Pentru omul de astăzi, puținele note păstrate despre asceza sfinților, a călugărilor și a întemeietorilor de căi spirituale și religioase din trecut par povești inventate de Biserică sau de forul spiritual tutelar, menite să ascundă faptul că și ei au fost, până la urmă, supuși slăbiciunilor și viciilor inerente naturii umane. Și totuși, vechile religii și tradiții ezoterice de pe glob propuneau, aproape în unanimitate, izolarea, retragerea din societate, renunțarea la orice atașament lumesc și arderea oricăror dorințe impure pe rugul aspirației către desăvârșire.
Dar cât de ușor e să devii ascet, în condițiile în care nouă ne este greu și să renunțăm la cafea, la țigări sau la Coca-Cola, iar dacă nu ieșim o săptămână din casă, simțim că nu mai avem aer? Cum să trăiești singur, privat de cele mai de bază nevoi ale organismului? Fără mâncare, fără sex și, mai ales, fără internet? 🙂
Pentru a rezista frigului din peșterile himalayene, călugării tibetani au dezvoltat o serie de exerciții, Tummo, cu care își mențineau corpul cald. Există chiar referințe la concursuri pe care le organizau, în care erau înveliți în foarte multe pături ude; câștiga cel care reușea să usuce cele mai multe pături.
Un maestru al cărui nume l-am uitat, într-o noapte foarte geroasă, a folosit, pentru a aprinde focul, câteva scripturi ale propriei religii. El obișnuia apoi să spună că cărțile sfinte sunt bune la două lucruri: să-ți lumineze mintea și să-ți țină iarna de cald.
În cartea „Milarepa – marele yoghin tibetan” este descris faptul că la un moment dat acesta, trăind izolat și neavând ce mânca, a început să se hrănească cu urzici, până când a devenit scheletic iar corpul i s-a colorat în verde. Când l-a văzut sora lui, venită să-l viziteze, s-a speriat și a început să-i plângă de milă.
Swami Atmananda povestește în cartea „Relatările unui discipol despre maeștrii spirituali din Himalaya”:
În general, bea lapte de capră și uneori lapte de la o vacă neagră, numită Shyama, favorita sa, îngrijită de către discipoli, cu mare grijă. Din când în când, îi ofeream maestrului meu o băutură formată din lapte de capră și apă. I-o aduceam fără să o fi cerut, iar dacă vedeam că nu o bea, o luam din fața sa. Aceasta era singura sa mâncare.
Paramahansa Yogananda descrie în cartea „Autobiografia unui yoghin” că, pe când era mic, niște astrologi i-au prezis că se va căsători de două ori. De două ori părinții lui au vrut să-l însoare (în India acelei vremi erau foarte dese căsătoriile aranjate de către părinți), dar el a refuzat ferm, fugind chiar de acasă, pentru că era atras de yoga și nu voia să se dedice unei vieți de familie. Chiar dacă nu a trăit izolat (a popularizat Kriya Yoga în America), nu s-a căsătorit niciodată.
Budha a spus că dacă ar fi existat o energie sau un impuls mai puternic decât cel sexual pe care el ar fi trebuit să-l controleze și să-l depășească, nu ar fi atins niciodată Nirvana. Cu alte cuvinte, cel mai dificil obstacol din calea lui spirituală nu a fost ignoranța sau egoul, ci sexualitatea.
Hatha yoghinii practicau o serie de tehnici numite Oli Mudras, din care astăzi s-a păstrat, în foarte multe școli, doar partea lor exterioară, de suprafață. Aceste tehnici vizau convertirea, canalizarea și transformarea energiei sexuale în alte forme de energie, mărind astfel potențialul mental, afectiv și spiritual al practicantului, în timp ce îi reduceau presiunea sexuală generată de celibat. Un studiu relativ recent asupra unei grupe de hatha yoghini a relevat faptul că, imediat după practicarea acestor tehnici, concentrația de spermatozoizi din lichidul seminal scădea de la un normal de câteva zeci de milioane la câteva zeci de mii per milimetru.
În multe școli ezoterice, sexualitatea era privită ca o poartă către cer (în cazul inițiatului) sau către profan (în cazul ignorantului). De exemplu, aceste școli considerau că impulsul sexual este expresia cea mai vizibilă a unei energii uriașe cu care fiecare om se naște și pe care în general o pierde treptat, fie prin ejaculare, la bărbat, fie prin ciclu menstrual, la femeie.
Aici putem face o corelație și cu textele biblice, care vorbesc despre impuritatea femeii la ciclu:
Femeia care va avea o scurgere, și anume o scurgere de sânge din trupul ei, să rămână șapte zile în necurăția ei. Oricine se va atinge de ea va fi necurat până seara. (Levitic 15:19)
dar și despre impuritatea bărbatului care ejaculează:
Orice om care are o scurgere din trupul lui, prin chiar faptul acesta este necurat. (Levitic 15:2)
chiar și atunci când ejacularea se produce în somn (poluție nocturnă):
Omul care va avea o scurgere a seminței în somn să-și scalde tot trupul în apă, și va fi necurat până seara. (Levitic 15:16)
Practicanții artelor marțiale numeau masturbarea sinuciderea energiei, dar nici ejacularea din timpul actului sexual nu era recomandată. Ei propuneau astfel o abstinență cât mai lungă. Autorii celebrei zicale că o imagine valorează cât o mie de cuvinte, chinezii, spuneau și că o picătură de spermă valorează cât 10 picături de sânge. Urcând puțin pe scara timpului, e cunoscut faptul că boxerii erau sfătuiți de antrenori să se abțină de la relații intime în săptămâna ce preceda o competiție importantă, pentru a nu fi devitalizați.
Așadar, majoritatea căilor spirituale, ezoterice și religioase din trecut îi cereau adeptului să-și convertească energia erotică în alte forme de energie, pe fondul unei abstinențe sexuale complete, care excludea chiar și poluțiile nocturne. După știința mea, foarte puține tradiții permiteau relațiile intime de cuplu, oferind metode de control al sexualității chiar în timpul actului amoros. Printre acestea se numără școli de factură tantrică (la indieni) și taoistă (la chinezi).
Tradiția austerității și a abstinenței s-a păstrat până astăzi, exemplul cel mai la îndemână fiind al călugărilor. Totuși, în lipsa unor tehnici inițiatice eficiente, privarea de sex poate determina diverse tulburări și poate chiar duce la apariția anumitor perversități. Metodele ascetice din trecut nu mai sunt potrivite aspirantului occidental modern, acesta având nevoie de o altă cale.
Quodixit 
Nu știu, Lotus, dacă asceza ar trebui adaptată modernității. Asceza implică abstinența de la plăcerile lumești. Motiv pentru care asceza sexuală n-ar mai fi asceză sexuală în compania haremului sau frecând o labă.
Dar asta e o cale aleasă de puțini. Îmblânzirea rigorilor ei ar face-o mai ușor de practicat și, totodată, mai iluzorie.
Pe de altă parte, nimeni nu obligă pe nimeni la asceză, e un perimetru restrâns dedicat celor puternici. Cu confortul sexului și al mâncării bune, se vor declara asceți și cei slabi, oarecum mai depravați, că n-am găsit alt cuvânt acum, dar înțelegi ideea.
Am comentat, poate că am intrat în spam.
Nu mă refeream la transformarea avionului ascezei într-o mașină de teren, lucru care ar fi într-adevăr un compromis păgubos atât pentru cale cât și pentru aspirant, ci la găsirea unui alt aparat de zbor, care să nu-ți ceară să-ți lași familia, jobul și societatea pe aeroport. Pentru că există, și menționam în treacăt școli de factură tantrică și taoistă. Chit că și acolo este vorba de o asceză, dar una interioară.
Expresia cu frecarea labei e vulgară și neplăcută. Te rog frumos pe viitor să folosești și tu variante literare, ca: masturbare, autoerotism sau onanism. Mersi.
Așa este. Te-am scos de acolo. 🙂
Mergând pe principiul “o poză face cât o mie de cuvinte” cele două poze cu pizde și pule pe care le-ai postat în comentarii pe blogul meu ar fi de… câte ori mai vulgare decât amărâta mea de sintagmă “frecând o labă”?
Cudi, pozele respective sunt cu penisuri și vagine, nu cu ce zici tu, nerespectându-mi rugămintea în exact comentariul următor. O imagine nu e vulgară, la fel cum organul sexual masculin sau feminin pe care îl avem și folosim fiecare nu este vulgar, la fel cum nici un alt organ nu este vulgar. Vulgar este modul în care ne raportăm, uneori, la ele. Așa că rugămintea mea, pe care o reiterez, este să ne raportăm la ele, măcar în scris pe acest blog, folosind cuvintele din dex. Mulțumesc.
Lotus, variantele „masturbare, autoerotism sau onanism” sunt științifice, nu literare. 🙂
Dacă un scriitor bagă în romanul lui un dialog între doi șoferi de camion, unde unul îi povestește celuilalt cum și-a petrecut seara, într-un motel de pe autostradă, niciodată n-o să-i pună în gură personajului său o replică de genul: „N-am găsit nicio prostituată disponibilă, am consumat o bere, m-am masturbat și am adormit”, fiindcă o să vândă romanul ăla când și-o vedea ceafa. (Observă că am evitat expresia firească, vulgară, dar mult mai vie – o să vândă romanul ăla „din pulă”, ca să nu te șochez. 🙂 )
Un minimum de pricepere literară îl obligă pe autor să știe că limbajul personajelor e o modalitate de-a le face autentice. Deci, cum ziceam, tu îi ceri lui Cudi să folosească limbajul elevat, științific.
Ești un amestec paradoxal de ingenuitate și prozaism pe care îl accept, firește – ăsta ești tu, dar nu-l înțeleg.
Păi bun, dar de ce-ar trebui să mă intereseze pe mine ce scrie respectivul autor în cartea lui? Sau de ce ar trebui să i-o citesc? E interesantă teoria asta cu autenticitatea personajelor și vandabilitatea cărții. Cel puțin la ultima parte, nici maneliștii n-ar mai vinde dacă s-ar înscrie la niște cursuri de canto. Că manelele se vând mult mai bine decât muzica clasică, de exemplu. Dar de ce-ar trebui să le cumpăr eu manelele, sau să le ascult cu plăcere? Dincolo de cum scriu unii și alții, mie nu-mi plac vulgaritățile. La alții nu le pot opri dar cred că la mine pe blog pot emite pretenția ca cei care comentează să o facă folosind un limbaj decent. Sau credeam, pentru că am ajuns în situația stranie în care tu critici faptul că eu optez pe propriul blog pentru un limbaj decent în același comentariu în care-i disculpi pe cei care optează în cărțile lor pentru un limbaj vulgar.
Sunt în DEX și astea mai vulgare, verifică.
Pe de altă parte, voi ține cont de rugămintea ta de a folosi, în casa ta virtuală, alte cuvinte în locul celor care te deranjează.
Lotus, n-ai prins ideea, dar nu contează. 🙂
O să mă cenzurez de-acum încolo.
Dacă tot suntem la articolul despre asceză, puțină autocenzură n-a stricat nimănui. 🙂
AUTOcenzura nu strică nimănui, dar CENZURA da. 🙂
Greu cu asceza, prietene, pentru că asta înseamnă detaşare de tot ce e omenesc, asta presupune forţa de a te rupe de toate cele lumeşti, de a-ţi înfrâna instinctul ăla care e sexualitatea, şi care e unul esenţial, dar asceza asta pe de altă parte îţi dă energie fizică, pentru că n-o mai risipeşti aiurea, şi mai ales spirituală, doar că pentru a fi singur îţi trebuie vocaţie, nu degeaba unii reuşesc să trăiască izolaţi, iar alţii nu, pentru cei pomeniţi de tine, asceza este punctul terminus al iniţierii.
Şi pentru că acum am citit şi comentariile, orice punere, dacă nu e cu talent, riscă să devină pornografie, în ziua de azi e mult, da’ mult, despre vulgaritate şi inestetic, asta despre ăia care îşi îngăduie libertăţi de limbă, de-şi dezleagă nu baierele vorbirii, ci boaşele ei.
În cazul ăsta, AUTO-cenzurați-vă la mine pe blog! 😀
În India era punctul de început al inițierii. Unii aspiranți la statutul de discipol parcurgeau kilometri pentru a ajunge la școala maestrului, unde îi ofereau acestuia întreaga viață, dispuși să facă un legământ de renunțare la lume. Nu toți erau acceptați.
Cred că li s-a părut cumva ciudată rugămintea mea, de aceea au reacționat, că nu sunt fete care să vorbească urât, ba chiar de regulă scriu mișto.
Eu o aminteam aşa, ca’n treacăt, pe asta cu limbajul licenţios, nicio treabă cu cei care au trecut pe aci cu vorbele, doar că personal, înghit cu noduri textele de eve în care organul sexual devene un argument obligatoriu, că o zic cu gurile cuvintelor flămânde ca un sex, şi chiar nu ştiu de ce şi-o freacă aşa, expresiv, dacă dintr-o nevoie de vulgaritate sau aşa le e mai intim contactul pe care îl au cu vorbele. Aici una ar fi încheiat cu plm, nedumerit, aşa. A se scuza, voiam doar să fiu demonstrativă.
Aşadar, n-am nicio treabă cu fetele care nu vorbesc urât şi care scriu mişto, de regulă.
Vezi și linkul pe care ți l-am indicat mai sus, mă gândesc că o să te amuze textul. Cel de pe cuvintele „scriu mișto”.
Interesant articolul tău. Ți-ar rămâne să meditezi la:
1. Deviații sexuale + LGBT = dezechilibre mari pe chakra Sacrala a sexualității, din cauza exceselor combinate cu alte dezechilibre și orientări care dau o anume patologie.
2. Schimbul energetic – armonizarea – compatibilități spirituale
3. Dezechilibrele pe chakra sexualității pot cauza multe tipuri de boli psihice
Am văzut că anteriorul e în moderare. Nu-mi publica commenturile, am scris pentru tine.
Uite 8 deviații sexuale rare și un pic funny:
http://m.ziarulevenimentul.ro/stiri/sanatate/8-deviatii-sexuale-rare–217308065.html
Last comment:
Ceea ce nu ar strica să te întrebi dacă tu nu ai dezechilibre? Fiecare merită să se întrebe asta.
Și dacă nu cumva există o limită a dezechilibrului pe care nu o mai poți controla ca să o reechilibrezi și dacă nu cumva dacă sunt dezechilibre pe mai multe laturi nu ar duce la o agonie similară cu pierderea sufletului, așa cum zice Biblia/ Dumnezeu când ne roagă să ne îndreptăm.
Iezechiel:
“. Când Eu voi zice păcătosului: “Păcătosule, vei muri”, şi tu nu-i vei grăi nimic, ca să vesteşti pe păcătos să se abată de la calea lui, atunci păcătosul acela va muri pentru păcatele sale, iar sângele lui îl voi cere din mâna ta.
9. Iar dacă tu ai vestit pe păcătos să se abată de la calea lui şi să se întoarcă de la ea, şi el nu s-a abătut de la calea lui, atunci el va muri pentru păcatele lui, iar tu ţi-ai scăpat viaţa.
10. Şi tu, fiul omului, spune casei lui Israel: Voi ziceţi aşa: “Nelegiuirile noastre şi păcatele noastre sunt asupra noastră şi ne stingem în ele; cum vom putea dar să trăim?”
11. Spune-le: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că Eu nu voiesc moartea. păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! “
De ce mi-ar rămâne să meditez la așa ceva?
E a doua oară când faci lucrul ăsta. Dacă vrei să îmi transmiți ceva în particular, folosește mailul, facebook-ul sau alte metode adecvate. Ce comentezi pe un blog este public.
Este de prost gust ca, la un articol general pe o anumită temă, să-i dai autorului subiecte de meditație sau sfaturi de viață personală. Aici nu era vorba de viața mea, ci de viața asceților din trecut. Te rog ca pe viitor să comentezi la subiect, nu la cel care a scris subiectul. Mulțumesc.