Procesul devenirii omului


Ca să începem cu începutul, există un principiu metafizic care spune că întreaga creație este jocul polar dintre plus și minus. O zi e definită de alternanța Soare – Lună, un atom e compus din protoni și electroni, o baterie generează electricitate prin conectarea unui pol negativ cu altul pozitiv și, da, omul este, la origine, rezultatul fuziunii dintre o celulă masculină și una feminină. Adică dintre spermatozoid și ovul. Fecundația marchează intrarea omului în ființă, dar stați așa, că simpla celulă combinată nu este un om, nicidecum, procesul devenirii omului e unul lung și anevoios. Să încercăm să-l etapizăm.

tată și copil

O primă etapă este cea a organismului aflat în uter. Timp de 9 luni, ovulul fecundat se dezvoltă mai întâi în zigot, apoi în fetus, apoi în ceva ce seamănă cu un bebeluș dar respiră și se hrănește prin cordonul ombilical – făcând astfel schimb de fluide cu mama. În acest interval copilul nu are conștiință, nu raționează, nu vorbește, nu produce nimic, dimpotrivă, consumă resurse, pe care i le alocă organismul mamei. Într-un fel, copilul o parazitează pe mamă.

A doua etapă începe imediat după naștere și durează circa 6-12 luni. Fiziologic, copilul crește puțin în greutate, respiră folosindu-și plămânii și se hrănește consumând lichide și alimente pe cale orală; cordonul ombilical a dispărut. În continuare arată mult diferit de adultul de 20 de ani. De asemenea, nu merge, nu vorbește, nu gândește și este complet dependent de părinți, care îi asigură supraviețuirea. Evident, nu produce nimic util pentru societate, pe care acum o parazitează în mod direct: părinții vor trebui să-i cumpere haine, mâncare, scutece, jucării etc. Peste toate acestea, vor trebui să-i aloce un anumit timp.

În continuare, etapa numărul 3 începe de unde am lăsat-o pe a doua și durează cam până la 3-4 ani. În acest interval copilul învață să meargă și să vorbească, dezvoltându-și, totodată, primele tipare cognitive. Care sunt însă extrem de rudimentare; majoritatea dintre noi nu ne amintim nimic din această perioadă. În rest, nu sunt mari diferențe față de etapa precedentă.

De la 3-4 ani, de când datează primele amintiri, și până pe la 6-7 ani, putem spune că avem o nouă fază, a patra, caracterizată în special prin dezvoltarea psihică, deși nici fizicul și emoțiile nu rămân pe loc. E vârsta la care copilul se poate spune că deja gândește și este, totdată, complet inocent. Evident, el depinde mai departe de părinți, neproducând nimic util pentru societate, că n-are cum.

A cincea etapă este cea a școlarizării. Copilul, devenit inițial puber și apoi adolescent, crește în dimensiuni și greutate, apropiindu-se de forma fizică a adultului. În paralel își exersează foarte mult gândirea, aceasta fiind și etapa în care își alege, pe baza talentelor native și a afinităților, drumul pe care îl va urma în viață. Deși fizic este apt pentru a lucra, majoritatea tinerilor nu produc nimic util pentru societate în această perioadă. Dimpotrivă, acum o parazitează cel mai mult.

A șasea etapă este cea a adultului. Etapă la care individul s-a maturizat complet, atât biologic, cât și mental și emoțional. A ajuns, astfel, la greutatea maximă, la înălțimea maximă, la forța fizică maximă și la apogeul facultăților lui intelectuale. În această perioadă, care poate fi cuprinsă aproximativ între anii 20 și 60, individul este acum un membru al societății, pe care o susține activ, prin produsele sale – bunuri materiale și intelectuale. Această etapă durează, de regulă, până la vârsta pensionării.

După care începe a șaptea și ultima etapă, în care fostul adult, devenit între timp vârstnic sau bătrân, de cele mai multe ori nu mai produce nimic util pentru societate, pe care începe s-o paraziteze din nou. Tot acum fizicul și psihicul lui intră într-un regres, pentru ca, în ultimele săptămâni de viață, nu puține să fie cazurile în care individul să dea, din nou, în mintea copiilor.

Cam așa arată, pe scurt, procesul evoluției și involuției unui individ, pornind de la ovulul fecundat și până la moarte. Și acum vă pun următoarea întrebare: în care etapă (sau etape) putem spune că individul al cărui parcurs l-am urmărit mai sus este om? Cu alte cuvinte, dacă ar fi să definim omul, după ce criterii ne-am ghida? După trăsăturile lui fizice și psihice? Acestea se schimbă în permanență. Dacă ne luăm după faza în care ele sunt la apogeu, doar adultul este om. Dacă ne gândim la utilitatea lui pentru societate, individul e om în perioada 20-60 de ani, sau mai exact atunci când produce în loc să paraziteze. Dacă îl definim prin prisma conștiinței, ea se înfiripă pe la 3-4 ani. Sau de când îl dau părinții la școală, dacă suntem mai restrictivi și îi cerem să fie capabil de abstractizare. De la un an în sus, dacă ne raportăm la momentul în care începe să meargă. Doar în perioada copilăriei, dacă impunem condiția inocenței. Și așa mai departe, puteți alege ce criteriu vreți.

Dar vă rog să alegeți un criteriu. Pentru ca, după ce mi-l spuneți, să vă pot întreba: dacă susțineți că e în regulă să omorâm un om aflat în prima fază a evoluției sale, prin avort, de ce nu l-am putea omorî și până la un an, când încă nu știe nimic de el? Sau până la 7, când încă e slab și nu gândește abstract? Sau, dacă ajungem la concluzia că școlarizarea lui ne costă prea mult iar copilul nu se arată dispus/capabil să se întrețină singur, de ce nu-l putem omorî până la majorat? Ori după ce iese la pensie, de vreme ce societatea cheltuie bani și resurse cu el?

Care este, așadar, criteriul pe baza căruia voi stabiliți că-l putem omorî cât timp el se află în uter? Cumva criteriul struțului, aplicat la modul că dacă nu îl vedem, înseamnă că nu există? Pentru că dacă da, s-ar putea ca nici voi să nu fiți pe de-a-ntregul oameni, după criteriul meu. Deși, este adevărat, eu n-o să militez pentru uciderea voastră.

Advertisements

15 thoughts on “Procesul devenirii omului

  1. Fire 02.04.2017 / 01:14

    Lotus, la aia cu primele amintiri esti in eroare. Prima mea amintire coerenta, o intamplare ca o scena de film, imi amintesc cine ce a vorbit cu mine si ce s-a intamplat, cum am reactionat eu, este de la 1 an si 4 luni . De dinainte de varsta asta imi amintesc doar imagini ca niste poze si senzatii.

  2. Renata Carageani 02.04.2017 / 08:49

    Mai întâi te-ai luptat să demonstrezi că omul e om din momentul fecundării ovulului și acum încerci să dovedești că, până la 3-4 ani copilul e un fel de retardat? 🙂
    La 4-5 luni își cunoaște deja părinții și apropiații și are manifestări clare de afecțiune, bucurie, supărare. Copilul de 2 ani merge în picioare, are conștiință de sine (primele amintiri datează de atunci) se exprimă în propoziții simple sau mai elaborate, depinde cât de mult s-a vorbit cu el.
    La 4-5 ani , cel puțin în ziua de azi, foarte mulți copii învață să citească și să scrie/deseneze, unii învață să danseze, să cânte, să facă un sport…
    În jurul vârstei de 12 ani (fete) și 13-14 (băieți) apare pubertatea, cu tot tacâmul ei – caracterele sexuale secundare, capacitate de reproducere. Urmează adolescența, până la 18 ani când devin tineri adulți. Perioada 20 – 60 nu e așa, otova. La fiecare decadă de vârstă apar modificări vizibile, fizice, de caracter și comportamentale. În jur de 50 de ani activitatea gonadelor intră în regresie, apar menopauza și andropauza, care, deși se instalează treptat, aduc modificări majore fizice și chiar psihice.

    Mi se pare absurd să folosești drept criteriu de etapizare a produce sau a nu produce pentru societate. Sunt adolescenți care își întrețin familia. Sunt oameni bătrâni care produc pentru societate până închid ochii. Artiști, scriitori, oameni de știință și multe profesii liberale. A produce pentru societate nu înseamnă doar să fii strungar. Înseamnă și să fii compozitor, și să stai cu nepoții cât părinții sunt plecați de-acasă. Ideea de util social e aproape nazistă.
    După ce se pensionează, oamenii nu parazitează societatea. Trăiesc din banii pe care și i-au pus deoparte din fiecare salariu, cât timp erau în activitate retribuită.
    Sau și tu crezi tâmpenia asta, că un salariat ține X pensionari în cârcă? E treaba Statului ce-a făcut cu banii pe care omul și i-a pus deoparte, pentru pensie și e obligat să îi restituie, lunar, cât trăiește individul.

  3. Renata Carageani 02.04.2017 / 08:54

    A, am uitat să-ți răspund la întrebare: omul devine om la primul țipăt de durere, când i se golesc plămânii de lichid amniotic și se umplu cu aer. Când devine ființă terestră, adică. Până atunci e doar viitor om.

  4. Lotus 02.04.2017 / 13:28

    Cui îi pasă de primele tale amintiri? Când o să-mi aduci o statistică în care o să-mi arăți că majoritatea oamenilor au amintiri de la un an și câteva luni, atunci o să fac corecturi pe textul articolului.

  5. DoarF 02.04.2017 / 13:59

    Fire, mi ai adus aminte de fratele meu care povestea cu lux de amanunte scena taierii motului(1 an). Evident ca adultii uitasera acele amanunte…

  6. Lotus 02.04.2017 / 14:03

    Mi-e că nu ai înțeles foarte bine ideea articolului.

    Primo, eu am zis „bunuri materiale și intelectuale”. Compozitorul, artistul etc produc bunuri intelectuale. Cel care are grijă de copii este și el, în mod evident, util societății, prin chiar faptul că are grijă de un membru al societății. Bătrânii care lucrează până închid ochii sunt utili societății. Etc. Dincolo de asta, ideea cu utilitatea a fost inserată intenționat, ca să arăt că există diverse perspective din care putem privi omul. Tu zici că e nazist să te descotorosești de un om care e aparent inutil? Eu zic că e nazist să te descotorosești de un om care e aparent inexistent, pentru că-i un uter. De ce un criteriu e mai bun ca altul? Așa cum te revolți tu la criteriul utilității pentru societate, mă revolt și eu la criteriul primului țipăt de durere.

    Secundo, sunt de acord cu o etapizare diferită, cum ar fi cea propusă de tine. Nu are importanță prea mare cum anume etapizăm, adică la distanțe așezăm bornele pe drumul vieții. Important este că omul apare în viața asta odată cu fecundația și dispare la moarte. Iar între aceste două capete, concepția și moartea, există un proces sau o transformare continuă. Noi am pus o bornă la naștere și am spus că de acolo mai departe e om iar până acolo nu e om și îl putem omorî dacă e un uter. Când, de fapt, nici o bornă, indiferent unde ai pune-o, nu justifică curmarea unei vieți. Iată, tu o pui în momentul nașterii. Eu pot să o pun la un an, iar altcineva la 15 ani, pe baza altor criterii. See my point?

    Ce face criteriul tău, cu golirea plămânilor de lichid amniotic, mai bun decât altele? De ce, dacă are plămânii cu lichid amniotic, nu mai este om? Că așa decizi tu? E om din momentul în care a apărut pe lumea asta, adică de la concepție. Restul, că arată într-un fel sau altul (e zigot, deci e țesut, deci nu e om), că respiră într-un fel sau altul (are lichid în plămâni, deci nu are aer, deci nu e om), că gândește într-un fel sau altul (are trei luni, mintea lui e la nivelul unui animal, deci nu e om), că se integrează social într-un fel sau altul (are 12 ani, deci nu produce nimic pentru societate, deci nu e om) etc sunt doar criterii arbitrare, stabilite de noi, care n-au nici o valoare. În orice caz, care nu ne dau dreptul de a-i lua viața.

    La fel cum eu nu am dreptul să-i iau viața la 12 ani pe motiv că nu-i util societății, la fel cum altul n-are dreptul să-i ia viața la 2 ani pe motiv că nu are o gândire abstractă, nici tu n-ai voie să-i iei viața la 7 luni după concepție, pe motiv că are lichid amniotic în plămâni, sau la două luni de la concepție, pe motiv că e zigot.

  7. Renata Carageani 02.04.2017 / 14:54

    Bine, Lotus! Ține-o tot așa!
    Păi dacă bunuri utile societății sunt și alea intelectuale, de fapt spirituale, nu mai susține că, după 60 de ani, cazi în spinarea societății, parazit. Măcar fii consecvent cu propriile tale raționamente, dacă pe ale altora le hăcuiești cum îți convine.
    Cine a zis că se face avort la 7 luni de sarcină? Avorturile, legale sau ilegale, se facîn primele 3 luni de sarcină, ca să nu periclitezi viața femeii însărcinate, punct. Nu fiindcă embriopnul e mai om sau mai neom.
    Mă așteptam să o întrebi pe mama ta câte avorturi a făcut. Mi se părea, logic și principial să vrei să știi dacă și mama ta a fost o criminală sau nu.
    Sau n-ai curajul să afli? 🙂

  8. Lotus 02.04.2017 / 15:09

    Păi ce bunuri materiale sau spirituale produci la bătrânețe? De multe ori nu mai produci nimic. Din punctul ăsta de vedere, societatea are nevoie de tineri, nu de bătrâni. De forță de muncă și putere de creație.

    Și da, exact, avorturile se fac ca să nu periclitezi viața femeii însărcinate. Eventual viața ei liniștită. Și imaginea ei în societate. Pe bune, zici de mine că hăcuiesc logica în timp ce tu ai ajuns să preiei cazurile speciale și să le transformi într-o regulă. Doar recitește ce-ai zis! De aia se fac avorturile? Un milion de avorturi în ’90, o țară întreagă în ultimii 50 de ani. Rezultă că toate femeile, când rămân gravide, sunt într-un pericol de moarte. Uite cine hăcuiește, de fapt, logica!

    Până acum, din ce am citit de pe la voi (Cudi, tu, Petronela, Harlechina etc), nimeni n-a fost într-un pericol de moarte. Nici una n-ați zis că ați avortat pentru că sarcina vă punea viața în pericol. A fost mai degrabă o soluție convenabilă, la o situație neprevăzută și neplăcută. N-ați avut condiții. N-ați vrut copilul. Nu era cadrul potrivit. Etc. Ăstea nu sunt pericole de moarte.

    Avorturile, legale sau ilegale, se facîn primele 3 luni de sarcină, ca să nu periclitezi viața femeii însărcinate, punct.

  9. Elena 02.04.2017 / 16:33

    Asta cu “condițiile” e subiectivă. Dacă un intelectual cu un job plătit mai bine decât încasează un muncitor sau zilier nu are condiții pentru UN copil, ce să mai zică cei șomeri sau cei din India, Africa sau alte state extrem de sărace unde oamenii dorm sib cerul liber.
    De parcă copilul acela necesită cine știe ce lux, generațiile trecute ar fi trebuit să nu facă copii deloc la ce “condiții” erau acum câteva sute de ani în urmă.

  10. Elena 02.04.2017 / 16:37

    Cred că motivul care cântărește cel mai mult este : bărbatul cu care a fost conceput și calitatea relației cu acesta – de cele mai multe ori. Ele sunt lăsate însărcinate și într-o relație nesigură, de amantlâc, etc și atunci avortează că nu vor să fie mame singure. Sau uneori nu vor să fie mame deloc.

  11. Lotus 02.04.2017 / 16:38

    Cam așa ceva.

  12. Elena 02.04.2017 / 17:27

    Lotus, tu crezi că bărbații nu sunt vinovați de avorturile produse? De faptul că au lăsat însărcinate femei cu care nu își doresc o relație de lungă durată, un copil, o familie? Ce ar trebui să facă acele femei lăsate însărcinate și nnedorite de bărbații care le-au lăsat însărcinate pentru că voiau o aventură sau o partidă de sex?

    Ei se absolvă de orice vină dar nu au creat contextul unui avort? Nu au ajutat femeia să decidă pro avort? E decizia lor deci numai vina lor?

  13. Lotus 02.04.2017 / 18:25

    Elena, toți cei care contribuie la un avort sunt vinovați de el. Implicit medicul care-l face.

  14. Iosif 03.04.2017 / 12:28

    Singur “Adam” e vinovat,adica noi barbatii,iar acest lucru este evident,dovedit de Cartea Vietii,Biblia,draga “Lotus”asa ca nu mai arunca “pisica” în curtea “Evei” a femeilor,aceasta minunata,enigmatica,sublima si paradoxala opera de arta,facuta de Arhitectul universului si Tatal nostru,fara de care nu ai exista,nu ai percepe frumusetea,bucuria,fericirea,binele si raul, ci ai fi un cyberman tras la Xerox,teleghidat si manipulat de la un pupitru de comanda la care ar sta un dumnezeu atotputernic,justitiar,insensibil,fara sentimente,care te-ar programa sa executi doar ceea ce vrea el.

    “Apoi Dumnezeu a zis: ‘Sa facem om dupa chipul Nostru,dupa asemanarea Noastra,el sa stapâneasca peste pestii marii,peste pasarile cerului,peste vite,peste tot pamântul si peste toate târâtoarele care se misca pe pamânt.
    Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau,l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut.
    Dumnezeu i- binecuvântat si Dumnezeu le-a zis : Cresteti,înmultiti-va,umpleti pamântul si supuneti-l si stapâniti peste pestii marii,peste pasarile cerului,si peste orice vietuitoare care se misca pe pamânt.”

    Admirabil,câta dreptate a avut Charles Darwin,în teoria originii si evolutiei speciilor,însa religia l-a ignorat pierzând “veriga” cunoasterii evolutiei omului rational sentimental (homo sapiens sapiens) care di pricina religiilor si obscurantismului religios,pierzându-si identitatea si rolul pentru care a fost creat,de catre Dumnezeu.
    Cei ce-si cunosc originea si identitatea sunt metamorfozati,evoluati prin credinta si nastere din apa si Duh,elevati din aceasta dimensiune a perceptiei primare,eterni,fericiti,NEMURITORI,traind o viata tainica(secreta) într-o dimensiune paralele,”ascunsa cu Hristos în Dumnezeu.” 🙂

  15. Camelia 08.04.2017 / 17:49

    Este despre comandamentul moral întrebarea asta, ăla central, e despre distrugerea “celuilalt” om, omul nimeni, cel pe cale de a deveni, e despre adevăruri parţiale.

Comentezi?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s