. Dar scopul în care am realizat-o nu poate fi demonstrat. Așa că, dacă nu e o acțiune clară, care să vorbească de la sine, fiecare va putea interpreta motivațiile noastre într-un anumit fel, fără ca noi să ne putem justifica. Un mincinos va fi convins că voiam să inducem pe cineva în eroare, un tip sincer va crede că am fost onești. Urarea noastră de bine va fi primită cu căldură de un suflet curat și cu reținere de un suflet schimonosit, care va vedea în cuvintele noastre directe felurite aluzii și jigniri meșteșugite. Și așa mai departe. În general, nu vom putea demonstra altora că noi simțim sau gândim la un moment dat într-un anumit fel.

meditatie

Exemplele ar putea continua, dar deja se prefigurează un tipar. Lumea în care trăim se desfășoară pe două coordonate: una exterioară, fizică, concretă, măsurabilă și alta interioară, spirituală, abstractă, eluzivă. Lucrurile din prima categorie constituie domeniul științei și pot fi observate obiectiv, cercetate, măsurate. Lucrurile din a doua categorie fac domeniul sufletului și nu pot fi demonstrate sau măsurate. Iar una din greșelile pe care oamenii le fac este să confunde aceste două planuri. Greșeala credinciosului dogmatic, de exemplu, este să judece realitatea obiectivă prin prisma unor indicații religioase care țin de lumea spiritului. Astfel, Împărăția lui Dumnezeu se transformă, dintr-un regat al libertății interioare, într-un stat fizic de pe hartă. Astfel se pornesc războaie în numele lui Iisus. Astfel apare termenul de „cruciadă sfântă”. Și astfel moare credinciosul la volan, pentru că nu acordă suficientă importanță regulilor de circulație, convins că beneficiază de protecția divină. Iar greșeala omului de știință limitat este să abordeze domeniul spiritualității folosindu-se de instrumentele pe care i le pune la dispoziție știința. Astfel, realitatea lui Dumnezeu devine, dintr-un subiect al credinței, un obiect de studiu științific. Și astfel se ajunge la concluzia că El, Dumnezeu, nu există (deoarece nu poate fi probat). Astfel, mitul căderii din rai, o povestire profund simbolică, devine pentru istoricului opac spiritual o relatare stupidă, mărturie a unui Dumnezeu lipsit de compasiune. Și astfel îndemnul „crede și nu cerceta” devine, în mintea gânditorului superficial, o dovadă irefutabilă a faptului că textul biblic nu are alt scop decât manipularea maselor.

Soluția, exprimată foarte frumos chiar de Iisus, este să dăm Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu. Pentru că cele două realități sunt diferite și nu se întrepărtrund. Sau, în orice caz, nu așa cum ne închipuim noi.

Advertisements

30 thoughts on “Lucruri pe care nu le poți demonstra

  1. Camelia 08.08.2017 / 01:01

    Credincioşi mai mult sau mai puţin, prin convingere, agnostici mai mult sau mai puţin, prin dispoziţii temperamentale, liber cugetători cu deliberări de contradictoriu, atitudini contrarii şi mult dispreţ, trufie faţă de dumnezeul multora, una împinsă până la nepăsare, setea de divin a unora, lipsa unei mărturii sigure a existenţei acestui divin, într-o lume rezumată în incertitudine şi a goanei după certitudini, ceea ce nu cunoşti nu înseamnă că nu există, orice inexistenţă, în clipa în care vorbeşti de ea,devine existenţă, fiinţele nereligioase nu cred, ateii spun că nu există Dumnezeu, doar pentru că nu vedem ceva nu înseamnă că nu există, fireşte, ne putem îndoi de Dumnezeu aşa cum ne putem îndoi de toate, îndoiala e o mare provocare, Dumnezeul, cel pe care, dacă vrei să îl găseşti, e nevoie să îl cauţi necontenit, imaginea divinităţii nu cred că e cu putinţă de cunoscut prin nişte categorii afirmative.

    Mintea şi simţurile noastre ne folosesc, dar nu ne revelează un adevăr, ca lucru în sine, ăla la care participăm, transpersonal, adevărul, acest mister sacru, asta despre divinitate, nemurire şi mântuire şi libertatea de a fi om, în fond şi la urma urmei, e despre cunoaştere, cea care se înfăptuieşte ad majorem Dei gloriam.

  2. Camelia 08.08.2017 / 01:04

    PS. Dumnezeul nu este vreun fuhrer, bre, nici vreun păstor nemilos, asta despre zisul ăla cu lipsa de compasiune.

  3. Camelia 08.08.2017 / 01:08

    Iar despre sinteza opuşilor, or fi contrastele incitante, sfârşesc însă prin a ne obosi într-un final, mai devreme sau mai târziu, de obicei asta întâmplându-se mai devreme. Iubirea, oricum, nu are nevoie de demonstraţii, că n’are nimic de dovedit nimănui, e chestia aia care se vrea doar pe sine dintr-un el şi o ea.

    • Lotus 08.08.2017 / 05:38

      Partea cu iubirea, că n-are nevoie de demonstrații, o înțelege tot omul. Dacă ar înțelege și partea cu Dumnezeu, respectiv că nici credința nu are nevoie de demonstrații, ar fi minunat.

    • Marian 08.08.2017 / 19:08

      @Iosif Matricea , matricea ….ADN-ul Iosife , nu omul in sine ! DUMNEZEU NU EXISTA ASA CUM SCRIU CARTILE DUMITALE DESPRE EL , DEOARECE ESTE VORBA DESPRE MAI MULTI ” ZEI ” , NU DESPRE UNUL SINGUR . Citeste mai atent Genza de fapt , fara suparare : RESTUDIAZA-O .

  4. Marian 08.08.2017 / 19:03

    Bine dar…Dumnezeu { asa cum am fost obisnuiti sa-l percepem } ESTE LIPSIT DE COMPASIUNE !!! Imi pare rau sa-ti spun dar…ESTE FAPT DEMONSTRAT CA…A EXISTAT SI EXISTA O FORTA care , pentru ca trebuia s a poarte un nume , a fost numita DUMNEZEU insa FORTA , aia nu poate avea simpatii si antipatii , aia-i FORTA pur si simplu ! Ai mare curaj in abordarea acestui subiect si , te anunt cu placere ca….mi-a mers la inima : RESPECT !

    • Lotus 08.08.2017 / 22:05

      Nu știu cât de demonstrată este această forță, dar hai să zicem așa: să presupunem că tu îți construiești o casă. Trasezi un plan pe hârtie, cumperi materialele și te apuci s-o clădești. După ce o termini, un om de știință va putea deduce că la baza acelei case se află o forță conștientă, deoarece nu se poate să fi apărut așa, din senin, o asemenea construcție sofisticată. E clar că în spatele ei se află o forță conștientă, cineva a zidit-o, nu a apărut din întâmplare, cu subsol, parter și etaj. Dar faptul că la baza casei se află o forță nu înseamnă că TU, cel care ai clădit casa, EȘTI LIPSIT DE CMPASIUNE! Sigur, forța musculară cu care ai așezat cărămidă peste cărămidă este lipsită de compasiune, că-i o simplă forță, dar TU, cel care ai angrenat această forță musculară, iubești și ești compasiv.

      Noa, gândește-te acum că Universul este o casă gigantică. La baza lui se află o forță, care l-a construit. Poate că forța respectivă este lipsită de compasiune, dar de unde știi că forța respectivă nu este doar o forță de care dispune Creatorul, adică Dumnezeu, și că acest creator nu este iubitor și compasiv? La fel cum forța musculară care a ridicat casa ta este doar o forță de care dispui tu, iar tu EȘTI iubitor și compasiv?

    • Marian 09.08.2017 / 00:16

      Imi pare rau s-o spun dar…faci o regretabila confuzie . Exemplul dat , cel cu , constructia acelei case { adventistii au ca exemplu o chestie cu…o lada , o cutie , oricum ceva asemanator } este foarte corect …pana la lipsa compasiunii . La constructia a ceva pentru tine sau pentru cineva drag , la constructia a orice , pui intotdeauna si PASIUNE in afara de munca fizica insa , de aici si pana la a crapa de grija viitorului acelei ” constructii ” este cale lunga . O faci cat mai solid posibil si…pace buna ! Sunt mai mult decat de acord ca Universul este o ” casa gigantica ” alcatuita insa { am aflat si noi …de curand } din multe alte ” case ” si mai mult , supralicitez si spun { citand pe altii inaintea mea } ca , exista UNIVERSURI nu doar , univers . Ezechil de exemplu , spunea la un moment dat ca a vazut ” lumi ” nu doar o lume reprezentand acest univers . Este foarte a devarat ca “forta musculara care a ridicat casa ” este doar forta musculara de care am dispus ATUNCI cand am ridicat casa insa , de aici si pana la a o iubi , mai ales ca stiu ca singura certitudine d e pe aceasta lume este moartea …. chiar nu , caci nu voi lua NIMIC cu mine ” dincolo ” voi fi doar eu si cu mine ! Ti-am spus : este un subiect mai mult decat incitant , imi place si , ce pot face altceva decat ….. sa te felicit pentru postare !?!

    • Lotus 09.08.2017 / 00:22

      Nu a zis nimeni că îți iubești casa. Dar cel puțin îți iubești familia, nu? Să zicem că ai făcut casa pentru ca copiii tăi să locuiască în ea, deci ai făcut-o din iubire pentru copii.

      În mod similar, Dumnezeu poate că a făcut această casă gigantică, numită Univers, din iubire pentru noi, copiii lui, care îl populăm.

  5. Iosif 08.08.2017 / 19:31

    @Marian.”Zeii” tai sunt pitici supusi,controlati si dirijati de Dumnezeul UNIC,atotputernic,atemporal,aceasta energie generatoare de Lumina libera,superba,inteligenta,paradoxala,care a creat si creaza în continuare totul din nimic…:)

    • Marian 08.08.2017 / 21:19

      @Iosif Nu-s ” dumnezeii mei ” Iosife , sant DUMNEZEII NOSTRII , AI TUTUROR , ca-ti place sau nu ! De ce esti ma al dracului si nu recunosti ca acesta-i adevarul ? Da , ai dreptate : LUMINA , FLUXUL DE ELECTRONI dar , oricum ai intoarce-o…asta nu-nsemneaza nci DUMNEZEUL UNIC si nici…DUMNEZEI mai pitici , supusi , controlati . Ca acei Dumnezei mai mici aveau un sef…asta-i altceva , si-i normal caci altminteri , anarhia ar fi fost prima forma de exprimare a acelor Dumnezei mai…..mici . Frate , una-i credinta { nu-i rea , nu-i blamez pe cei credinciosi } si alta , cu totul alta habotnicia !?!

  6. Iosif 08.08.2017 / 21:54

    Esti un simpatic omule,oricare ar fi scopul comentariilor tale irelevante ,subiective. 🙂

    • Marian 09.08.2017 / 00:25

      @Iosif Daca-ti sunt simpatic faptul ca , comentariile mele sant irelevante , subiective chiar este …. irelevant . ” Scopul ” lor pai…simplu : ma simt atras de inteligenta unora mai cu doxa in mintea capului decat mine si ca atare , incerc sa invat de la ei cate ceva ce-mi pare interesant d e retinut , eventual ceva care sa-mi foloseasca in scurtul timp ce mi-a ramas de haladuit pe aceasta planeta . Iti pare extrem d e complicat ? Unul dintre aia cu “doxa in mintea capului ” , esti inclusiv dumneata Iosif insa…sa nu ti-o iei in cap mai ales ca , pleci maine poimaine la Strassbourg 😉 .

  7. Iosif 09.08.2017 / 09:13

    Esti un ‘microunivers’ interesant,ce merita studiat.Cauta si cerceteaza în profunzimea întunericului din propriu-ti Suflet,cine stie,poate vei descoperi ‘comoara ascunsa’ si vei deveni parte din cei mai bogati oameni de pe Terra… 🙂

    • Marian 09.08.2017 / 18:46

      @Iosif Inca n-am auzit d e vreun singur om pe Terra care sa poata trai doar din bogatia sufletului . Cat despre ” comori ascunse ” …. le las in seama Dracului , ca ala-i mai amarastean si decat mine si decat dumneata , mai ales ca ala saracu nu pleaca nicaieri in vara asta …asa ca dumneata 😉 !

    • Iosif 11.08.2017 / 09:29

      Înseamna ca n-ai citit Cartea Cartilor,draga Marian… 🙂

  8. Renata Carageani 10.08.2017 / 10:09

    Lotus, degeaba ai pus videoclipul din contact, că e restricționat pe alte site-uri. Totuși, cred că e vorba despre dialogul
    El: ți-ai iubit tatăl?
    Ea: Da.
    El: Dovedește-o!

    Analogia e falsă. Nu poți dovedi existența lui Dumnezeu în nici un fel. Dar poți dovedi că ți-ai iubit tatăl, chiar dacă e mort de 20 de ani, când tu aveai doar 9 ani. Mărturiile celor care te-au cunoscut, pe când el trăia. Inventarierea amintirilor(obiecte, fotografii) pe care le-ai păstrat de la el. „Investigația” unui psiholog în mintea ta, și nu neapărat pe tema asta. Deci, poți dovedi, chiar dacă nu în clipa discuției.
    Poate mai greu e să dovedești că-ți plac merele, decât că ai iubit pe cineva.
    La fel și cu motivul/intenția care a stat la baza unei acțiuni. Sunt nenumărate modalități chimice (substanțe), fizice (tortura), psihologice (de la simpla chestionare făcută de un specialist până la hipnoză) prin care se devoalează adevăratul motiv.
    Așa că lucrurile pe care nu le poți dovedi în demonstrația ta e unul singur: existența sau nonexistența lui Dumnezeu. Cel puțin deocamdată.

    • Lotus 10.08.2017 / 12:06

      E restricționat, într-adevăr, dar dacă dai click pe titlul lui sau pe linkul din mesajul de eroare, ajungi pe YouTube, unde-l poți vedea. Uită-te, că-i frumos. Ți-am pus și link direct aici.

      Le iei prea matematic, prea ad-literam. Și oricum, nu poți dovedi ceva ce ține de partea interioară a ființei tale, de suflet. Poate că ai păstrat pozele cu părinții din inerție. Poate că grija și afecțiunea pe care le-ai arătat-o în timpul vieții era născută din dorința de a te pune moștenitor. Poate că atenția pe care i-o acorzi soției se datorează faptului că tu ești profesor iar tatăl ei ministru. Orice gest exterior poate avea o mulțime de motivații lăuntrice, pe care nu prea le poți dovedi.

      Ideea articolului e că dacă o să-l găsești vreodată pe Dumnezeu, n-o s-o faci căutându-l în exterior, mergând pe firul științei și al dovezilor de tot felul, ci sondând profunzimile sufletului tău, acolo unde începi să-ți pui întrebările esențiale despre tine și univers. Acolo e singurul loc în care-l poți găsi, iar încercările de a-l căuta în altă parte constituie abordări greșite. Nu degeaba se spune crede și nu cerceta.

      Dar probabil ție îți va fi mai greu să înțelegi asta, de vreme ce tu nu rezonezi cu ideea unui Dumnezeu personal, intim.

  9. Camelia 10.08.2017 / 14:16

    Orice inexistenţă, în clipa în care vorbeşti de ea, devine existenţă, dacă nu cunoşti ceva, nu înseamnă că nu există.

    • Lotus 10.08.2017 / 15:37

      Orice inexistenţă, în clipa în care vorbeşti de ea, devine existenţă, cel puțin în mintea ta. Dar asta nu înseamnă că devine și realitate obiectivă. 🙂 Dacă de exemplu 10 oameni cred că persoana care comentează cu pseudonimul Camelia este bărbat, atunci acest lucru capătă automat contur – în mintea celor 10, firește. Dar asta nu-i suficient ca tu să te transformi din femeie în bărbat. 🙂

      De acord însă cu ultima parte.

  10. Camelia 10.08.2017 / 16:15

    Ţi-am reluat ceva din primul meu comentariu, în rezumat şi’n concluzie, răspunzându-mi acum mă face să cred că n-ai citit ce îţi scrisesem, în contextul a ceea ce scrisesem , e de prisos să dezvolt ideea, una peste alta, este despre absolut, nu-l reducem la contingenţa pură, şi, oricum, nu e ceva ce poate fi pipăit. Omul, înlocuitorul lui Dumnezeu, pentru cei care n-au primit niciun mesaj din partea Cerului, hihi.

    Legat de comentariul tău, cu realitatea obiectivă, m-ai făcut să râd, mi-ai adus aminte că unele chestii nu sunt ceea ce sunt, ci ceea ce vedem noi, deh, realităţi percepute diferit, şi să n-o uităm, tot legat de ce ziseşi, nici pe aia cu perspectiva realităţii care nu e nimic altceva decât o consecuţie a ficţiunii. Acum cred că am fost îndeajuns de lămuritoare.

    • Lotus 10.08.2017 / 17:18

      Omul, înlocuitorul lui Dumnezeu – omul în sens de ego? În sensul că, în lipsa unui ideal pur, se pune pe el în centrul lumii? Cu răsfrângeri în bani, carieră etc? Da, ele iau deseori locul lui Dumnezeu. Cineva zicea că nu există atei, există doar idolatri. Înclin să-i dau dreptate, dar aș putea reformula, citindu-ți comentariul: nu există atei, există doar narcisiști. 🙂

  11. Renata Carageani 11.08.2017 / 07:07

    „Nu degeaba se spune crede și nu cerceta.” – concluzionezi tu.
    „nu degeaba” e echivalentul lui „există cel puțin un motiv”, corect? Care e motivul acela?
    Și nu-mi place impersonalul „se spune”. Cine spune?
    Bun. După ce-mi specifici cine spune, răspunde-mi și la întrebarea: dacă toți oamenii ar fi trăit conduși de aberația asta, unde am fi fost azi? În bordeie săpate în pământ? Frecând două bucăți de cremene?

    • Lotus 11.08.2017 / 21:36

      Motivul acela este că credința e un instrument mult mai bun pentru a-l căuta pe Dumnezeu decât rațiunea. Mintea nu ți-l poate demonstra pe Dumnezeu, dar inima ți-l poate revela.

      Întrebarea a doua, cu cine spune, face obiectul articolului lui Cudi intitulat „Crede și nu cerceta”, spre care ți-am pus link în comentariul precedent. Eu cred că la origine a fost spusă de primii discipoli ai lui Iisus. Cudi crede că e o invenție de dată recentă.

      Ultima întrebare este, cu riscul să te supăr, o mostră de prostie. Te rog să recitești articolul de față. Articol în care spun că există două realități: una obiectivă, exterioară, și alta subiectivă, spirituală. Și că abordarea acestor două realități se face printr-un set de instrumente specifice fiecăreia. Și că una din greșelile noastre majore este să încurcăm borcanele.

      Citatul „crede și nu cerceta” are efect doar atâta timp cât ne menținem în domeniul spiritualității. El își pierde efectul în cazul lumii fizice, materiale, obiective, concrete, unde trebuie să folosim alte intrumente. Ca rațiunea. Așa că dacă oamenii s-ar fi condus după acest principiu înțelept, nu aberant, atunci astăzi am fi departe. Am beneficia de toate progresele științei de care beneficiem azi dar n-am mai avea războaie, nu ne-ar mai fi frică de moarte, nu am mai fi ignoranți.

  12. Renata Carageani 12.08.2017 / 06:18

    Sintagma îi este atribuită de istorici filosofului Celsus, critic fervent al creștinismului, care a sintetizat astfel modul de inoculare a religiei creștine maselor largi.
    În domeniul spiritual?! Adică exact acolo unde îți folosești inteligența, capacitatea de înțelegere, acolo se aplică această formulă ridicolă?

    • Lotus 13.08.2017 / 01:14

      Dacă Celsus e autorul, atunci gura lui Celsus adevăr grăit-a. Iar prin „domeniul spiritual” înțeleg sfera religiei, a căutării sensului vieții, a introspecției și revelației divine, nu sensul pe care îl dă un ateu termenului „spiritual”. Probabil folosim limbaje diferite, dar sper că acum ți-e mai clar unde bat.

  13. Camelia 12.08.2017 / 22:26

    Am găsit şi eu pe net cui aparţine sintagma, că habar n’aveam, aşa cum nimeni de pe’aci nu, dar să-ţi zic eu cum vine treaba când e despre fundamentul spiritual, ăla care ţine de credinţă şi de nimic altceva, nicidecum de demonstraţie sau experienţă, neducând la vreo certitudine, că n’are cum, fiind vorba doar de revelaţie şi atât, aşadar, fiind vorba de sacru, despre absolut, cel care se dă din credinţă, e ca’n povestea cu Orfeu şi Euridice, dragă Lotus, e ceva în care ai credinţă fără să fii nevoit să îl atingi, să îl pipăi, ca să urli arghezian “este”, că n’ai cum.
    Orfeu încearcă să îşi întoarcă privirea după Euridice, vrând să se convingă dacă e în spatele său, urmarea o ştii.
    Crede şi nu cerceta interzice, ca să zic aşa, întoarcerea asta a privirii, pentru că reducând-o la o contigenţă în sens de elementar, nu faci decât să o pulverizezi.
    Iar despre cunoaştere, aceasta poate fi logică, mistică, mitică şi religioasă. Punct.

    • Lotus 13.08.2017 / 01:32

      Uite că, în sfârșit, cineva înțelege și e de acord cu ce am scris. 🙂

  14. Camelia 13.08.2017 / 13:15

    Cre’că faci mişto de mine dacă abia acum, pe final, ai priceput asta.

Comentezi?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s