O problemă de atitudine


Măgarul lui Chuck mi-a amintit de un banc cu un elefant.

elefant

Se întâlnesc Ițic cu Ștrul. Primul – amărât, cu grijile vieții, al doilea – vesel, n-avea nici o treabă.

Ițic: – Ce ești așa vesel?
Ștrul: – Frate, am scăpat de toate problemele!
Ițic: – Da’ ce-ai făcut, mă?
Ștrul: – Mi-am cumpărat un elefant, frate!
Ițic: – Ce-ai făcut?
Ștrul: – Mi-am cumpărat un elefant!
Ițic: – Hai bă, lasă vrăjeala, că nu-mi arde!
Ștrul: – Dacă-ți zic!
Ițic: – Păi și ce faci cu el?
Ștrul: – Frate, m-a scăpat de toate grijile! Știi parcul meu de mașini? Vine elefantul, le stropește cu apă, că e dresat, le spală, dă cu coada, le lustruiește. Nevastă-mea, știi că e obsedată de flori. Le udă ăsta cu trompa de 5 ori pe zi, jet mic, jet mare. Copiii – am și uitat că-i am! Îi lasă să se urce pe spate, îi plimbă, frate, îți zic, am dat 100.000 euro, dar am scăpat, își merită toți banii!
Ițic: – Bă, ești nebun! Nu mi-l vinzi mie?
Ștrul: – Ce să fac? Bă nene, ăsta e parte din familie acum.
Ițic: – Hai mă, că-ți dau 150.000, doar știi ce probleme am și eu.
Ștrul: – Fii serios, cum să ți-l dau? E sufletul nostru. Nu-l dau la nimeni.
Ițic: – Îți dau 200.000 pe el!
Ștrul: – Ițic, înțelege că nu se poate. Vorbesc cu cel de la care l-am cumpărat să-ți facă rost și ție, dar eu am așteptat un an.
Ițic: Nu pot, bre, aștepta un an. Îți dau 300.000! Hai mă, ajută-mă, că suntem ca frații, ne știm de mici, facem afaceri împreună…
Ștrul: Bine, fie. Dar îți zic, cu inimă grea ți-l dau!

După 3 luni se întâlnesc din nou. Ștrul tot vesel, Ițic tot amărât, ba și cu câteva fire de păr alb.

Ițic: – Băi Ștrul, ce mi-ai făcut, mă? M-ai nenorocit!
Ștrul: – Ce ți-am făcut?
Ițic: – Păi mă, elefantul ăla, da? Nu face nimic din ce-ai zis. Parcul meu de mașini? S-a suit pe ele, le-a turtit. Grădina cu flori? Vezi să nu le ude, tot o balegă de elefant e prin grădină, de nu mai am viață cu nevasta, că acolo și-a găsit să-și facă nevoile. Copiii? Nu-i halește, da-i bate cu trompa, îi aleargă prin casă, îți zic, m-ai nenorocit!
Ștrul: – Bă Ițic, tu ai o problemă!
Ițic: – Da, știu, cu elefantul de la tine!
Ștrul: – Nu cu elefantul, cu atitudinea. Tu, cu atitudinea asta, n-o să vinzi niciodată elefantul ăla!

Advertisements

15 thoughts on “O problemă de atitudine

  1. Camelia 19.02.2017 / 01:32

    Nu atitudine, bre, aptitudine, aia care e stimulată de interes şi de atitudine participativă, că iote ce creativ fu ăla de-şi vându elefantul, ce asociaţii verbale, ce alea, alea, başca talentul, care’i forma a mai calitativă când se lasă cu manifestări de-ale aptitudinilor, deci aptitudine, nu uita.

  2. Camelia 19.02.2017 / 01:32

    Ce nasol că n-au şi blogurile buton de hăhăit. Haha. Că asta era nimerit pe’aci.

  3. Lotus 19.02.2017 / 01:41

    Măcar îți arată cine dă like. 🙂

  4. Lotus 19.02.2017 / 01:44

    Am subliniat atitudinea. Care, în cazul celor doi, nu s-a schimbat: unul vedea mereu partea bună a lucrurilor, în timp ce prietenul lui era pesimist. Primul, chiar în situația unei năpaste vii de peste o tonă, a reușit să se debaraseze de ea, datorită atitudinii optimiste. La cine a ajuns năpasta? La cel pesimist, în capul căruia se sparg mereu toate oalele. E banc ezoteric! 🙂

  5. sweet & salty 19.02.2017 / 05:29

    Problema de atitudine. 😃😃😃 Dar știi ca avem ceva asemănător, autohton cu Gheorghe și vaca.

  6. Renata Carageani 19.02.2017 / 10:30

    Am hăhăit și eu, deși finalul era previzibil, fiind un banc cu evrei. Bancul nu e despre optimism, ci despre proverbialul simț comercial al evreilor.

  7. Camelia 19.02.2017 / 12:03

    Haha, prin atitudine temperamentală şi prin convingere, sau din, zici că unul era pesimist iar altul optimist? Bine, e despre neliniştile metafizice ale celui de-al doilea,ce să mai!

  8. Camelia 19.02.2017 / 12:05

    Cât despre likeuri, hai să îţi spun un secret, mulţi din cei care dau like nici măcar nu citesc tot, sau citesc cangureşte.

  9. Lotus 19.02.2017 / 17:31

    Păi spune-l, că nu-l știu.

  10. Lotus 19.02.2017 / 17:32

    Așa este, sau cel puțin așa era la origini. 🙂

  11. Lotus 19.02.2017 / 17:36

    Eu nu dau like decât la ce-mi place, și nici acolo tot timpul. Nu dau follow pentru că nu urmăresc blogurile prin readerul WordPress și nici pe mail. Nu comentez decât acolo unde și atunci când simt nevoia. Dacă o să aterizeze pe aici cineva care practică like/follow/comentarii la schimb, din partea mea, să fie sănătos! 🙂

  12. sweet & salty 19.02.2017 / 18:59

    Deci: Gheorghe are o vacă pe care vrea să o vândă că nu e de nici un folos. Se duce în târg și încearcă fără vlagă să o vândă. Nu are nici un mușteriu. Trece Vasile, i se face milă de el și îi propune să încerce el. Și începe Vasile să strige că are cea mai bună vacă, dă lapte gras și mult, mănâncă puțin etc, etc. Se adună lume, apar oferte mari, tot mai mari. Dar pe când să o vândă Gheorghe ia nervos atitudine și zice: Da ce, io-s prost să vând asemenea vacă? Și se întoarce cu ea acasă.

    Am citit într-un comentariu al tău că dai like și comentezi doar când simți nevoia. Am observat și aici și pe fb că a da like în mentalitatea românească e o problemă de orgoliu. Pe fb mai ales, mă contactează persoane private să îmi spună părerea și să-mi de acolo semnul de apreciere pentru că ei nu dau like, nu au obiceiul, cică. Nu pricep de ce… În fine. Mulți pe blog suntem aici pentru că scriem, pentru că avem talent, pentru că, recunoaștem sau nu, suntem sensibilizați de feed-back. Există da și nevoia de reciprocitate pentru că puțini vor fi cei care vor lustrui o statuie.
    Știu că ești extrem de cerebral, că vei înțelege fără supărare ceea ce eu spun acum și aici.

    În altă ordine de idei am citit la Renata comentariile tale cu privire la limbajul licențios. Sunt de acord sută la sută cu tine, nu pricep de ce vulgaritatea, limbajul licențios, trebuie folosit/ă sau acceptat/ă cu forța. Am avut un episod asemănător cu tine în trecut.

  13. Lotus 19.02.2017 / 20:00

    Poți să-mi spui orice că nu mă supăr.

    Eu nu evit să dau like din orgoliu. Eu dau like, dar numai atunci când am citit un articol, apreciez suficient de mult anumite părți din el și simt acest impuls de a da like (că uneori sunt de acord cu textul, în mare, dar nu simt nevoia să dau like sau să comentez).

    Unii dau like fără ca măcar să citească textul scris. Există chiar grupuri de blogeri care se apreciază în cerc, unii pe alții, de formă. Lucrul ăsta te poate ajuta dacă ai un site pe care scrii advertoriale – ceea ce fac și eu, sub alt nick. Mă rog, e discutabil dacă te ajută sau nu. Dar cu identitatea asta, Lotus, nu dau like decât atunci când simt cu adevărat nevoia.

    Cu alte cuvinte, nu dau like din obligație.

    Înțeleg că pe mulți îi încântă acest feedback. Eu în schimb prefer un singur like onest, din partea unei persoane căreia i-a plăcut textul meu, în locul a 10 like-uri false, din partea unor persoane care nici măcar nu l-au citit.

    Avantajul acestui mod de a gândi este că, atunci când o să vezi pe blogul meu sau pe peretele meu de pe Facebook un link spre un alt articol, poți fi sigură că este un articol interesant sau care mi-a plăcut, și deci merită să-l citești.

    Super bancul! 🙂

  14. Camelia 19.02.2017 / 20:25

    Aşa, bre, brava atitudine, ce mama naibilui, că doar nu suntem prieteni pe obligaţie!

  15. sweet & salty 19.02.2017 / 21:00

    Am înțeles și mizam că nu te superi. Da, e de preferat să ai like-uri oneste, și mergem pe presupunerea asta 😀 . Vorba aceea: decât bolnav și sărac, mai bine sănătos și bogat. : D (pricepi tu unde bat). Dar chiar și atunci când văd pe blogul sau pagina ta de fb un link, va fi gustul tău, care nu se potrivește musai cu al meu (la modul general vorbind). 🙂
    Mă bucur că ți-a plăcut bancul. Nu sunt bună la bancuri. 🙂

Comentezi?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s