Trilemă morală


Am înțeles că diverși filosofi propun elevilor interesați de morală o serie de probleme cu două ieșiri, albă sau neagră, intuitiv ambele rele, dintre care să aleagă. Să le zicem dileme la care ei trebuie să dea o soluție, adică să opteze pentru ceva. Lucru neplăcut, deoarece fiecare variantă luată în sine este reprobabilă. Puse însă împreună, ele creează un context oarecum asemănător cu situația politică din zilele noastre, în care deseori mergem la vot pentru a alege răul cel mai mic.

Imaginați-vă că vă aflați într-o celulă, alături de un prieten. Cei care v-au luat captivi lasă în cameră un cuțit, cu instrucțiunea că aveți la dispoziție 24 de ore pentru a-l folosi. Dacă unul dintre voi îl ucide pe celălalt, e liber. Dacă amândoi refuzați, vă omoară pe amândoi. De ce vă supun la această alegere dramatică e mai puțin important; putem presupune că au motive pe care le consideră îndreptățite. Întrebarea este: ce faceți? Încercați să-l ucideți pe prietenul vostru sau așteptați (să vă ucidă el, sau să vă ucidă gazdele pe amândoi, dimineață)?

În clipul următor, Marcus Kane și Thelonious Jaha, din serialul The 100, sunt puși în această situație:

Titlul articolului este „trilemă” și nu „dilemă”, deoarece deseori gânditorilor care imaginează astfel de situații le scapă faptul că realitatea nu poate fi redusă la două lucruri rele. O a treia alternativă, uneori subtilă, poate fi, în cazul de față, cea a sacrificiului. Sau să fie oare faptul că totul a fost un test?

Advertisements

7 thoughts on “Trilemă morală

  1. ketherius 12.02.2017 / 09:38

    Ideea nu e nouă. Am văzut-o în Criminal Minds, cu un revolver în loc de cuțit. Și acolo era un test, revolverul fiind încărcat cu gloanțe oarbe.

    • Lotus 12.02.2017 / 21:57

      E bun serialul?

    • ketherius 12.02.2017 / 22:55

      Este excelent, după părerea mea.

  2. Renata Carageani 12.02.2017 / 22:18

    Adică instinctul de autoconservare vs. sentimentele față de un prieten?
    E o imbecilitate de test. În primul rând că cel de-al doilea nici nu trebuie să-ți fie prieten. Poate să-ți fie dușman. Problema e dacă poți ucide o ființă umană.
    Presupunând că poți, și că a doua zi ești viu și liber, ce viață e aia cu o crimă în spate? Cine, dintre apropiații tăi te vor crede că ai fost într-o situație limită?
    Presupunând că ai puterea să-ți omori tovarășul de celulă, cine îți garantează că cei care vă țin prizonieri nu mint? Poate că te vor ucide a doua zi și pleci dincolo cu o crimă pe conștiință. Îți dai seama ce „vieți viitoare” vei avea de îndurat?! 🙂
    Eu cred că dacă ai cu tine un prieten, 24 de ore la dispoziție și un cuțit, împreună, găsiți o soluție.

    În cealaltă ordine de idei, contextul politic actual nu e nici pe departe atât de dilematic, trilematic sau dramatic precum e testul propus. Că nu e vorba să alegi între Iliescu și Vadim. Adică între un comunist înverșunat și un naționalist extremist (cel puțin la nivel declarativ).
    Ai de acceptat că absolut toate partidele politice sunt infiltrate cu agenți și cu corupți și că, deja, toate au trecut cel puțin o dată pe la guvernare. Și că tocmai s-a reluat ciclul. Și e bine să nu neglijezi faptul că autenticele partide istorice românești au fost exterminate (PNȚ-ul fizic, PNL-ul simbolic, prin îngălarea cu PDL). A, și că FSN-ul, tăticul partidelor noi, se trage direct din PCR. Deci, toate partidele noi se trag din PCR. Și serviciile se trag din fosta securitate. Pentru că fiii foștilor securiști sunt primii racolabili în securitatea modernă și ei au fost racolați. Deci, fiind încă o țară de săraci, fără pătură de mijloc semnificativă și cu o mafie la vârf e normal să iasă stânga la alegeri. Iar corporatiștii nu sunt tinerii frumoși și liberi, sunt generația aia căreia dacă-i spui că a început să ningă, îți cere un link, să vadă și ea cum ninge.

    • Lotus 12.02.2017 / 23:13

      Analogia cu politica era secundară.

      Cât privește exercițiul propus, autorii acestor probleme zic că detaliile sunt nesemnificative. Scopul lor este să te aducă în situația de a face o alegere între cele două variante, nu de a găsi o a treia cale de scăpare. Construcția problemei nu e perfectă dar nici nu se dorește a fi. Ideea este următoarea: dacă ai ști sigur că omorându-l pe celălalt scapi, dacă ai ști sigur că nu poți evada etc etc, ce ai face?

      Practic, ești forțat să alegi una dintre cele două variante. Nu există nici o altă cale de ieșire din acea situație, pentru că problema este una teoretică, menită să te facă să cântărești cele două opțiuni dintr-o perspectivă morală. Vezi și problema tramvaiului.

      Dar da, și eu zic că problemele sunt defecte. Eu am în vedere un context mai larg, în care viața este o succesiune de lecții pe care trebuie să le asimilezi și în care orice situație prin care treci îți oferă, întotdeauna, cel puțin o soluție morală.

  3. Cudi 13.02.2017 / 05:24

    Plecând de la ideea că nu există cale de scăpare, o a treia variantă, eu l-aș ruga pe celălalt (cealaltă) să găsească cea mai puțin dureroasă variantă de a mă omorî. Probabil tăindu-mi o arteră, ceva, ca să mor ca într-un leșin.

    • Lotus 13.02.2017 / 15:51

      Eu aș rămâne pasiv, cu riscul să murim amândoi a doua zi.

Comentezi?

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s